6,541 matches
-
colegialitate și de prietenie de înaltă ținută, încrederea pe care ți-o știa acorda, amabilitatea cu care îl întâlneai de fiecare dată... Cu alte cuvinte, pentru a fi sincer, doresc să recunosc că, în iureșul acelor zile dintre moartea și înmormântarea sa, am constatat cu oarecare srângere de inimă, că nu este ușor să faci vorbești ori să scrii despre Părintele Profesor Aurel Jivi, mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de relativ puțină vreme, adică de numai
ŞAPTEZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA CEA PĂMÂNTEASCĂ ŞI VREMELNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROF. UNIV. DR. AUREL JIVI (1943 – 2002)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340529_a_341858]
-
și trei arhierei: Înaltpreasfințiții Părinți Nifon Mihăiță și Laurențiu Streza precum și Preasfințitul Părinte Visarion Bălțat, dimpreună cu toți membrii corpului profesoral sibian, în frunte cu decanul de atunci - Părintele Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan. Tot atunci, după Sfânta slujbă a înmormântării, săvârșită în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, trupul său a fost așezat în cimitirul orășenesc din municipiul Sibiu. Părintele Profesor Aurel Jivi a fost colaborator apropiat și sfetnic luminat al multor profesori și oameni de cultură, îndrumător a multor studenți și
ŞAPTEZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA CEA PĂMÂNTEASCĂ ŞI VREMELNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROF. UNIV. DR. AUREL JIVI (1943 – 2002)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340529_a_341858]
-
oameni de cultură, îndrumător a multor studenți și masteranzi, profesor a atâtor generații de studenți, membru a foarte multe organisme de specialitate din țară și de peste hotare, profesor al facultății noastre timp de mai mulți ani, sunt convins că la înmormântarea sa l-au plâns și l-au regretat cu toții, fiind conștienți de marea pierdere ce li s-a pricinuit!... Și aici îi enumerăm pe doar câțiva: Patriarhii Iustin și Teoctist; Actualul Patriarh - Mitropolitul Moldovei și Bucovinei de atunci Daniel Ciobotea
ŞAPTEZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA CEA PĂMÂNTEASCĂ ŞI VREMELNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROF. UNIV. DR. AUREL JIVI (1943 – 2002)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340529_a_341858]
-
din priviri și, în același timp, admirau curajul Mariei de a-și trăda mama. Dan Simionescu urmărea cu atenție reacțiile Emiliei. Fusese pe lista lui încă de la început: observase absența acesteia de la petrecerea socrului său, apoi prezența, aproape forțată la înmormântarea pictorului, evitarea de a-l întâlni pe aleile cimitirului și de a schimba câteva cuvinte cum procedase fiica ei... Când Maria a terminat de citit, pe față avea minuscule boabe de sudoare. Se descheie la taior și încercă să-și
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
aia nenorocită și nimeni nu știa nimic de el. Alex murise. În anii în care nu l-am mai văzut, Alex și-a făcut mulți prieteni. Atât de mulți încât curtea bisericii și parcarea din fața ei erau neîncăpătoare în ziua înmormântării. Unii au fost suficient de puternici încât să-și ia rămas bun cântându-i la chitară, alții nu au găsit forța de a merge să dea “mortului sărutarea de pe urmă” și au rămas tremurând afară într-una dintre cele mai
Moartea lui Alex. 50+ () [Corola-blog/BlogPost/338265_a_339594]
-
am mai vorbit, Alex a făcut voluntariat și obișnuia să meargă destul de des la biserică. Am aflat asta de la preot, a cărui predică de final a diminunat parțial starea de furie pe care o simți asistând la o slujbă de înmormântare care nu are o versiune pentru cei care mor înainte să înceapă să trăiască și să păcătuiască “cu cuvântul, cu fapta și cu gândul”. Nu știu să vă spun mai multe despre Alex. Nu știu dacă își găsise un job
Moartea lui Alex. 50+ () [Corola-blog/BlogPost/338265_a_339594]
-
Ia vitamine în luna aceea, se mai pune pe picioare, înțelege despre el niște lucruri... Dar e o luptă foarte, foarte grea. E greu să te lupți cu alcoolul pentru că el face parte din cultura noastră socială, nu există nuntă, înmormântare unde să nu existe. E greu pentru alcoolici să accepte că nu se mai poate să bea, absolut deloc! Oamenii își văd dependența ca pe neputință. Și asta cred că e de fapt cea mai mare provocare: să îi ajut
Îmi place să beau, dar sunt alcoolic? „E greu să te lupți cu alcoolul, face parte din cultura noastră socială, nu-i nuntă, înmormântare unde să nu existe...“ () [Corola-blog/BlogPost/338292_a_339621]
-
aș fi răspuns: „Bineînțeles că sunt.” La 40, am zâmbit. La 20 de ani, credeam că toți cei care sunt în viața mea vor rămâne pentru totdeauna. Moartea era, pe cât de certă ca idee, pe atât de abstractă. La puținele înmormântări la care nimeream, priveam mortul ca pe ceva ...ireal. Unde se duc sufletele? Ce-i real și ce-i vis? Există timp cu adevărat? Dacă există destin, eu ce rol (mai) am? Ce trebuie să fac? Pot să-l schimb
Ce știu la 40 și nu știam la 20 () [Corola-blog/BlogPost/338295_a_339624]
-
IMDB Filmul a fost construit pe structura unui interviu pe care Jackie îl dă unui jurnalist, Theodore H. White, pentru revista Life, iar pe măsură ce interviul avansează sunt prezentate diferite secvențe din viața cuplului prezidențial, până în momentul tragic de la Dallas și înmormântare. Am fost intrigat de felul în care regizorul a ales să o prezinte pe Jackie, ca pe o persoană cumva nehotărâtă, ce vorbea prețios și ale cărei merite au fost decorarea Casei Albe și organizarea înmormântării. Se remarcă și câteva
La mall, l-am petrecut pe Kennedy pe ultimul drum, alături de un cor de consumatori frenetici de popcorn și cola () [Corola-blog/BlogPost/338790_a_340119]
-
tragic de la Dallas și înmormântare. Am fost intrigat de felul în care regizorul a ales să o prezinte pe Jackie, ca pe o persoană cumva nehotărâtă, ce vorbea prețios și ale cărei merite au fost decorarea Casei Albe și organizarea înmormântării. Se remarcă și câteva înțepături politice între Bobby Kennedy (jucat de Peter Sarsgaard), Jackie și noul președinte al SUA care a preluat mandatul în urma decesului, Lyndon B. Johnson. Se prezintă graba cu care noul președinte depune jurământul, chiar în avionul
La mall, l-am petrecut pe Kennedy pe ultimul drum, alături de un cor de consumatori frenetici de popcorn și cola () [Corola-blog/BlogPost/338790_a_340119]
-
mănânci mizerii. Este exact ca în viață. Pe Facebook nu dai like numai la ce îți place - am pus-o în carte și e foarte bună. E ca la nunți. Vine la mine, mă duc și eu la el. La înmormântări e mai simplu, te duci și știi că ai scăpat de obligație. De asemenea e o formă de expunere deșănțată a aspirațiilor noastre mici, neinteresante, plicticoase, pentru că vrem să fim iubiți, apreciați. Suntem mult prea mulți, nu ne mai vedem
Cum s-a vindecat de nefericire Răzvan Exarhu () [Corola-blog/BlogPost/338801_a_340130]
-
ani! De părinți bolnavi și ei octogenari - nonagenari pe care poate numai grija pentru copiii aceștia bătuți de soartă (ajunși și ei la 60-70 de ani) îi mai ținea în viață! Îmi revine mereu în minte o scenă sfâșietoare de la înmormântarea mamei unuia dintre acești copii, cu sechele grave cerebrale, care stătea lângă sicriu și spunea legănându-se: „Dor de mamă, dor de mamă!”... Și toți erau copii normali la naștere și cu dezvoltarea frumoasă pe care o au toți copiii
Ca medic am văzut consecințele nevaccinării la copii () [Corola-blog/BlogPost/338912_a_340241]
-
de mama instituțiilor bolnave. Presa românească a coborât cât de mult a putut sub demnitatea vitală. În spatele voice over-urilor fataliste și a stand up-urilor înlăcrimate au stat niște șefi de departament care și-au chinuit reporterii și operatorii pe la înmormântări și IML-uri, chiar dacă unii dintre ei erau prieteni cu morții. Nu a contat nimic. Nici nopți de veghe prin redactie, nici ore suplimentare de iradiere directă cu moarte. Personal am fost alergat ca-n filme de către reporteri, operatori, redactori
Sfârșitul inocenței. „Mișunau arși și goi ca niște strigoi după o singură salvare din cele 60 și nu aveau loc pe nicăieri” () [Corola-blog/BlogPost/338986_a_340315]
-
justiției, iar sintagma de „stat paralel” face deliciul consumatorilor de gogoși de presă. Punerea în scenă vine împreună cu inventarea de noi personaje. Ajuns în fața judecătorului, politicianul nostru, dacă nu devine pacient, se transformă peste noapte în victimă. Aerul pios, de înmormântare, ia locul făloșeniei radioase de odinioară - vanitatea vexată se împodobește cu bărbi patriarhale și morgă de zeu rănit, amazoanele aprige ale tranziției încep brusc să invoce sindromul Bambi, iar doamne respectabile, care și-au sacrificat nepoții pentru o carieră dedicată
Glonțul de diamant () [Corola-blog/BlogPost/338975_a_340304]
-
vor să inducă și neîncredere față de instituțiile europene, ale căror decizii sunt percepute drept un cal troian în lumea acomodărilor bizantine dâmbovițene. Ajuns în fața judecătorului, politicianul nostru, dacă nu devine pacient, se transformă peste noapte în victimă. Aerul pios, de înmormântare, ia locul făloșeniei radioase de odinioară - vanitatea vexată se împodobește cu bărbi patriarhale și morgă de zeu rănit, amazoanele aprige ale tranziției încep brusc să invoce sindromul Bambi, iar doamne respectabile, care și-au sacrificat nepoții pentru o carieră dedicată
Glonțul de diamant () [Corola-blog/BlogPost/338975_a_340304]
-
Realitatea a fost crudă cu cititorul:... nimeni nu a cumpărat pastila. -“Adevărul este o pulsare din inima întunericului”. Ajută-ne, Doamne, să Te găsim, din întunericul luminii noastre! Togu Ogunlesi, scriitor nigerian, scrie, în “Funerar”: “În Africa/ Noi întotdeauna așteptăm înmormântarea cuiva/ Deci și ei, de asemenea/ O pot aștepta pe a noastră”. Pânda la înmormântarea unui semen are, oare, ca explicație, foamea, și dorința de a mânca, de a te sătura, pentru o zi, măcar, la pomana lui? Iată o
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
din inima întunericului”. Ajută-ne, Doamne, să Te găsim, din întunericul luminii noastre! Togu Ogunlesi, scriitor nigerian, scrie, în “Funerar”: “În Africa/ Noi întotdeauna așteptăm înmormântarea cuiva/ Deci și ei, de asemenea/ O pot aștepta pe a noastră”. Pânda la înmormântarea unui semen are, oare, ca explicație, foamea, și dorința de a mânca, de a te sătura, pentru o zi, măcar, la pomana lui? Iată o întrebare bună pentru apostolii drepturilor omului, mai mult decat supraponderali, de altfel. Și nu în
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
să se tragă clopotul în caz de orice pericol (incendiu, război, inundație, grindină)...în tot acest ritual văd acumulată o sumă enormă de energie divină... ritmul dingdangurilor fiind impus de calitatea și natura și caracterul evenimentului respectiv...la moarte și înmormântare trebuie să fie rar, la chemarea pentru slujbele zilnice trebuie să fie oleacă mai des și mai tare, să se audă în perimetrul întregii parohii, la pericole (ferească Sfântul!) trebuie să fie alert și alarmant și în timp mai lung
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
și a plecat și el, urmându-și soția și de atunci nimeni nu mai știa nimic de existența lor. Se spune că Silvia i-ar fi zis: Vino dom’le în Argentina, că aici e nuntă, pe când în Canada e înmormântare! - cred și eu, la cât sunt de petrecăreți sud-americanii! Fiecare încerca să se descurce cum putea mai bine. Trăiau într-o lume liberă în care aveai posibilitatea să încerci orice afacere, important era ca banul să iasă! O afacere îndrăzneață
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339923_a_341252]
-
nu mai sunt! Cine nu crede în această “posibilitate”, nu are decât să se convingă citind “Missa solemnis”, una dintre cele mai răscolitoare poezii ale magistrului Mihai Ursachi, poet Universal din Iași, care a “vorbit” (la propria-i slujbă de înmormântare) despre Mihai Eminescu. Din acest înalt și adânc poem, acum, când mai am zece fulgi/distanță până-n țintirim, îmi aduc în minte o strofă demonstrativă, pură și simplă, halucinantă, lămuritoare pentru cei habotnici și eretici (dar și mangosiți) deopotrivă: “La
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
cursul. Dar nu-și pierde nici măcar pentru o clipă speranța. Acum a schimbat cabinetul pământesc cu cel ceresc, unde, cu certitudine, va continua să elibereze neprețuite rețete. Dumnezeu să-l odihnească în aceeași seninătate care i-a definit și sufletul! Înmormântarea va avea loc marți 21 iunie 2016, orele 11, la Cimitirul Municipal Sângeorgiu de Mureș. Notă: Prof. Dr. Mircea Chiorean (n. 06 mai 1933, Ceanul Mic - d. 17 iunie 2016, Târgu-Mureș) a absolvit Facultatea de Biologie a Universității „Babeș-Bolyai” (Cluj-Napoca
UN ULTIM OMAGIU PROF. DR. MIRCEA CHIOREAN. ȘI ÎNGERII SE ODIHNESC CÂTEODATĂ… () [Corola-blog/BlogPost/340055_a_341384]
-
ține de aproape trei ani. Nu există cale de întoarcere. Fiind preocupată de necazurile mele, nu am dat importanța cuvenită când, iată, la poarta acestei case am găsit, într-o dimineață, o coroană de trandafiri cu panglică neagră ca la înmormântare. Pe panglică scria: De mâna mea vei muri și trandafiri roșii și albi se vor odihni pe mormântul tău. Ștefan, îngheță. Ea nu-i spusese despre acest grav incident. Își stăpâni emoția și o întrebă: — Ce a urmat? — Am plecat
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340093_a_341422]
-
franțuzoaica superbă dealtfel, roșcata și cu pistrui, mi-a vorbit o franceză fără concordanță, exact cum îi venea în minte. Am făcut eforturi să mă adaptez noii situații și numai multicolorele tufe de azalee și begonii m-au salvat de la înmormântarea limbii franceze din psihicul meu. Partea palpitanta a excursiei a fost o poezie scrisă de Yves pe o bucățică de hartie: “J’aimerais être une larme,/Pour naître dans țes yeux/Vivre sur țes joues/et mourir sur țes lèvres
Mirela Teodorescu: Si tu veux un ami, apprivoise moi! () [Corola-blog/BlogPost/339303_a_340632]
-
plecare, Hamilton îl vizitează pe Adam, care era in continuare marcat de despărțirea de Cathy. Fără menajamente, îi vorbește despre ocupația lui Cathy. Când și Lee confirmă cele spuse, Adam este cutremurat. La scurt timp, Samuel moare. Adam participă la înmormântarea care are loc în oraș. Cu această ocazie se hotărăște să-și vadă soția. Găsește o femeie încă drăguță, dar pe care timpul își lăsase adânc urmele. Furioasă, înțelegând că nu mai are puterea de odinioara asupra lui, Kate lovește
John Steinbeck: La răsărit de Eden. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339290_a_340619]
-
37). Sunt consemnate în carte anumite relații cu oamenii de seamă ai timpului, îndeosebi cu scriitori, precum aceea a alterării amiciției sale cu Emil Cioran, ori sacrificiul prietenesc al medicului clujean Iubu sau atmosfera tensionată în care a avut loc înmormântarea lui Lucian Blaga. În partea a doua a dialogului, intitulată „Într-o vară de noiembrie”, Anca Sîrghie, prietenă de-acum cu Elena Daniello, o invită pe aceasta la Sibiu, oferindu-i prilejul de a revedea comuna Gura Râului pentru o
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]