4,199 matches
-
apropie de în limbaj trivial de o vulgaritate jalnică : „Odesa, Crimeea.. Și acasă, pruncii, femeia, Păduchii foamea. Muncă... Pe când încuietorii bucatelor Purtătorii păcatelor, Mai marii,- măcelarii- Lor huzurul, untul, șuncă, Șampania... Paștele și grijania!... Așa! Cu gura plină de ură Înjură!” Poezia „Partidului” îi încoronează opera, aducând un omagiu solemn partidului comunist: „Când stavili până-n cer ne cresc în cale, Noi, comuniștii, nu cunoaștem jale : Proptim largi umeri, toți- rostim PARTID- Cad munți de fier, căi dalbe se deschid.// Azi când
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
nu aveam încotro. Într-o noapte, către dimineață, ușa barăcii a sărit din țâțâni și m-am trezit cu Franz peste mine. - Heil Hitler, m-a salutat el militărește. Eram atât de beat încât nici măcar nu-i distingeam silueta. Am înjurat birjărește și l-am luat la rost: - Ce mama dracului crezi tu că faci aici, tâmpitule? M-am ridicat din pat în cot și am căutat-o din priviri pe Raisa care dispăruse nu se știe unde. - Permiteți să raportez
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
Iar inima ei îngrijorată și tristă l-a întrebat: -Fiule, spune-mi sincer, te doare? Răspunsul n-a venit și inima mamei a înlăcrimat. O, Doamne, ai grije de fiul meu Se ruga inima din spinii fără nume, Iar fiul înjurându-l pe Dumnezeu A uitat de mama ce l-a adus pe lume Și de inima ei însângerând pământul. În poem mai pulsează inima, Cuvântul. Istorie Pentru a scrie istoria acestui poem l-am extras pe Kafka dintre coperțiile propriilor
INIMA MAMEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354215_a_355544]
-
politica”) pe care în final să nu uite a o depune în Monumentul Rezistenței. Protestul lor devine tuturor vizibil și are efectul unei adevărate revoluții de catifea, foarte eficientă în țările lipsite de înjurături. Ce folos că îți faci nervi înjurând de mama focului și agiți bâte îmbrăcat în pufoaice roșii. Simbolic depui o floare de piatră la monumentul celui dorit în lumea de apoi. Poate și orașele mai mici să creeze câte un monument al rezistenței pe un teren avizat
MONUMENTUL REZISTENŢEI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354221_a_355550]
-
să vie?!" Spuneți-mi, n-ați văzut cumva o țară, Cântată de poeți odinioară, Cu ochi de cer și plină de verdeață? Am fost și-am căutat-o și la piata. Acolo nu era, de bună seama, Că prea o înjurau români de mama; Harbuzul, pătrunjelul, biată pruna, Erau culese, parcă, de pe Lună! Chiar, voi n-ați văzut, pe jos, o țară, Călcata în picioare și murdară? Ce-aveți cu ea? Nimica nu va cere, Eu o declar... singura mea avere
SINGURA MEA AVERE ( ROMANIA) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347073_a_348402]
-
că nimeni să înțeleagă de ce. Mihai, mai cu seamă, nu înțelegea ce caut acolo. Nu mai suportă să vină acasă după o zi de lucru pe șantierele de construit vile proprii și să găsească în casa Lui rudele nevestei. Urlă, înjură și se plimbă cu pușca prin casă. Mi-era teamă să nu slobozescă vreun glonț în mine și să-mi las bieții copilași pe drumuri. - Ce-ți mai face pușcă, Mihai? L-am intrebat după câțiva ani, cănd nu-mi
MEDITATOAREA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347224_a_348553]
-
Zăpadă multă, ger, viscole, de toate avem. Scârțâie încălțămintea și cauciucurile precum a început și Puterea să scârțâie. Multe mai vorbesc oamenii la masă. Și par tare îngrijorați. Iar înjurăturile se țin lanț. Nu mai au teamă ca înainte. Îl înjură și pe președinte acum. Păi, de! De ce nu‑l schimbă pe premier? Toți dau vina pe el, că n‑ar fi competent. Hm! Parcă ceilalți ar fi? Nu am timp de televizor ca să ascult știrile, dar le aflu la restaurant
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
nu s‑a dezmeticit, a pornit motorul și a urcat pe acel drum de beton destul de greu. Roțile se propteau în barele de fier‑beton ce traversau drumul și se avântau rotindu‑se adesea‑n loc pe zăpada înghețată. Șoferul înjura de toți dumnezeii și ambala motorul. A condus cu greu până în vârful coastei și a oprit mașina în fața casei. S‑a dat jos și a deschis portiera din spate. A tras femeia de pe canapea, a prins‑o pe după umeri și
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
chiar acum, bunicule? -Te-a lovit mânzul, chiar în stomac? Și tu nici nu poți vorbi și abia poți respira de atâta durere?...așa te-a lovit?! Bătrânului i s-a urcat sângele la cap, i s-a întunecat privirea, a înjurat fără să știe ce zice... apoi îi striga, las` că-ți arăt, cine e stăpân în casa asta! Roșu la față și plin de mânie a apucat o bucată mare de lemn dintre cele clădite pentru iarnă și a intrat
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
fie cu câte o cană cu lapte cald. În fiecare seară, mamaie mă spăla și mă îmbrăca în pijama, mă culca învelindu-mă de teamă să nu răcesc sau să nu mă ciupească țânțarii în timpul verii, neuitând niciodată să-l înjure pe tata cu neamul lui, pentru că ieșisem mai mult “buzoiancă” decât de a lor. Fără să aștepte să o rog, de teamă să nu scot un țipăt, care se putea auzi “până în drum”, începea să-mi povestească despre cam ce
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
sau să plâng pentru câteva palme pe care mi le dădeau cu dărnicie în partea din dosul pantalonilor. Tot jucându-se cu mine nu am auzit când părinții lor au intrat în curte de la cîmp. Numai vocea lui Gafon, care înjura câinele, ne-a amintit, la toate trei, de pericolul în care eram, dacă ne găseau împreună și mai ales în camerele de „tinere”. Grăbite, fără să mă vadă cineva, m-au aruncat pe fereastra care dădea în spatele casei, de unde m-
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
tanti Oala, care venea în urma noastră. -Să ai grijă să nu-ți pierzi lucrurile! mi-a spuns mami. -Dacă mor acolo, să nu mă lăsați, să mă aduceți acasă! -Drac mort, cine a văzut?! mi-a intervenit tanti Oala. Am înjurat-o în gând că intră în discuție fără să o întrebe nimeni și am grăbit pasul, convinsă că, indiferent de ce aș fi suferit în ultima clipă, mami nu m-ar fi întors acasă pentru nimic în lume. Resemnată, după ce am
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
nea Mitică astăzi de cineva cu admirație și recunoștință, acela este cu siguranța nea Niculiță, bunicul din partea tatălui. „Era un om deosebit bunicul Niculiță - reia nostalgic nea Mitică. Era cumpătat, calm, cu suflet plin de bunătate și mărinimie, evlavios, nu înjura nici măcar atunci când era cătrănit și apăsat de necazuri. Apreciat pentru hărnicia și omenia lui, nea Niculiță, foarte priceput la zidărie, era un renumit constructor de case; sașii din Tălmaciu (că la Sebeșul de Sus nu era nici urmă de sas
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
de colțul tâmplăriei și vrea să o apuce spre grd în partea dinspre câmp. Merge în vârful picioarelor și ascultă. Își aude propria respirație. După colț e sigur cineva. Parcă mormăie. Înjurături. În viața mea nu am auzit vreo fantomă înjurând de mamă! Reface drumul în sens invers să îi cadă în față. Măcar dacă ar fi avut și el o bâtă ca lumea. Fantoma cu mâinile goale și el cu bâta! Luptă dreaptă. Greuceanu și zmeul: „Vrei în săbii să
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
era de iubit în curte Cartuș pe atât era de urât pe stradă. Nimeni nu îndrăznea să treacă pe trotuarul nostru din cauza lătratului furios al lui Cartuș, iar de intrat în curte, nici vorbă! De cele mai multe ori vecinii noștri își înjurau câinii, care nu se oboseau nici măcar să latre, dacă cineva striga la poarta lor. -Nu sunt iubiți, le spunea tata-mare, ”să se obosească pentru un codru de pâine aruncat în scârbă?” Câinele trebuie iubit, îi trebuuie afecțiune ca unui om
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
plimbându-te prin curte, îmi trânteam căciula de pământ, iar mă-ta-mare te lua de pe cal, îți dădea o palmă la fund și..., Tataie se uita la mine cu coada ochiului, dar eu ascultam fără să clipesc, după care continua... -Îl înjura pe tac-tu și pentru tine și pentru Maria noastră, pentru că era prea slabă, măi tataie! -Și?! Tataie, ce mai făceam?! îl întrebam nervoasă. Tataie începuse să dea semne de plictiseală. -Toți vecinii știau după gălăgie că amândouă sunteți la
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
cu o noapte ininte la ședințele cu el. -Ce faci, cucoană, toată ziua, de nu-ți educi odrasla? începea conversația cu o amărâtă de mamă chemată la școală. Bineanteles că nu avea timp să se justifice săraca și tremurând și înjurându-și “odrasla”, se scuza pentru amândoi și numai ajunsă în stradă reușea să respire ușurată. -Să nu faci ceva, să mă cheme la școală tovarășul Cristescu! mi-a spus mami în prima zi, deja informată de mama lui Nini, care
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și vă ține Să nu facem cum se zice: Toți la rău, să fie bine! Cine crede că-ndura-vom Ce nici câinii nu îndură, Câtă vreme mai dura-vom Pumnul strâns pe piept și gură Și în gând doar înjura-vom? Cine-a morții grea cămașă Din ușoare albe fire Va-mbrăca, ce lume lașă Îi va hotărî pieire Învelindu-l într-o fașă? Cine, cine, oare cine După veacul de risipă, Ar putea să mai aline Precum voi, poeți
VOI, POEŢI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357225_a_358554]
-
să frâneze s-a lăsat să cadă cu bicicleta, nu înainte să încerce să se agațe de una dintre noi. Nu știu dacă nenorocitul era sub bicicletă, în final din cauza căzăturii sau datorită pumnului primit în plină față. Supărat, o înjura de mama focului. Mia, în poziție de atac, îl aștepta să se ridice, iar eu, după ce am observant că de data aceasta avantajul era de partea noastră, am început să râd ca o nebună. -Nu te-a bătut, mă, mă-
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
de gălăgia noastră, mamaia speriată a venit într-un suflet la poartă să vadă ce ni s-a întâmplat. -Susano, spune-i fetei că nu am mințit-o cu prințesele și cu mutu! -Dar-ar boala în năravul vostru! ne-a înjurat mamaie pe amândoi. Am crezut că i s-a întâmplat ceva fetei. Aoleu, maică, să te duci acasă, că mor de frică să nu pățești ceva, că dacă nu murim noi înainte ne omoară tac-tu pe urmă. -Taci, Susano
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
atacul se îndrepta spre mamaia cu și mai multă furie. Stăteam la distanță și priveam înfricoșată; un cocoș își agățase ciocul în șorțul ei, iar ceilalți simțind pericolul prin prezența lui Fane, care se uita după un băț prin curte înjurând ca un nebun, o ciuguleau de la spate. Mă uitam la mîinile mele zgâriate și nu îndrăzneam să spun nimic. Cocoșii puși pe fugă de Fane se refugiaseră sub streașina grajdului și obosiți de atâta luptă, nu mai aveau forță nici
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
neudate toată iarna?! Am terminat bre, butoiul! Vezi să-mi păstrezi vin la Paște! și, bucuros de isprava lui, scuipa printre dinți și se grăbea spre fântână. Tataie se uita după el zâmbind, își trăgea căciula pe frunte și îl înjura „halal de mă-ta care te-a făcut, mai bine te făcea lângă un gard!” -Gogule! îl striga mamaie privindu-l pe sub broboada trasă pe frunte, din cauza frigului. Dacă nu ar fi dintr-ăștia ca Gheorghe în sat, cine ți-
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
direct pe scândură și după ce a adus coșul cu mâncare, fără să o privească pe mamaia și nici pe mine, a deschis porțile mari și a dus-o de ham pe „Fetița”, până în drum. A tras porțile nervos în urma noastră, înjurându-le pentru că se împiedicau și s-a urcat lângă mine. Tăceam amândoi și ne legănam în galopul calului. Din când în când, îi trăgea Fetiței câte un bici pe spate. Când ridica biciul, întorceam capul. Înainte să ieșim din sat
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
îi țineam până și nuiaua. O țineam ca pe o sabie, știam că pe mine nu mă atingea niciodată cu ea. Toți băieții mă priveau pieziș când mergeam în spatele ei, dar după ce plecam de la școală până la mă-ta-mare acasă, toți mă înjurau și aruncau cu pietre după mine. Parcă dacă n-aș fi fost eu, ea nu-și ducea nuiaua singură. Aproape zilnic rupea câteva pe spatele lor. Îi bătea de suna apa în ei. -Erau geloși, tataie! i-am spus cu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
în râșniță și toată casa aceea frumoasă mirosea a bunăstare, a fericire domestică, deși știam cu toții că dincolo de pereții tapetați cu mătase veche, era orașul muncitoresc, erau cozile la pâine neagră. Niciodată nu i-am auzit să bârfească sau să înjure așa, de dragul înjurăturii. Nici ranchiună nu exista, și așa, unchiul, proprietar cu chiriași aduși cu sila în propria-i casă, îi accepta pe străini, dacă nu cu generoziate, măcar cu bună- cuviință, cu politețe și acel gest de omenie, care
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]