8,846 matches
-
care se țin de șale Și cu perdele vechi pe la ferestre Cu fetele bătrâne, fără zestre Citind anunțuri matrimoniale Primarul ce mai dă câte-o amendă Pentru câinii vagabonzi Ultimii din pudibonzi Își fac din aură legendă Orășel cu străzile înguste Plin de molii și lăcuste Cu birturi unde dorm lână pahar Cerșetori și ultimul țepar Referință Bibliografică: Oraș cu străzile înguste / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ORAŞ CU STRĂZILE ÎNGUSTE de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355772_a_357101]
-
mai dă câte-o amendă Pentru câinii vagabonzi Ultimii din pudibonzi Își fac din aură legendă Orășel cu străzile înguste Plin de molii și lăcuste Cu birturi unde dorm lână pahar Cerșetori și ultimul țepar Referință Bibliografică: Oraș cu străzile înguste / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ORAŞ CU STRĂZILE ÎNGUSTE de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355772_a_357101]
-
la suprafață, să strălucească pentru alții, departe de această țară. Cerule Mare, de câte ori am colindat prin munții aceștia atât de frumoși cu oameni cu suflet din lacrimi. Am început din studenție cu rucsacul în spate pe jos, pe platformele trenurilor înguste trase de mocăniță, cuvânt ce derivă de la mocan cum li se mai spun oamenilor de la munte, cu camioane de ocazie ce miroseau puternic a benzină și se stricau des, lăsându-ne în drum în noapte, dar de fiecare dată un
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ! (3) ÎN DRUM SPRE ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346149_a_347478]
-
bogată, o anume înțelepciune, se situează între neo și post-modernism. Răzbate o anume lejeritate de integrare în text”. În principiu, sunt de acord cu Grigore Leaua, având oarecare rețineri în privința integrării poetului “între neo și post-modernism”. E un spațiu prea îngust sau, mă rog, prea vag, pentru un autor greu de confundat. Dumitru din “Dumitre” trebuie cumva situat în marele tabel literar mendeleevian românesc al Generației 80, undeva la loc de frunte, în afara cenaclurilor de luni sau de marți, junimiste sau
CARTEA CU PRIETENI- DUMITRU ISTRATE RUSETEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356183_a_357512]
-
mulgând gimneața, patru oi și două capre. Firongu* ge la fereasta timpul l-o îngălbinit, Cuiele ge la cingeie* gi-umezal-au ruginit Că și lanțu” lămpii, care, lumina în sară lungă, Ștrencănind* matușa-n geice ștrinfi* și sfetăre* gi” lâna. Pa poliță îngustă sage o carce ge rugăciuni, Iar în fingia* gi apă is ș-acuma tri tăciuni. Maica Domnului suspina gin icoana afumata N-are cini să i să-nchine, să i să mai roage-n șoaptă. Cregincioasă era mătușa, nu avea
ÎN GRAI- de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368879_a_370208]
-
pe pacursul liceului, deci, destinație cunoscută. După o oră de mers, ajunseră la internat. Acesta era pe o stradă liniștită, vis a vis de spitalul de boli contagioase. Ca să ajungi de la internat la liceu, trebuia să traversezi pe un drum îngust, de fapt un canal de scurgere acoperit cu dale de beton, care făcea legătura directă cu strada unde se afla liceul. Înternatul era de fapt o casă boierească naționalizată, așezată departe de stradă, într-o curte mare, unde în partea
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
vorbuliță pe limbă și nu-ț' bag de vină, nici nu te grăbesc cu răspuns; noaptea asta-i lungă și cleioasă-i ca mierea, dar ... drumu' ți-l văz clar, fără zăplazuri. Cealaltă femeie, cu lacrimile abia zvântate pe obrazul îngust și cu cearcăne de fard de bună calitate, zâmbi din instinct, fără control, surâse candid pentru prima dată de când, după ani de îngenunchieri de tot felul, își demonstrase că era capabilă nu doar să iubească, să ierte, dar și să
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
furie de câine în turbare. Dacia fusese un punct singular în peisajul hibernal clar, o femeie în blugi americani, cămașă după moda estivală și cu papuci brodați într-un atelier din Pakistan, puși direct pe picioarele goale. Pe umerii-i înguști, peste părul negru și retezat abrupt, de jur împrejurul ei ... fulgii se înhăitau, se așezau ca niște cărămizi de piatră ponce, în zid. Lângă ea, odată cu ea ardea, se dematerializa ultima linie ferată a continentului care fusese cândva Europa. Liniștea grasă ca
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
distanță este burgul sau ceea ce a mai rămas din fortăreața săseasca de Ev Mediu,- casele sever aliniate pe stradele suprapuse peste tot atâtea tuneluri, subterane fatomatice mai mult sau mai putin atrăgătoare pentrz arheologii de astăzi. Acoperișurile abrupte, gangurile foarte înguste, turnurile de la cetatea breslașilor, toate sunt detașii prinse în cvartale aproape simetrice, biete monumente arhitectonice ce se dezintergrează în irgasie și nepăsare umană. -Cui îi pasă!? Mârâie pentru sine Mărțina, apoi salută din inerție, în dreapta și în stânga, inșii care, privesc
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
care le privește, în raclele lor de lemn ciupit de cârii și tratat cu produse de sinteză, sunt acolo. Palpabile. Ochii răniți de sarea din lacrimi o ustura. Rimelul i se scurge, i se duce în picuri cenușii pe fata îngustă și palida. Până azi, Mărțina Herseni a fost ceea ce numim îndeobște, o țipă independența, nu feministă în adevăratul sens al cuvântului, pentru că îi repugna că taman ea, nepoata generalului Sâmbure să fie pusă în aceeași oală cu o sufrageta din
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
le dă atenție. Vine nechemata, intră că la ea acasă, în sala aia că un ring uriaș, ca un amfiteatru clasic. Rămâne cu ceasurile. Nemișcata. Când te aștepți mai putin, tresare. Se ridică, se răscucește pe călcâie, fuge prin portalul îngust, fără să scoată sunete. Nimeni nu îndrăznește să o certe, să-i ceară explicații. Și în dimineața asta a revenit, grăbita dar fără să arate că ar avea o treabă anume. Mărțina Herseni face corp comun cu liniște aproape primitivă
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
sânge. Asculta cum s eface acordajul până la capăt, apoi, acel melanj de polifonie și messă medievală. Muzică de divinație crește în amplitudine, face să pocnească sticlă din cositorul vitroaliilor, face să asude pereții și fruntea oamenilor ghiciți în stranele foarte înguste. Plânge și își înghite lacrimile care ar putea să i se scurg pe obrajii cu pudra ,,Caron,,. Abia într-un tîrziu își șterge ochii și nasul, copilărește și direct cu țesătura mânușii. Prin plasa dantelei firave i se poate vedea
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
mine - de aceea așa gîndesc - căci suspiciunea acest greu cuvînt al geloziei - nu pot să-l văd - căci îl urăsc că și-a făcut lăcașul în mine - e frig de frigul meu din suflet și răzbat căci mintea-mi e îngustă. E chin și jale-n mine căci te iubesc, te-au murdărit la Cluj și la Viseu blestemata le fie clipă cînd se gîndesc sau cînd se aprinde flacăra lor ce arde-n mine - e numai chin și jale-n
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
din înălțimi. „...l-am găsit într-o cameră din fundul curții unui hotel. Am ridicat cele trei trepte ale scării deasupra unui podișor și văzând perdelele lăsate, am privit prin o mică deschizătură dintre ele. Eminescu dormea pe o canapea îngustă de mușama neagră, cu bustul gol. Era cald. Bustul alb și frumos, cu umerii largi, cu mușchii bine dezvoltați, părea al unui atlet.” Urmează apoi o secvență dostoievskiană: „...I-am propus o plimbare la Copou cu trăsura, pe care el
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
mine - de aceea așa gîndesc - căci suspiciunea acest greu cuvînt al geloziei - nu pot să-l văd - căci îl urăsc că și-a făcut lăcasul în mine - e frig de frigul meu din suflet și răzbat căci mintea-mi e îngustă. E chin și jale-n mine căci te iubesc, te-au murdărit la Cluj și la Viseu blestemată le fie clipa cînd se gîndesc sau cînd se aprinde flacăra lor ce arde-n mine - e numai chin și jale-n
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
pe internet cum unii confrați într-ale jurnalisticii fac apel la toată floarea cea vestită a lichelismului mioritic, somându-i în numele zdrențuitei lor onoare ba să-și dea demisiile, ba să înapoieze ceea ce-au furat cu sudoarea frunților lor înguste de megarăufăcători. Dar eu întreb: Speră oamenii cu scaun la cap că aceste jigodii înciocoite peste noapte prin legăturile ultramafiote statornicite între politruci și afaceriști, își vor pune vreodată cenușă în cap, recunoscund public că au furat pe rupte din
CE ESTE ACUM ÎN ROMÂNIA ŞI CE-AR TREBUI SA FIE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369795_a_371124]
-
Acasa > Poeme > Antologie > POEMUL CENZURAT 1 Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Poemul cenzurat 1 Da, nu-mi place să fiu cenzurat Nici de mine însumi, Nu-mi plac străzile înguste, Ca în Italia de sud, Îmi plac vapoarele mari care străbat oceanele, Oamenii deschiși la suflet și la minte, Îmi plac vulcanii, chiar și stinși, Locașurile luminoase pentru rugăciune, Nu-mi plac echipele, elitele ascunse, Întreaga viață m-am luptat
POEMUL CENZURAT 1 de BORIS MEHR în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369939_a_371268]
-
cocpit cu o mare undiță cu mulinetă și o cutie cu momeli. Deschizând cutia perorează profesional: - Asta-i pentru crap, aceea pentru știucă iar cealaltă pentru somn. Pe care o alegi? - Eu aș opta pentru somn, dar în același pătuț îngust cum este. Prinde tu peștele pe care-l vom mânca cu maioneză. Pe cel mare îl ai deja în plasă. Mai trebuie doar să-l deflorezi. Ionel rămase stupefiat. Unde mai este Anica lui cu care-și permitea glume fel
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
mult de o oră. Au aprins toate luminile regulamentare și reveniți în cabină, au luat o masă frugală cu bunătăți din rucsac și s-au desfătat din belșug din sticlele găsite în bufet. S-au culcat în același pătuț cam îngust pentru doi. Jocurile de dragoste au început ca în glumă. Când au devenit mai serioase iar colivia era apărată și cu dinții, două brațe vânjoase au cuprins-o iar chiloțeii atacați pe la spate au trecut obstacolul fundulețului ei, refugiindu-se
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
și modernism” sau, pentru a fi mai preciși, „postmodernism” (pe care pictorul, mă grăbesc să spun, îl consideră epuizat, chiar învechit). Nici nu se putea, deci, o întâlnire mai incitată, care a înregistrat și o premieră: scoaterea publicului din limita îngustă a exercițiului de admirație. Printre multele cuvinte (unele goale, altele gogonate, sau chiar vorbărie curată cu ifose de filosofie speculativă) s-a închegat imaginea unei expoziții cu mult, foarte mult adaos ideatic. Obișnuit a se plimba între figurativ și nonfigrativ
CHIPUL IDEII de LIVIU COMŞIA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369934_a_371263]
-
să „întristăm“ și să „stingem“ lucrarea Duhului Sfânt în inima și în mintea noastră, care duce la „lepădare“ din partea harului, prin care omul, lucrător al voii proprii, se înstrăinează tot mai mult de frumusețea viețuirii creștine și trăiește în universul îngust și inferior al patimilor sale. El este lipsit de ajutorul dumnezeiesc, dar nu și de asistența harului, putând să redea, oricând, transparența și eficacitatea acestei prezențe și lucrări dumnezeiești, prin reconsiderarea și restabilirea situației sale harice, prin smerenie și pocăință
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369810_a_371139]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > RĂTĂCIRI DE SUFLET Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Am un anotimp al sufletului ...care Îmi copleșește universul existenței mele Închid ochii fizic dincolo de exprimare Accesând „îngustul” eșecurilor grele. Surâsul și tristețea teluric se-mpletesc Anulând “absentul” din ființa mea, Văd cum clipei vidului aripile-i cresc Alunecând prin timp spre-a mă elibera. Ce-i existența noastră? pleoapă de magie Imortalizată într-un tablou sublim, Amprenta
RĂTĂCIRI DE SUFLET de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369962_a_371291]
-
fiecărei ființe care-și lasă blajinii să-și poarte somnul veșnic în căușul Păcii Domnului? Auzi? Ți-am propus un joc apoi l-am jucat singură. Tu aruncai de câte ori aveai chef câte un os la câinele literelor așternute în spațiul îngust oferit de tehnica modernă, unui cumul de cuvinte așternute în fel și chip după închipuirile mele sau ale tale, uneori pe rând, alteori ne ciocneam mesajele și culmea era că nimeream ceva în genul răspuns la răspuns. Poate că sunt
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
marginea drumului, cu cea mai bună chemeșă fluturând modern peste nădragi și cu pletele buclate geluite bine, pregătit pentru oraș. Pleacă odată cu ciurda și se întoarce mult după ce animalele s-au împrăștiat pe la casele lor. Seara, când intră pe poarta îngustă a casei părintești, nu mai arată chiar atât de fercheș, dar mulțumirea faptului că lucrează la oraș, tot se oglindește pe fața lui. Nu a spus nimănui ce face departe de casă și nici cât câștigă, dar consătenii lui sunt
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
se răfuiește cu evreii, îl rupe pe poet de Junimea, văzând în el un romantic naționalist. Urmează apoi Lovinescu cu „Istoria civilizației române moderne” „ Pe cât talentul lui poetic, zice Lovinescu, a lărgit orizonturile creațiunii artistice, pe atât concepțiile lui sociologice, înguste și fanatice s-au încercat, inutil, să stăvilească mersul revoluționar al civilizației române”. Capitolul al șaptelea „Deceniul Eminescu” ține aproape până în 1944, dar și după, fiind un salt, considerabil, în mitologia eminesciană. Acum Eminescu intră în absolut ca spirit românesc
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]