1,882 matches
-
o infinitezimală fricțiune confundabilă cu mângâierea stârnise o erotică pasională. De-a lungul spiralelor lui de cercuri plictisite de sine însele, hipocampul amorsă o dinamică vertiginoasă a ieșirii din repetitiv prin contribuția omisiv-creativă a memoriei. Astfel, către ceasurile șase ale înserării, în plină incertitudine cosmică și terestră sporită de vânzoleala bicicletelor și câinilor scoși la plimbare, un semnal de pericol cu iz de fier ars și intimă lenjerie feminină se ridică din străfundurile memoriei lui Ian înspre straturile mai limpezi la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
avertisment. Până în ultimul moment întâlnirea rămase incertă. Cel de-al doilea semnal de alarmă sfârși prin a precipita evenimentul, în loc să-l prevină. Dus pe gânduri, Ian nu privea fețele amatorilor de mișcare-n aer liber, ce se perindau pe lângă el; înserarea le făcea anonimatul cât se poate de firesc. Fu depășit încet de-o navă împinsă solemn de remorchere înspre mare. Lung și înalt, ro-ro-ul Baltic Ace ecrană câteva minute bune soarele în agonie, plonjând în dreptul său malul Rinului într-o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îngropate în straturile anilor, dar parcă fură ceva din farmecul acela sur-secular. Și pentru cîtă vreme oare? Ah, poluarea... Eleganta săgeată sculptată în lemn de stejar aruncată la înălțimea de 45 m pare să desfidă norii străvezii ai acestei minunate înserări de toamnă, așa cum au sfidat secolele și urgiile. Ajunsesem cu peste un sfert de ceas mai devreme decît trebuia. Totuși, animația este destul de mare și începe să mă cuprindă uimirea. Aici, orașul nu mai este pustiu. Oameni de toate felurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de oameni cu grele răspunderi, de slujbași mărunți... A fost atîta pace, în mijlocul sunetelor tunătoare ale orgii! Și cînd totul a luat sfîrșit, lumea s-a scurs în aceleași valuri pestrițe, umăr lîngă umăr, spre malurile tăcute ale Senei, în înserarea de toamnă, în timp ce, lîngă mine, pruncul din coșuleț, surprins în somn de liniștea adîncă ce urmase ultimei fugi de Bach, s-a trezit și-a început să plîngă. ........................ Pe Biharia sclipește un petic de zăpadă, sîngerînd sub soarele apusului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Huși la casa bunicilor. Într-o sâmbătă seara, pe la ora patru, după ce ies de la școală arunc peste gard la noi în ogradă "tocul" cu cărți și apuc drumul spre Huși, 5-6 kilometri la dus, tot pe atâta la întors, iarna înserarea vine repede și când am ajuns la casa bunicilor, lângă biserica Sf. Dumitru, tot târgul dormea; la bunici, întuneric; îmi era foame, eram ostenit și gerul se lăsa aspru; din pâcla albă se cernea o lumină ca de fund de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de mămăligă ce i-l dau și nu-l mănâncă, cățelul nu-și contenește zbuciumul. Într-un târziu, văzând că nu-l pot liniști și că începuse să urle a pustiu, îl dezleg și pleacă glonț după căruța moșului. Venea înserarea, mâncare aveam pregătită, îmi aduc un ulcior cu apă, pregătesc fumarele pentru noapte, singur între semănături înalte în imensa vale a Prutului, pe locurile unde a fost dată bătălia între armatele lui Petru cel Mare și cele turcești, locul unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
mi s-a părut a fi din nou mai frumoasă. Au văzut că am pușcă și s-au bucurat, au întrebat dacă am și tutun. Pe urmă am stat toți trei încălzindu-ne în fân. Ploaia curgea totdeuna și lăsa înserarea. În noaptea aceea, am huhurat de umezeală, dormind ca vai de noi. În dimineața ce a urmat, toți trei am ținut sfat și am decis că trebuie să părăsim locul, deoarece acesta este potopul și sfârșitul lumii. Cerul începuse iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
care trebuia să fie cu un ochi aici și un picior în bucătărie. Această așezare avea să rămână neschimbată de-a lungul iernii care începea și în timpul căreia aveau să se strângă adesea în jurul aceleiași mese, fără ceremonie și în funcție de înserările tot mai timpurii. Grigore propuse să încerce mai întâi vinul: "Dacă vă place, facem Crăciunul cu el." Constantin destupă o sticlă și turnă licoarea de un roșu minunat de luminos. Chiar și Nel avu dreptul la un fund de pahar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ocolite, și în Visătoare. Cel puțin în acest roman postum, sentimentul fatalității ia naștere tocmai din alternanțele abil distribuite între lumini și umbre. Cartea insistă deseori pe simbolul nocturnului, începând cu momentul sosirii în zonă a romanticului locotenent Filip, apoi înserările melancolice din restaurantul gării, unde ofițerul tapează pe clapele pianului de pripas un delicat repertoriu mozartian. Într-un registru identic este restituită imaginea orașului nordic de la gurile Nevei, învăluit în cețuri, ceea ce-i conferă o aură poetică, misterioasă, sugestiv preventivă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ritm, în modernizare, în a ține pasul cu vremea, dar unde-i sufletul lui visător și gânditor? În casele înconjurate de nuci mari, tei înfloriți, castani bătrâni, tufe de liliac și iasomie, de amintiri și de sunetul clopotelor ce învăluiau înserarea după vecernii, ieșenii aveau timp de lecturi, de muzică, instruire și taifas. Aveau timp de o plimbare pe Copou până sus la Casa Sadoveanu, neocolind teiul lui Eminescu, aveau timp pentru a admira turnul Goliei, fiecare încercând să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
domni multă vreme și urmașii noștri nu ne vor uita. Apoi se Întoarse spre fereastră și privi lung spre colina pe care o pomenise adineauri și care semăna Într-adevăr cu un tron Împărătesc, strălucind ciudat În soarele roșiatic al Înserării. Se Întoarse spre cei trei bărbați care-l priveau cu oarecare mirare și spuse: — Frate Conrad, m-am gândit mult la ce mi-ai spus. Poate că nu te-am Înțeles de la Început. Eu sunt un răz boi nic crescut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
M-AM ÎNTORS - fiind și ele mâzgălite cu sânge sub desen. Nici de data asta nu se găsiseră amprente. - Nimeni nu știe nici măcar cum ajunsese această camera să fie ocupată...camerista... Vocea lui Kimball se auzea tot mai slab. Cădea înserarea, așa că m-am întins și am aprins lampa cu abajur verde care se afla pe biroul meu, dar care nu reuși să ilumineze camera. Ascultându-l pe Kimball, inima îmi bătea nebunește. Deși scena crimei nu fusese contaminată, criminalistul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
s-a despărțit după ce a avut un copil. Amărât, s-a gândit că n-are ce să facă altceva: să se ducă să se hodinească la mănăstire: Dar ș-aici e greu, pentru că ades te cearcă demonul ispitelor!..." În liniștea înserării se aud rar din când în când, glasuri în ogradă. Codrii de pe dealurile dinprejur stau neclintiți supt un cer înnalt, albastru șters. Din cerdacul arhondaricului unde stăm, privim pe gânduri înnainte, pe când înserarea crește, și pe când stoluri de lăstuni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ades te cearcă demonul ispitelor!..." În liniștea înserării se aud rar din când în când, glasuri în ogradă. Codrii de pe dealurile dinprejur stau neclintiți supt un cer înnalt, albastru șters. Din cerdacul arhondaricului unde stăm, privim pe gânduri înnainte, pe când înserarea crește, și pe când stoluri de lăstuni se învârtesc prin jurul bisericei celei mari țârâind subțire, cristalin. Singuratecă și tristă stă chinovia aceasta în munți, departe de orice așezare omenească. Și înserarea crește, crește, de departe tare parcă se aude abia talanga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Din cerdacul arhondaricului unde stăm, privim pe gânduri înnainte, pe când înserarea crește, și pe când stoluri de lăstuni se învârtesc prin jurul bisericei celei mari țârâind subțire, cristalin. Singuratecă și tristă stă chinovia aceasta în munți, departe de orice așezare omenească. Și înserarea crește, crește, de departe tare parcă se aude abia talanga de la o turmă care se apropie de mănăstire pentru odihna nopții. ceasornicul care bate, dar nu se vede. 17 Iunie [AGAPIA-VĂRATEC] După ce am dormit în odaia curată a arhondaricului cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
știu? Poate să se mai fi rătăcit și sămânță de prin sat, că nu prea seamănă unul cu altul. Așa? D-apoi cum!" Cu același glas vioiu, cu acelaș râs potolit. După ce ne despărțim de el în vatra satului, prin înserarea liniștită urcăm iarăși un deal, pe lângă un pâlc de mesteceni, pe-o cărare care trece prin holdele oamenilor, după aceia odată cu întunerecul intrăm în satul Bălțătești, trecem pe drumul cu brazi nalți de o parte și de alta. Femei, bărbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pândarul Halmului. Cum se pregătește o tragedie (primarul era amețit și a scăpat amenințări), cum moș-Brebu privește cu filosofie în viitor, ceiace crede despre situație moș-Vasile fratele lui moș-Brebu și pândarul Halmului. Acasă la noi, tata, mama, masa de seară. Înserarea în gospodărie... Acasă la moș-Brebu, singurătatea lui de schivnic, blândeța lui, hotărârile lui înnainte de a-și lua drumul spre veșnicie Moșia Pașcani Roznovanu (Roznovanu bătrânul ca tatăl lui Anghel, cu mașinării și colonie de italieni) Roznovanu tânărul cam șuiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a boerului. Femeia e plină de draci, și arată cam cine e chiar în ziua când moara e trasă la mal. Atunci se adună oamenii și între ei mulți din eroii romanului și stau de vorbă lângă podul pe șăici. Înserarea și zăvoiul Siretului. Cum începe o dragoste între morăriță și pândarul Halmului moș-Vasile. Dar boerul, care vine și el la fața locului, se amorezează de morăriță și o face țiitoare a lui (și viața lor urmează ca a Liteanului cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acest zvon a fost confirmat. În taberele batalioanelor, schimbate din vechiul loc, în amurg, au început a cânta dulce cornurile "încetarea luptei" și chemarea rătăciților. Chiote de flăcăi sunau pretutindeni pe văi, pe când corniștii continuau a cânta "amurgul"... În umbra înserării, supt malul pe care ne aveam așezat cortul, se așeza câte un soldat și ofta greu din baierile inimii. A doua zi în zori trebuia să plecăm. Toată noaptea a durat zvonul taberei, povestirile și cântecile. Flăcăii, în bucuria veștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vârtej de praf se isca, fugind, rotindu-se pe drumul cotit, prin holde. Vai! vai! când te-a vedea stăpânul îți pune mânile-n cap! Să trăiești ca banu-n punga săracului! Zarea parcă ardea, cercuită, înăbușită de ceață, de fum vânăt. (Înserare. Secetă. Câmpie) Ispol = cupa de dat afară apa din luntre Clonc = instrument de chemat somnul Uronița = o luntre cu capetele late, ca la scoică Samar = șaua pe care se pun coșurile de cărbuni, la descărcatul vapoarelor. Înscrierea lui Vasile Preotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ziua, toată ziua,/ Zi de vară până-n seară./ Când fuse seara-n diseară,/ Găsi Leul de-adormitu,/ Deadormitu cu fața-n susu” (Topolog - Tulcea) Imaginea poetică a momentului crepuscular fixează cu precizie clipa descoperirii, aparenta tautologie împărțind de fapt momentul înserării aflate la început, seară și înnoptare. Scăpătarea soarelui aduce revelarea fiarei neantului, ceea ce a condus la decodarea scenariului inițiatic în cauză drept „confruntare dintre forțele luminii și cele ale întunericului”. Poziția nefirească a leului dormind ține de inversarea principiilor, dezordinea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pământ,/ Sare-n vârf la măr roșu./ Marea iarăși tot zicea:/ -Cine-n lume s-ar d-afla/ Merii de mi-i apăra?” (Casimcea - Tulcea). Timpul nefast al apusului, prezent și în colindele cu leu, rămâne o constantă a cadrului arhetipal. Înserarea, ca moment de tranziție între două perioade, poate fi privită drept un echivalent al sărbătorilor de iarnă, diminuarea gradată a soarelui necesitând, în ambele cazuri, o faptă eroică. Gestul saltului „în vânt, în pământ” nu e caracteristic numai calului năzdrăvan
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un ciclu de trei zile, număr predestinat, care, asemeni probelor din basme, îi asigură reușita. Confruntarea cu răul vine la încheierea acestui spațiu temporal pregătitor, „când fu soarele-n deseară”, deci în preziua odihnei Cosmocratorului. Fiind un moment de tranziție, înserarea simbolică devine atât un interludiu al vulnerabilității, cât și unul al hierofaniilor, când stihiile prind formă și pot fi învinse. Bourul reprezintă o primă întrupare zoomorfă a stihiilor telurice, iar urmărirea acestuia amintește de funcția întemeietoare a zimbrului din legenda
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primăvară. Milica voia să știe și eu simțeam nevoia să-i mărturisesc cât mai multe despre mine și despre visurile mele. N-am simțit cum s-au scurs cele câteva ore. Fapt este că la Înapoierea spre sat, se lăsase Înserarea. I-am luat brațul și trecând pe lângă troița din capătul satului, am auzit un oftat. De ce ai oftat, la cruce, am Întrebat-o Înainte de a ne despărți. Aș fi vrut ca ziua de azi să nu se mai termine. Ne-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de asemenea din Capitolul 16, despre Ferdinand al Spaniei ("el re di Spagna presente") și cum Ferdinand a murit la 23 ianuarie 1516, Black ajunge în mod corect la concluzia că cele două modificări în ceea ce-l privește pe Ludovic (înserarea vivendo lui și eliminarea lui presente) trebuie să fi fost făcute între 1 ianuarie 1515 și 23 ianuarie 151647. Însă evenimentele din acel an au fost dramatice pentru Florența și Italia. Acesta a fost, de asemenea, momentul în care cei mai mulți
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]