1,838 matches
-
când îl înfrunt, asta mă mai ușurează. Fugeam, continuă ea cu aceeași privire pierdută, răvășită, numai broboane, retrăind aievea întâmplările, ne strecuram pe lângă ziduri, când, deodată, din susul străzii, ne iese în cale o bandă de bașbuzuci cu iatagane însângerate. Îngroziți, am rupt-o cale-ntoarsă. Fugeam... Fugeam... Bașbuzucii, după noi, cu iataganele, răcnind sălbatic. Dumnezeule, ce-am fugit, credeam c-o să-mi plesnească inima... Ne-au prins și ne-au aruncat la pământ. Răcneau și țopăiau sălbatic în jurul nostru! Și... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
părul s-a despletit, mi-a căutat sânii erau mici. A izbucnit într-un chiot sălbatic de bucurie! Mai bine mă ucidea... Doamne! De ce nu ți-a fost milă de mine?! Să mă fi luat la tine atunci!... Mă uitam îngrozită cum se băteau care să fie primul... Maria!! Taci!! Taci!! ... S-au năpustit peste mine. Mi-au rupt veșmintele. Mă zbăteam goală în mâinile lor murdare... Eu țipam. Ei râdeau, se prăpădeau de râs. Țipam, țipam, dar nimeni, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a intrat cu sabia însângerată, să taie capul fiicei și Doamnei Radului Vodă fostul Domn a toată Țara Muntenească! își ascunde Ștefan zâmbetul într-o cumplită încruntare. Stăteam cu ochii închiși, tremuram ca varga, ascultam zornăitul pintenilor ce se apropiau... Îngrozită, așteptam lovitura... Ștefan își stăpânește zâmbetul: Ai uitat să spui că ți-ai făcut cruce cu limba să mori creștinește. De unde știi? Păi, așa fac și eu în luptă. Nici n-aș putea altfel, cu dreapta țin spada... M-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
smuls inelul cu pecetea imperiului același vultur bicefal, l-a sărutat și l-a aruncat departe, și-a scos cămașa de mătase și a îmbrăcat o cămașă luată de pe cadavrul unui oștean era o cămașă sfâșiată, noroită, sângerată... Îl priveam îngroziți și nu înțelegeam ce voia să facă. Ai uitat să spui că, de fapt, îmbrăcase "cămeșa morții"... murmură Ștefan. Da... "cămeșa morții" îngână el cu voce tremurătoare. Plin de noroi și sânge, cu capul gol, cu pletele în vânt, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
piatra rece, o îneacă plânsul, bolborosește: Sfântă Fecioară... Sfântă... Undeva, departe, bate toaca... De ceva timp, în ușa de taină, ca o fantomă în negru, stă Doamna Maria și glasul ei rău, ca o palmă: Roagă-te păcătoaso!! Voichița tresare îngrozită, bolborosește tremurând: Do... Doamna... Roagă-te Sfintei Fecioare să te ierte, dacă poate fi iertare pentru păcatul ce ai săvârșit! Voichița se târăște în genunchi, cu mâinile întinse, implorând-o: Iartă-mă! Iartă-mă, Mărită Doamnă! Năpârcă!! se dezlănțuie Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vodă arșice? Cum de-ai ieșit basma curată? M-am dat afund. Marele Crasnaș Dumnezeu să-l hodinească, a luat toată vina asupra sa; el tot era pierdut. Și... și a înverzit... a înverzit salcia în mațele lui? întreabă Cupcici îngrozit, obsedat de salcie. Înverzit... Cu frunze... Cu rădăcină cu tot, îngână Isaia îndurerat. Mi-era groază să intru și să ies pe poarta cetății. S-a uscat, acolo, în par. Dumnezeu să-l hodinească... Atunci au plătit cu capul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
domnia ta minune! ai scăpat basma curată. O fi pus o vorbă bună soru-sa de apărătură? Ce apărătură?! Cine?! Aista?! Aista-i turc! N-are mamă, n-are tată! N-a avut "dovada"! De-o avea... "salcia!" "Salcia", se tânguie Cupcici îngrozit. Dar nu mă slăbește, scrâșnește Isaia cu ură. Mă scormone, mă înțeapă, se joacă cu mine ca pisica cu șoarecele: "Cumnățele, dragule... Îți amintești tu de Baia?" Mă trec fiori pe șira spinării. Cumplită teroare. În orice clipă mă aștept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vicleană. Nu mai târziu, în noaptea aiasta chiar, cu o mână îmi întindeai otrava, cu cealaltă, pe inimă, îmi jurai credință veșnică... Acu, râde el sarcastic, tot cu salcie o să-ți lecuiesc tremuriciul în veșnicie... Îndurare, Stăpâne!!! urlă, hohotește Negrilă îngrozit, holbat, târându-se în genunchi, la picioarele Domnului, dar Ștefan se ferește din calea lui. Nu mă osândi!!... Ai milă!!... Mi-a luat Dumnezeu mințile că m-am luat după aista!! și arată acuzator spre Isaia. Numai el!!... El e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se înrourează... Își mușcă buzele, o lacrimă se sparge în colțul ochilor și mută se rostogolește pe obraz... Un zâmbet trist îi luminează chipul: Pentru o altă "Cale Albă"... rostește ridicând paharul și îl duce la buze. Nuuuu!!! țâșnește țipătul îngrozit al Voichiței. Ștefan zvâcnește, se întoarce: Maria!!! Nuuu!!!... Maria a încremenit cu paharul la buze. Nu, Maria!... o imploră Ștefan. Te rog!... Nu!... și se apropie de ea, încet, ochi în ochi, cu mâna întinsă, tremurândă. Te rog... Maria fascinată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trăiam într-un roman. Când am „crescut mare” însă, tata nu mi-a dezvăluit nici un secret și nici eu nu i-am cerut s-o facă. Bănuiam că revelarea lui avusese deja loc, în nopțile cumplite, de ceartă, când asistam îngrozit, din patul meu, la escaladarea acuzațiilor, atât dintr-o parte, cât și din cealaltă. * Cum de am uitat să evoc castanii și castanele de care era plin Clujul copilăriei mele? Abundența lor explică, probabil, de ce tocmai atunci și acolo am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care acum mă considera demn. După aceea, când am mers în cimitir ziua, am putut să constat că mormântul se afla, într-adevăr, destul de aproape de gardul dincolo de care am încercat în acea noapte, într-un interval de câteva minute, uimire îngrozită mai întâi, apoi admirativă gratitudine. În primăvara lui 1964, trecuseră aproape trei ani de la moartea tatălui Doinei. Fidelitatea ei de minunată Antigonă rămăsese însă, a rămas până azi, neclintită. * O condusesem pe Doina până acasă, după care, ca să-mi adun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gropii în care zace acum. * Coșmar. După o lungă zi petrecută pe câmp cu elevii, la cules de căpșuni, Doina visează într-o noapte că are picioarele umflate, groase ca niște butuci: privindu-și-le cu mai multă atenție constată - îngrozită - că pe ele crescuseră ciorchini de căpșuni, în straturi suprapuse, formând un conglomerat de excrescențe, de bube vegetale uriașe, roșii, verzi. * În preajma unui An Nou, înainte de 1977, în orice caz, căci sediul Uniunii Scriitorilor se mai afla pe Kiseleff, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
omul și-a lăsat pecetea... * În vara lui 1982, în primul an întreg al morții ei (în 1981 mama a fost moartă doar o săptămână), la Snagov, într-o noapte, am visat că a murit și tata. M-am trezit îngrozit (adică gata îngrozit, de vis în timpul visului). Fusese un vis puternic, pregnant, compact ca un bloc de realitate, unul din acele vise care te conving că trăiești cu adevărat ceea ce visezi, care elimină orice urmă de complicitate între vis și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lăsat pecetea... * În vara lui 1982, în primul an întreg al morții ei (în 1981 mama a fost moartă doar o săptămână), la Snagov, într-o noapte, am visat că a murit și tata. M-am trezit îngrozit (adică gata îngrozit, de vis în timpul visului). Fusese un vis puternic, pregnant, compact ca un bloc de realitate, unul din acele vise care te conving că trăiești cu adevărat ceea ce visezi, care elimină orice urmă de complicitate între vis și cel ce visează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
coșul căruții ca un arici și aștepta să se năruie cerul peste el. Până la urmă oboseala și frica l-au dus în nesimțire și a adormit. După miezul nopții caii au ajuns acasă și s-au oprit la poartă. Părinții îngroziți, că nu știau ce s-a întâmplat, de a dispărut și băiatul și căruța cu caii, au auzit, au ieșit, au văzut caii înhămați, l-au găsit pe Titi adormit dar au crezut că-i mort. L-au luat în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
despre pământ), ca și Kindertoten lieder (Cântecele despre moartea copiilor), ca și Simfonia a cincea și Simfonia a șasea (într-o neobișnuită tonalitate), pe care le ascultam tot timpul, trăiam în tonul lor puternic și disperat. Le ascultam toată noaptea, îngrozită că o cheie se va răsuci în broască și cineva va năvăli în apartament ca să-mi facă rău. Auzeam clar pași care se apropiau și se îndepărtau de ușa mea. Singurul ajutor ar fi fost vecinii mei, Pia și Alec
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Până la urmă ajung să cred că este chiar iubirea însăși care mă iubește, ea sau Sfântul Duh. Războiul continuă în Iugoslavia, carnaj peste tot, brutalitatea vecinilor, a prietenilor, a celor care înainte erau prieteni, transformați peste noapte în criminali. Sunt îngrozită de puterea răului care se ascunde în noi, oamenii. Mă privesc în oglindă uneori, întrebându-mă cum m-aș fi comportat în împrejurări paroxistice. Nu știu mare lucru despre mine, numai legea morală în mine m-ar putea proteja de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
numai descrie, poate, rămâne mereu neelucidată, misterul ei stând deasupra tuturor „interpretărilor”. În cazul muzicii, ea trebuia trăită intens și nu difuzată prin comercializare, ca o „hrană rece” păstrată într-un frigider. 28 mai. Baie de sânge la Sarajevo! Oameni îngroziți, neștiind încotro s-o apuce. Mizerie totală. Se vede la rece de ce este în stare omul împotriva nu numai a ființei sale, ci și a celorlalte viețuitoare și a naturii, la care nimeni nu se gândește. Oamenii de la țară sunt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îi frecventa pe preoții tuturor religiilor. Avea un câine la care ținea mai mult decât la fiul ei, hrănindu-l cu lapte și unt, alimente greu de găsit în timpul războiului. Într-o zi, „le petit Jean” a venit la Lionel îngrozit, mama lui murise - era în pat, cu fața mâncată de câinele propriu. Lionel interpretează totul biblic: așa se întâmplă când împarți credința în mai multe religii. Birgitta (Trotzig) îmi telefonează de la Öland ca să-mi spună că s-a simțit bine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Lindgren) a trăit o mare nefericire. Avea ochii roșii de plâns, dar cu multă demnitate mi-a povestit visul ei, un coșmar: pereții micului apartament în care se află și pianul erau plini de sânge, avusese loc un masacru! Era îngrozită, dar ceva luminos a apărut deodată. Corp astral! Îngerul păzitor? Adevărata ei ființă invizibilă? S-a trezit speriată de apariția luminoasă care vroia parcă s-o asigure că nu era ceva atât de îngrozitor cum părea. În realitate, Ingrid a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ei de demon. Ne-am înveselit - fiecare duce în piept o istorie în care se împletesc armonios divinul cu demonicul pentru a-i zgudui inerția și a pune pe picioare mișcarea vieții. Octombrie Un coșmar din care m-am trezit îngrozită - consecințele zilei de ieri, când m-am îmbuibat cu tot felul de istorii „negre” despre a trăi în exil cu noi fugi în perspectivă, fugi fie ele doar mentale? Ei bine, carnea mea se descompunea, vedeam viermi, încercam să mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
s-a aflat această întâmplare și, după două zile, un ziar din capitală a prezentat cazul "revoltător, de corupere a doi minori", cerând ca părinții noștri să fie destituiți ca "infami cultivatori de vipere antinaționale". Ziarul mi l-au prezentat, îngroziți, chiar cei trei elevi evrei care fuseseră exmatriculați. Am rămas îngrozit: numele meu, pentru prima oară "dat la ziar"! (era ceva de mândrie, în genere, să fii "dat la ziar", dar nu în cazul nostru). Mă așteptam, îngrozit, la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din capitală a prezentat cazul "revoltător, de corupere a doi minori", cerând ca părinții noștri să fie destituiți ca "infami cultivatori de vipere antinaționale". Ziarul mi l-au prezentat, îngroziți, chiar cei trei elevi evrei care fuseseră exmatriculați. Am rămas îngrozit: numele meu, pentru prima oară "dat la ziar"! (era ceva de mândrie, în genere, să fii "dat la ziar", dar nu în cazul nostru). Mă așteptam, îngrozit, la o grea pedeapsă; și mama m-a sfătuit să "întârzii la masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
au prezentat, îngroziți, chiar cei trei elevi evrei care fuseseră exmatriculați. Am rămas îngrozit: numele meu, pentru prima oară "dat la ziar"! (era ceva de mândrie, în genere, să fii "dat la ziar", dar nu în cazul nostru). Mă așteptam, îngrozit, la o grea pedeapsă; și mama m-a sfătuit să "întârzii la masă" în ziua aceea, cu toate că abaterea aceasta nu era tolerată de tata. Am fost chemați însă, amândoi prietenii, la o consfătuire cu amândoi părinții, tata și domnul Panaitescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ora vizitei într-un salon unde se afla un om care suferise o gravă operație toracică. Atunci când profesorul ajunse în dreptul lui, s-a produs o puternică hemoragie. Sângele a țâșnit pe gură și pe nas, inundând bandajele de pe tot pieptul. Îngrozit, bolnavul s-a ridicat în picioare. Potain a cunoscut că nu se mai poate face nimic din punct de vedere medical; nu însă din punct de vedere omenesc. L-a cuprins în brațe pe nenorocitul în ai cărui ochi citea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]