1,859 matches
-
în apropierea podului de fier ce traversează Bârnatul, iar el, din apa care îi ajungea până aproape de urechi, luptându-se cu sloiurile alunecoase ce-i fugeau de sub tălpile grele ale bocancilor încărcați din belșug cu apă și gheață, sub privirile îngrozite ale celorlalți copii, a ieșit la mal singur-singurel, neajutat de nimeni. Ud leoarcă, șfichiuit de biciul rece al crivățului care nu îl slăbea o clipă, la jumătatea drumului spre casă, s-ar fi transformat într-un sloi inert ce s-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
înnebunea, transpirase în prostie. Cu alte cuvinte, era ud leoarcă. Se gândea numai la zăpadă. Un singur bulgăre cu care să se frece l-ar fi salvat măcar pentru început. Dar de unde bulgăre, de unde zăpadă? Și totuși, de la înălțime, privea îngrozit spectacolul ce se desfășura în spațiul acela imens ce se întindea până departe, unde se unea cu cerul. Începând chiar din imediata sa apropiere, pâlcurile de ființe asemănătoare cu persoana lui, tot cu două picioare și două mâini ce păreau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în viteză de-a lungul drumului. Cu asemenea cercuri de cauciuc, impregnate cu fibră textilă și cu armătură din sârmă oțelită cu care nemții fixau pneurile de roțile mașinilor, se jucau aproape toți copiii din cartier. În urma cercului, sub privirile îngrozite ale puținilor trecători, ca o săgetă ieșită din arcul unui vânător de bizoni amerindian, o zdreanță de copil desculț, de vreo cinci-șase anișori, cu pantalonii scurți peste care atârna o cămașă de in prăfuită, se opri din alergat, chiar în fața
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a mai avut nici timpul necesar și nici puterea să se desprindă din strânsoare. Ce a urmat sau, mai precis, ce a rămas în urma Rapidului de București, care nu a mai avut de ales și a trecut peste..., sub privirile îngrozite ale zecilor de călători, printre care și ale propriei sale mame, este imposibil de descris în cuvinte. Nici chiar unui mizantrop scelerat, unui antropofag sau unui criminal în serie nu i-ar face plăcere să descrie o asemenea scenă de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
orice mișcare încetase la vederea lor. Ochii targuí-ului, ai nevestei lui, ai copiilor lor, ai sclavilor și chiar ai animalelor erau ațintiți asupra coloanei de fum și a cenușiului întunecat al monștrilor mecanici, și copiii și animalele se traseră înapoi îngroziți, în vreme ce sclavii fugeau să se ascundă în cel mai retras colț al corturilor, departe de ochii străinilor. A înaintat încet, și-a acoperit chipul cu vălul ce arăta condiția lui de nobil imohag ce respectă tradițiile și s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un strigăt, îți tai beregata. Ai înțeles? Așteptă ca ochii celuilalt să-i confirme că înțelesese și apoi, foarte încet, îi îngădui să inspire, fără să slăbească deloc apăsarea hangerului. Un firișor de sânge începu să curgă pe gâtul căpitanului îngrozit, și în scurt timp se amestecă cu transpirația ce îi scălda pieptul. Știi cine sunt? Făcu semn că da. — De ce mi-ai ucis oaspetele? își înghiți saliva. în cele din urmă, cu un efort și aproape fără glas, șopti: — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iese din fiecare por al trupului, dar, încercând să-și păstreze calmul, răspunse: — Familia targuí-ului. — De cât timp se află aici? — De o săptămână. Razman se întoarse spre el, parcă nevenindu-i să dea crezare celor auzite. — O săptămână? repetă îngrozit. Vreți să spuneți că timp de o săptămână ați ținut închise niște femei și niște copii ca să moară de căldură în infernul ăsta, fără să vă anunțați superiorii? — Radioul este stricat. — Minciună... Acum am vorbit cu transmisionistul... Dumneavoastră ați ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu-i ochelarii, însemnă cu cretă albă linia care acum se vedea clar, bău o înghițitură mică de apă și tresări îngrozit când un glas cunoscut, grav și amenințător, întrebă în spatele său: -Unde e familia mea? Se întoarse pe jumătate, ca împins de un arc, și trebui să se sprijine de perete ca să nu cadă de spaimă când văzu, la mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nefericit, care îl afecta deosebit de puternic, căci dintr-odată simți cum ceva îi atinge obrazul, si, aproape în aceeași clipă, se auzi un zgomot scurt, urmat de un urlet de durere, și când se apropiară câțiva oameni cu torțe, descoperiră îngroziți că, în zborul sau nebunesc, urmărit de prădători, un pește zburător se înfipsese cu violența în ochiul drept al cârmaciului principal. Bietul Moeteráuri căzuse pe spate în urmă puternicului impact, și doar plasă de protecție de la pupă îl împiedicase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
supraviețui. Pe insula nu se găseau decât stânci, nisip și tufișuri, asta în afară de recifele de coral, care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii atâtor obiecte minunate care erau aruncate peste tot, ai unor bucăți de soare cu chip de om, pe care le dăruiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
punții. Miti Matái rămase impasibil. La prova, prințesa Anuanúa părea un sfinx. Cea de a doua navă a Te-Onó dispăru complet sub valuri, iar ocupanții ei ajunseră și ei în apă, agățați de cele câteva obiecte care pluteau și privind îngroziți cum rechinii, care până în acel moment se dovediseră pașnici, începeau să dea tot mai multe semne de neliniște. —Octar!!... Urletul sfâșietor alunecă peste suprafață valurilor și se pierdu, fără ecou, în depărtare. Electrizat parcă de strigatul de durere al prințesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici alte Clarence, nici alte Etukos... Prefera să-și ducă mai departe singurătatea, pentru că doar în această singurătate înceta să mai lupte cu sine însuși. Piá a venit să-l ia în caiac o oră mai târziu, cu toate că o vedea îngrozită din pricină că înaintase până în apele adânci, pe tărâmul acelor Taré, dușmani ai neamului ei. Un yubani care moare noaptea, departe de focul protector al colibei, sau se îneacă, este condamnat să rătăcească sute de ani prin tărâmurile reci ale nopții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
culorilor. Pentru o indiancă înspăimântată de superstiții și care nu știa să înoate, să înainteze adânc în lagună pe o ambarcațiune șubredă era cea mai mare aventură a vieții ei. Când ajunse la mangrove, se agăță de crengi și rămase îngrozită până când el sări la bord, făcând ca apa să lingă aproape marginile ambarcațiunii din pricina greutății lui. Închise apoi ochii și nici nu respiră măcar pe când el vâslea încet spre mal, tresărind la fiecare clătinare, lăsând să-i scape, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
știu. Sunteți în război? — Albii îl vor... De cincizeci de ani, yubani-i n-au mai micșorat capete. Ritualul este aproape uitat și doar Xudura, cel mai bătrân dintre vraci, jură că și-l amintește. — O să micșorați capetele astea? întrebă el, îngrozit. Îi veți transforma pe nenorociții ăștia în „tzanza“, pentru ca albii să aibă dreptate când spun că yubani-i sunt niște animale care nu merită respect? — Albii nu respectă animalele, dar nu-i respectă nici pe „civilizați“. Eu știu și știi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lumină în tabără. Nici un zgomot, nici o umbră care să se miște, nici o țigară prost ascunsă. Încercă să și-i imagineze și aproape că îi putu vedea ghemuiți în spatele mitralierelor și al puștilor, apărați de lăzi și de mașini, încordați și îngroziți, gata să apese pe trăgaci. Trebuie că le e mai frică decât nouă... Nu primi răspuns. José Correcaminos, „Curierul lui Dumnezeu“, nu mai era lângă el. Dispăruse, înghițit parcă de selvă și se simți mai singur decât oricând. Căută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe un ton monoton, resemnat. Noi, cei de pe navă, sîntem de toate națiile. Creștini, păgîni, musulmani, budiști și de toate religiile din lume. Ne temem unii de alții. Și eu l-am făcut pe un angolez. L-ai omorît? întreb îngrozit. Nu chiar. Adică nu știu. Nava aștepta să fie primită în port și era o vîntoasă cu valuri cît casa. Și l-ai aruncat peste bord? La a treia lovitură de cuțit..., dar cred că a înotat pînă la mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Virgil, nu mai e Marius. Se eliberează locurile, se schimbă garda. Băieții dorm prin cimitire, poemele lor puține nu ajung să-i acopere și să-i Încălzească. Femeile pe care le-au iubit sînt Încă frumoase și noaptea se reped Îngrozite să aprindă lumina cînd aud glasul lor Îndepărtat strigîndu-le numele. Nu știu, nu cred că aș putea vreodată să răspund chemării unui mort. E nevoie de foarte multă tinerețe, de fervoare mistică, de foarte mult sex. Nu pot să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spus Suzi că În noaptea aceea la mare Anna a fost cu Radu pe plajă după un chef monstru și el a făcut stop cardiac În urma unui efort erotic. — Nu se poate. Și ea? — Îți dai seama că a fugit Îngrozită. I-a mărturisit totul lui Suzi acum cîteva luni, băuse mult. Nu cred o iotă. Asta face parte din recuzita ei. Ieftin, prea ieftin. — Nu te recunosc, mă sperii. Vorbești exact ca Niki. — Asta-i acum. Lasă prostiile. Zău nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
destul de mult, încât să atrag atenția cuplului de bătrâni de pe bucata de plajă de lângă a noastră și s-o fac pe Clio, care stătea acum până la brâu în apă și cu brațele ridicate în echilibru deasupra valurilor înspumate, să încremenească îngrozită preț de o fracțiune de secundă, înainte să-și caute o cale de săpare înapoi în mare. Întotdeauna am fost mai priceput la chestiile pe termen lung. Clio! am strigat, mult prea tare. Cuplul de bătrâni și alți câțiva oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar trebuie s-o faci. Ai înțeles? Nu-i sigur pentru... Orpheus gemu, se înclină cu câteva grade și Ian și bărcuța lui începură să se desprindă de nava care se scufunda. Pisoiul se uită cu ochi mari la mine, îngrozit, în timp ce bărcuța se îndepărtă de Orpheus într-un mic vârtej gravitațional de rămășițe plutitoare. — Îți doresc noroc, am șoptit, și el a început să plutească încet, în derivă. — Prea bine, am strigat spre marea calmă, cu o voce tremurătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nou locatar se instală Într-o cameră de la etajul al treilea al imobilului doamnei Purvis. Rowe Îl Întîlni În seara următoare, pe palierul cufundat În Întuneric. Individul vorbea pe șoptite, adresîndu-se doamnei Purvis, care, așa cum stătea rezemată de perete, părea Îngrozită de-a binelea. — Într-o bună zi, o să Înțelegeți! spunea individul. Era un bărbat scund și oacheș, cu niște umeri diformi și trupul contorsionat, de pe urma unei paralizii infantile. — A, domnule Rowe, spuse doamna Purvis răsuflînd ușurată, dumnealui ar dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
micul tău Arthur, care n-ar fi În stare să omoare nici măcar un gîndac - am ajuns un criminal. Lumea a fost plămădită din nou după tiparul romanelor lui William Le Queux!“ Ochii maică-sii, zugrăviți parcă pe perete, Îl priveau Îngroziți; neputîndu-le Îndura căutarea, Își lipi buzele de peretele metalic al cușetei și-l sărută, ca pe-un obraz rece. „Draga mea dragă, draga mea dragă! Ce bine c-ai murit. Dar oare Îți dai seama ce fericită ești?“ Îl Îngrozea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întrebase dacă se duce la vreun prieten. — N-am nici un prieten, Îi răspunse Rowe. Vreau să mă duc la poliție. — Nu trebuie să bați drumul pînă la Londra pentru atîta lucru, Îl mustrase cu blîndețe controlorul. Rowe crezuse o clipă, Îngrozit, că va fi readus la sanatoriu cu forța, ca un chiulangiu care-a fugit de la școală. — Ești unul dintre pacienții doctorului Forester, nu-i așa? Îl Întrebase controlorul. Coboară la prima stație și roagă-i să telefoneze la sanatoriu ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și rebirth În apă caldă. În principiu, masajul părea cel mai hot. Cât despre eliberarea vocii, Își făcu o idee În timp ce urca spre atelierul de masaj: vreo zece persoane, foarte agitate, țopăiau sub conducerea tantristei, scoțând niște cloncăneli de curcan Îngrozit. În vârful colinei, mesele acoperite cu cearșafuri formau un cerc larg. Participanții erau goi. În centrul cercului, animatorul, un brunet mărunțel, puțin sașiu, Începând să vorbească despre sensitive gestaltmassage, făcu un scurt istoric: născut din lucrările lui Fritz Perls despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]