1,892 matches
-
mai indicat pentru voiaj. O culoare care, hotărât, nu te avantajează, dar este extrem de practică... Mirciulică! Melania Lupu își izbi palmele consternată. Cotoiul îi înhățase toca și se juca pe divan. ― O pălărie pe pat! Asta aduce ghinion! Mă enervezi îngrozitor. Se repezi s-o ia. Înspăimântat, motanul abandonă bucata de fetru și sări pe scrin. Bătrâna își recuperă pălăria și începu s-o perie ofensată. ― Uite, la asta nu mă așteptam din partea ta. Și încă într-o asemenea zi atât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că nu te ascult?" Își holbase sufocată ochii de hipertiroidiană: " În viață e preferabil să ai de-a face cu persoane bine crescute". Peste câteva zile o căutase din nou la telefon. De ce? Raul Ionescu ridică din umeri. Îl enerva îngrozitor, atât de îngrozitor, încît la un moment dat îi plăcea. Încerca voluptăți perverse, vecine râsului isteric. Continua să o însoțească la tot felul de vizite și spectacole neinteresante, peste tot unde ea își etala cu aroganță gulerele albe bine apretate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ascult?" Își holbase sufocată ochii de hipertiroidiană: " În viață e preferabil să ai de-a face cu persoane bine crescute". Peste câteva zile o căutase din nou la telefon. De ce? Raul Ionescu ridică din umeri. Îl enerva îngrozitor, atât de îngrozitor, încît la un moment dat îi plăcea. Încerca voluptăți perverse, vecine râsului isteric. Continua să o însoțească la tot felul de vizite și spectacole neinteresante, peste tot unde ea își etala cu aroganță gulerele albe bine apretate, rochiile fără haz
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un smintit, dar bătrâna îl dădu la o parte delicat. ― Fii civilizat, dragul meu. Așteaptă să-l curăț întîi... Îi zâmbi luminos profesorului: Îmi pare bine că i-a revenit apetitul. Nu-ți închipui ce îngrijorată am fost azi-dimineață! Strănuta îngrozitor și n-a acceptat să înghită nimic în afară de un rom fierbinte. Știi, un grog. Când era răcit, colonelul se trata la fel. Adevărul e că toți bărbații seamănă între ei. Șoferul o privea deschis, în față, fără să-și ascundă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mușcă buzele. Aveau un gust sărat. Spatele și genunchii răniți îi sângerau. " O să murim aici și nici dracu' n-o să ne găsească! Un sicriu rotund de ciment. Peste ani de zile, demolând... Două schelete cu două măști..." Mâna îi tremura îngrozitor. Căruntul ridică încet, pe furiș, degetul de pe trăgaci. Ținea capul pe spate. Pânza de pe ochiul rănit devenise opacă. " Probabil n-am fost niciodată atât de aproape de moarte... Șoferul... Un tip curajos, totuși... Păcat!" Nu simțea nici un fel de ciudă, de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obosit. Profesorul își strecură mina sub haină. " Poate că ar fi fost bine să iau puțină valeriană. N-am stat niciodată grozav cu inima. Nici Florence nu se simte bine. Bravează doar ca întotdeauna. Cum aș putea-o ajuta? E îngrozitor când te gândești, dar în 40 de ani n-a avut de la mine decât flori și bomboane și câte un mărțișor ieftin. Nici un gest, nici o mână întinsă, nici o extravaganță. Nimic! Mi-amintesc de Șerbănescu... Un elev înalt, drăguț, cu păr
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
E geolog și are trei copii... Ce-aș putea face pentru Florence?" Doamna Miga sorbi încă o înghițitură de cafea rece. Panglica îi alunecase pe ureche. Căpătase aerul acela șui, specific bătrânilor pe care-l dau neglijențele vestimentare. "Mă enervează îngrozitor Ioniță! Se uită la mine ca un imbecil și face pe el de frică. Parcă mie îmi arde de ocheade." Șerbănică Miga nu dormea. Ținea ochii închiși morfolind între degete un capăt de ață. " Nu-mi dau seama deloc ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ăștia sânt niște zăpăciți. Trebuiau să-și dea singuri seama ce înseamnă un taxi lăsat în voia sorții. Ai avut un noroc extraordinar, draga mea, cu telefonul." Tuși artistic zgîlțîindu-și umerii. Florence îi aruncă o privire îngrijorată: " S-a șubrezit îngrozitor Melania! Uite așa ne ducem, pe rînd..." * Glonțul ricoșă și se înfipse cu un vâjâit scurt în perete. Inginerul îl apucă de braț. ― Ai căpiat? Aici ți-ai găsit să te distrezi? E o armură! Cârnul se bosumflă. ― N-aveam
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încercînd să se stăpânească. Grigore Popa își puse ochelarii. Mâinile îi tremurau. ― Otravă! Nenorocitul a murit otrăvit. Se vede după culoare. E vânăt. ― Deci o crimă! exclamă îngrozită Valerica Scurtu. Melania Lupu șopti cu lacrimi în ochi: ― Ar fi prea îngrozitor... Atinse ușor brațul sculptorului: De ce? Nu înțeleg nimic. Tânărul îngenunche din nou, mirosind buzele cadavrului. Simți o aromă iute, de migdale. ― Cianură? întrebă Grigore Popa. ― Da... Cred că da. Valerica Scurtu plângea cu sughițuri. Trupul sfâșiat de convulsii tresărea electrocutat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
picioarele. Dacă intrau la idei nu-l returnau pe Panaitescu. Melania Lupu mângâia capul motanului. Zîmbi: ― Tocmai autopsia asta terminată în timp record nu-mi place! De ce s-au grăbit? ― De ce? întrebă Grigore Popa. ― Nu știu. Am să mă gândesc. ― Îngrozitor, izbucni Valerica Scurtu, nu mai rezist! Treizeci și cinci de ore de când n-am dormit, de când n-am luat ceva în gură! Simt că-mi pierd mințile! Matei aprinse o țigară. Ochii îi străluceau malițios. ― Ți-a rămas ceva tocană. De ce nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nenorocirea. ― E superbă, conchise Melania Lupu. Sânt absolut sigură că va face o impresie admirabilă. * Mașina se opri în fața cimitirului. Cristescu aruncă țigara și-l luă de braț pe locotenentul Azimioară. Pășeau pe aleea largă străjuită de bănci. ― Mă deprimă îngrozitor atmosfera, spuse încet maiorul. Arătă spre blocurile noi care se ridicau în dreapta: Să-mi dai milioane și nu m-aș muta aici! Locotenentul arboră un aer filozofic: ― Moartea c un fenomen inevitabil. ― Eu cred că ești foarte tânăr, râse încetișor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
manevra ei nu-l pusese pe gânduri. Parcă uitase. În toți anii care au urmat, a tratat-o ca pe o ființă fragilă, neajutorată, incapabilă să spună o singură minciună. Păcat că nu fusese un bărbat prea deștept. Se plictisise îngrozitor cu el... Băiețelul închise cartea. Avea o expresie vizibilă de ușurare. "A terminat", gândi Melania Lupu. Imaginea elevei de 17 ani cu codițe blonde și cruce pe piept se destrămă. Plecă de la fereastră și începu să strângă serviciul de ceai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
umble dezbrăcat. Maiorul se răsuci în fotoliu căutând o poziție mai comodă. ― Să recapitulăm, doamnă! Doru Matei afirmă în declarația sa că i-a omorât pe cei trei: Panaitescu, Valerica Scurtu, Grigore Popa. Bătrânei îi dădură lacrimile. Clătină din cap. ― Îngrozitor... ― ... explică de asemenea destul de amănunțit cum a procedat pentru a ascunde cadavrele, amintește trucurile care ne-au indus în eroare. În mod ciudat însă, trece sub tăcere elementele esențiale: mobilul crimelor, cum a reușit să procure cianura și, mai ales
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o cămară întreagă la dispoziția motanului? Nu, stimată doamnă! Aveați de gând să dispăreți împreună cu pânzele, formidabila miză a celor trei crime! Se adresa doar bătrânei părând să facă total abstracție de Vâlcu. Melania Lupu scutură din cap. ― Greșiți... Greșiți îngrozitor, domnule maior... Vă asigur că... Cristescu o întrerupse cu un gest: ― Un Rembrandt și un Goya! Două tablouri blestemate. N-au adus noroc nici unuia dintre cei care au avut de-a face cu ele. Dacă socotești câte crime s-au
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
maiorul. ― Exact. ― Și mai înainte? ― Nu înțeleg întrebarea. Și apoi nu văd... ― Cu ce v-ați ocupat înainte de a vă reprofila? Pentru că nu asta este profesiunea dumneavoastră inițială. Vâlcu își plecă privirea: "Avea dreptate Melania. Am pierdut amândoi. Am pierdut îngrozitor". Spuse încet: ― Inițial am practicat medicina. ― Specialitatea? ― Stomatologie. ― Până la 5 septembrie 1963. Apoi? ― Mi s-a luat dreptul de a profesa. ― De ce? ― Un accident... ― Un accident trist, domnule Vâlcu. Eleonora Stanciu a murit din cauza unei intervenții chirurgicale clandestine efectuate la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cerut-o chiar ei, să-și rezolve urgențele. În pansament ați introdus cianura. Nu era mare lucru. Cunosc cazuri când oamenii au încercat să părăsească țara cu o gură garnisită cu briliante. ― Oh! Melania Lupu își duse degetele la gură: îngrozitor! ― Ce anume, doamnă? se interesă amabil Cristescu. ― Povestea asta cu dinți... Cianura băgată în plombă! Este pentru prima oară când mă bucur sincer că am proteză. Își coborî pudică pleoapele: Dacă vreți să știți, acest motiv a cântărit greu când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Milton. Îl iubești foarte mult, nu-i așa? Am roșit un pic și am aprobat, dând din cap. Nici una dintre persoanele pe care le cunosc nu Își mai iubește actualul soț, spuse Milton. Nici măcar tipii care sunt homosexuali. Asta este Îngrozitor. Vrei ceai cu gheață? Am turnat În două pahare și am răsturnat pe o farfurie o pungă cu prăjiturele cu ciocolată. Milton Înhăță una și se cocoță pe un scaun. —Mmmm, zâmbi el. —Te-ai distrat la Paris? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că era la New York și el era, de fapt, la Rio cu un model În vârstă de cincisprezece ani! spuse Lauren. Poate dacă aș fi fost Îndeajuns de paranoică, mi-aș fi dat mai repede seama cum stătea treaba. Era Îngrozitor. Oare de ce le povestisem lui Tinsley și lui Lauren despre Sophia? Ele nu făceau decât să Înrăutățească lucrurile. —Eu zic să-ți cauți avocați chiar acum, râse prostește Lauren. Este mult mai ușor să fii divorțată. —Sunt de aceeași părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
foarte tentată. Dar acum, serios, ce-o să mă fac? am continuat eu. Poate că nu este ceea ce pare... Începu Lauren. Nu e deloc cool să faci tamtam Înainte de a fi absolut sigură. Vai, Îmi pare că o să plângi. —Mă simt Îngrozitor, am spus, Încercând să nu plâng. Nu era momentul să cad Într-o stare de tristețe În contul activităților soțului meu de călător În jurul lumii. Totuși, simțeam cum Îmi dădeau lacrimile. Adunându-mă, m-am uitat la ceas. Era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mine În felul ăla. Mă făcea să mă simt groaznic. Dar, dacă suna Marci, ea i-ar fi spus unde mă aflam, că ea nu era nici pe departe genul de persoană În stare să păstreze un secret. Asta era Îngrozitor. Mi-am Îndreptat atenția Înapoi la televizor: poate că Access Hollywood o să-mi mai distragă gândurile de la ale mele. —PUR ȘI SIMPLU SUUUPER!!! zbieră Nancy, care era Îmbrăcată cu o rochie albastră, acoperită cu strasuri albe. Arăta exact ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
răspuns. Alixe părea să aibă probleme cu vocea, ca și cum ar fi fost răcită. —Rochia este OK? am Întrebat-o. — Îmi place la nebunie r-r-rochia, bâigui Alixe. Dumnezeule, plângea? —Alixe, ești bine? Nu de mine e vorba. E S-s-s-ÎhÎSanford. A murit. —Îngrozitor. Habar nu avusesem că Alixe era așa de apropiată de el. Părea la pământ. —Dumnezeule, Alixe, Îmi pare rău să aud asta. Pari foarte Întristată, am adăugat eu. —Su-u-u-unt, urlă ea. Părea isterică. —Atâta e-e-e-goism! Să moară! În felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
toate, dar, oricât de mult greșește cineva, este groaznic să trebuiască să recunoască asta. „Îmi pare rău“ era o scuză mult prea firavă din partea unei soții care Îl acuzase pe soțul ei de păcatul marital cel mai grav. Mă simțeam Îngrozitor, mi-era rușine de mine Însămi. Panicată și nerăbdătoare, simțeam cum plămânii mei pompau aer din ce În ce mai repede: simțeam că o să mă sufoc de necaz și de jenă. Când, În sfârșit, am ajuns pe One Fifth, i-am plătit șoferului cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu crezi în ea. Nici eu. — Încep să nu mai înțeleg. — Gândește-te la Iacob și la Esau. Ți-i amintești? — Aha. Da. Acum pricep. — O poveste oribilă, nu-i așa? — Da, într-adevăr oribilă. În copilărie, m-a chinuit îngrozitor. La vremea aia eram un mic personaj moral și integru. Nu mințeam, nu furam, nu înșelam, nu spuneam o vorbă rea nimănui. Și iată-l pe Esau, un tolomac zburdalnic la fel ca mine. După toate regulile posibile, binecuvântarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-l aud pe Tom râzând de mine, dar nu a făcut-o. Cu o expresie extrem de solemnă pe chip, s-a întins peste masă și m-a bătut ușor pe mână. — Știu exact ce simți, Nathan, mi-a spus. E îngrozitor. Era rândul lui Tom să se confeseze. Era rândul meu să îmi ascult nepotul spunându-mi că și el era îndrăgostit de o femeie inaccesibilă. O numea M.F.P. Inițialele veneau de la Mama Frumoasă Perfectă și nu numai că nu schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
savurez fiecare clipă. S-a culcat cu ea. Știu. S-a culcat cu ea și acum știu că nu mă mai iubește. — L-ai întrebat? — Bineînțeles. În clipa în care s-a întors acasă la ai lui. Ne-am certat îngrozitor. Cea mai urâtă ceartă de când ne cunoaștem. Și ce-a zis? — A negat. A spus că sunt geloasă și că inventez. — Ăsta e semn bun, Rachel. — Bun? Cum adică bun? M-a mințit, iar acum n-o să pot să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]