1,781 matches
-
de frumusețe. Cioara rămâne o pasăre cu o reputație malefică (cf. imaginea păsării din 1021 Ibidem, p. 289. 1022 Ibidem, p. 290. 1023 Ibidem, p. 395. 1024 „El, autorul a numeroase poeme de dragoste și nuvele despre iubire, a scris înspăimântătorul Corbaccio, una dintre cele mai caustice și demne de dispreț cărți, vreodată scrise, împotriva femeilor. Întâlnim o critică dură și incalificabilă. Tonul usturător vulgar și încărcat de repulsie ne determină să râdem pe seama acestei înclinații târzii a autorului, de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
stilistice, bandajul cel larg devine un fel de bandă neagră ce acoperă linia secționării. Tot Familia lui Iosif Vulcan scrisese, însă, la moartea poetului, într-un lung reportaj de la fața locului: „...în biserică, pe catafalc, fața mortului oferea o priveliște înspăimântătoare, în urma mutilării ce i s-a adus prin autopsie...”. Nu poate fi altul motivul pentru care s-a procedat la luarea unei măști mortuare după chipul poetului înainte de bandajare. Este, însă, puțin probabil că autopsia s-a făcut, cum crede
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care însoțesc o trăire organică sau care au un halo afectiv apar în picturile pline de dinamism ale lui Peter Paul Rubens, supuse unor ritmuri amețitoare, prin direcții oblice, circulare, diagonale, ale căror personaje au atitudini eroice, violente, îngrozite sau înspăimântătoare. La fel și în picturile lui Eugène Delacroix, maestrul compoziției însuflețite și ritmate, sesizăm forme învolburate, linii nervoase care sugerează emoțiile și sentimentele intense de spaimă, furie, durere, patimă, patriotism ale personajelor. Pictorul postimpresionist Henri de Toulouse Lautrec surprinde cu
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
lui Jupiter și al lui Neptun. Când cei trei au Împărțit puterea, Pluto a moștenit Infernul. Nu Încape Îndoială că viziunea noastră iudeo-creștină asupra Infernului, ca loc al damnării, este cea care Îi conferă lui Pluto acea imagine de zeu Înspăimântător pe care o anumită formă a astrologiei o dă În vileag cu atâta plăcere. Este adevărat că Pluto e singurul a cărui putere nu a fost niciodată râvnită... Dar În mitologie infernul are o cu totul altă semnificație. Înainte de toate
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
cu sine, de natură psihologică sau psihanalitică: este o modalitate de a pătrunde până În străfundurile sinelui și, prin urmare, În fondul problemei. Sens: Pe parcursul lungului său drum către reincarnare, descris În Cartea tibetană a morților, sufletul celui mort Întâlnește monștri Înspăimântători; o voce Îi spune: „Află că acești monștri sunt personificarea propriul tău intelect. De Îndată ce Îi vei recunoaște, vei fi izbăvit!” Într-un fel sau altul, subiectul trebuie să-și accepte și să depășească latura Întunecată a personalității. Capcană: Tranzitul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
nu deține informații. Consideră că pedeapsa este „prea aspră” și că cele mai tensionate momente din viața ei au fost: - când a fost violată la nouă ani; - când a fost arestată; - „...în concluzie toată viața mea a fost un iad înspăimântător, singurul lucru bun al meu a fost nașterea fetiței mele...”. Nu a adoptat nici o strategie de a controla, de a pune capăt și de a scăpa de violență, dimpotrivă, parcă ar fi căutat conflictul „cu lumânarea”. În închisoare se implică
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de berărie; după aceștia, mari funcționari și impiegați mititei, în imensa lor majoritate amovibili.“ (Vianu, Tudor: Studii de literatură română, Editura didactică și pedagogică, 1965, p. 343) Totuși, afirmarea scriitorului în plan literar reprezintă o sursă de necazuri. Inteligența lui înspăimântătoare, viziunea critică amară și necruțătoare asupra claselor dominante îi creează neplăceri. Mai mult, teribilul său nonconformism atrage numeroase dușmănii ale unor oameni sus puși. Astfel, comedia D-ale carnavalului este fluierată, iar scurta perioadă de directorat la Teatrul Național (stagiunea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cineva! După ce protagoniștii creează ficțiunea revoluției și a republicii și după ce zgomotele de afară aduc certitudinea acesteia, gazeta este cea care trebuie să decidă și să dezlege misterul. Când nu mai este altceva de așteptat decât confruntarea directă dintre necunoscutul înspăimântător de afară și protagoniștii terorizați dinăuntru, Caragiale introduce, prin câteva mișcări teatrale, o nouă răsturnare a dramei: e slujnica, Leonido, Safta, anunță Efimița care își reia rolul de garant al realului. Safta aduce lumina peste misterul nopții terorizate de spaimă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
le creează oamenii, pentru că este imposibil să poți explica libertatea umană, capacitatea pe care o numim nebunie poetică de a inventa istorii, de a construi realitate, lume. Oamenii sunt capabili să-și istorisească cele mai fanteziste povești. Povești minunate, povești înspăimîntătoare. Cu bune și cu rele, nebunia poetică e fără limite. Relațiile între imaginația creatoare de lume, libertate și particularitățile aparatului neurofiziologic uman scapă explicației științifice. TRANSDISCIPLINARITATE: SPECTACOLE DE LIBERTATE O mulțime de întrebări rămîn fără răspuns, nenumărate dezbateri rămîn în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ar fi el însuși o altă păpușă de lemn. C'era una volta un pezzo di legno 9... În avion spre Sicilia, golurile de aer de la zece mii de metri nu-mi mai spuneau nimic și înălțimea nu mai avea nimic înspăimântător. Nu mai aveam nici un fel de frică de avion de când, cu ani în urmă, un italian îmi picurase în urechi de la București spre Bari, la fiecare două fraze, printre poveștile despre familia lui și firma la care lucra: de ce să
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
și disproporționată în contra islamismului învingător a cărui culme strălucitoare au fost victoriile lui Ștefan cel Mare, luptă care, cu mult înainte de apariția politică a Rusiei pe scena lumii, a oprit la Dunăre, parte prin arme, parte prin înțelepte tratate, progresele înspăimîntătoare ale Semilunei. În sfîrșit, împreună cu Moldova, a intrat cu înalta Poartă în acele relații rău definite pe care diplomația modernă, în lipsă de alte cuvinte, le-a caracterizat prin numirile împrumutate dicționarului feudalității, de suzeranitate și vasalitate, dar care în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pedepsește" (Înțel. 11, 16), "făptura, slujindu-Ți Ție, Celui care ai făcut-o, se încordează pentru pedepsirea celor nedrepți" (Înțel. 16, 24), "risipiți au fost, și înspăimîntați amarnic și tulburați au fost de năluciri" (Înțel. 17, 3). Sînt amintite amenințările înspăimîntătoare care figurează în Eclesiast, " Dinții fiarelor și scorpiile, șerpii și sabia răzbunătoare sînt ca să piardă pe necredincioși" (Sir. 39, 36), "vai vouă, bărbați nelegiuiți, ...de veți muri, spre osîndă va veți osebi" (Sir. 41, 1l-l2). Din Isaia este extrasă profeția
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și a puținului material informativ care de drept și de fapt ar aparține esclusiv d-lui G. Călinescu. Luînd lucruri dela alții și prezintîndu-le drept ale sale, alergînd spre sfîrșit cu iuțeală inexplicabilă, aruncînd dispreț în deposedați, reproducînd texte cu înspăimîntătoare greșeli și lipsă de discernămînt, speculînd nimicurile, introducînd sensaționalul, alarmismul și abjectul în materie de istorie literară din anticamera romanelor scabroase sau a tratatelor de psihopatie, autorul a dovedit că nu stăpînește materialul nici în adîncime, nici în orizont, și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nimic mai prejos decît cel al unui savant - ba dimpotrivă, așa cum s-a văzut în timpul războiului. Și asta din pricină că în memoria oamenilor rămîne tocmai activitatea ziariștilor lipsiți de simțul răspunderii, al cărei efect este de multe ori de-a dreptul înspăimîntător. Nimeni nu va crede că, de fapt, discreția unui ziarist de calitate este în genere superioară discreției altor oameni. Și totuși, așa este. Ispitele incomparabil mai mari ce apar în exercitarea acestei meserii, alături de condițiile în care se practică activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Imperiului Răului, simbolizat de un bolșevic cu fașă umană. Guvernanții din ultimii ani ne-au lecuit de această iluzie și, cu excepția vocilor interesate în obținerea de sinecuri, nimeni nu mai îndrăznește acum să spună că asistăm la o polarizare decisivă, înspăimântătoare, a forțelor binelui împotriva forțelor răului. Cinismul alianțelor contra naturii, haita obraznică și nesătulă de profitori, imbecilii lipsiți de cele mai elementare argumente profesionale puși în funcții, precum și ciocoismul vezicant al politrucilor locali, nu mai sunt doar apanajul unei grupări
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ostașului era În sigranță, a continuat, pe când el lupta pentru patria sa; deși de familia patriei Îi păsa mai puțin decât de cealaltă, cea adevărată: femeia și copilul. Fapt e că patria oficială a devenit abatorul numit Vukovar. O capcană Înspăimântătoare. Markovic s-a oprit o clipă, absorbit. Îți Închipui cum e să vină peste tine tancurile sârbești și să n-ai arme cu care să le oprești? Într-o dimineață, soldatul a fugit iepurește Împreună cu tovarășii lui, ca să-și apere
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și asta m-a făcut să gândesc, nimic mai mult. Or fi având motivele lor, presupun: ludice, de antrenament. Poate că n-au conștiința cruzimii și răspund doar la codurile naturii lor. Poate că omul face la fel: e fidel Înspăimântătoarei simetrii a naturii lui inteligente. Markovic a clipit, deconcertat. - Simetrie? - Da. Un om de știință ar defini-o ca suma proprietăților stabile ale ansamblului, În ciuda transformărilor. În fața expresiei croatului, Faulques a făcut o pauză, ridicând din umeri. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
poate prevedea un uragan, a explicat Faulques, dar nu În punctul exact. O zecime de secundă, Încă un strop de umezeală ici și colo, și totul se duce la mii de kilometri. Cauze minime, incalculabile la prima vedere, produc dezastre Înspăimântătoare. Se spune chiar că inventarea unui insecticid a modificat mortalitatea din Africa, i-a schimbat demografia, a făcut presiuni asupra imperiilor coloniale și a schimbat situația din Europa și din lume. Ori virusul SIDA. Ori un cip a cărui inventare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de jurnale nu se sustrag acestei reguli. Matematica sinuciderii spune că marii dezertori din tărâmul vieții sunt, de obicei, obsedați de autosuprimare Încă din tinerețe. Și Cesare Pavese, și Virginia Woolf, și Sylvia Plath reproduc, În confesiunile lor, cu o Înspăimântătoare fidelitate, obsesiile morții și ale sinuciderii. Jurnalul de adolescență al Sylviei Plath captează, ca Într-un roman gotic, Întreaga Învolburare a primelor ispite suicidare: Mi-e teamă. Nu sunt rezistentă, ci vulnerabilă. Simt În fundul orbitelor o cavernă amorțită, paralizată, o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
doliului. Obsesia morții subzistă În fiecare dintre noi. Însă prezența ei se dovedește, În viața obișnuită, mai mult sau mai puțin aleatorie. Numai la sinucigașul prin vocație ea are un caracter continuu, direcționat spre țintă și, În consecință, de o Înspăimântătoare coerență. Ciudat e că aproape niciodată actul sinuciderii nu e pus În termeni de slăbiciune sau putere. Sinucigașul nu scrie niciodată: „Cred că mă voi omorî”, ci enunță, cu o fermitate mai Întâi a tonului și abia apoi a acțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
căruia nu numai că nu i se Împotrivește, dar În direcția căruia lucrează cu tot dinadinsul. Eroul modern pare să se opună fatalității, cu atât mai mult cu cât el o percepe cu o minte rece, cu o luciditate adeseori Înspăimântătoare. Este tocmai barajul care separă două lumi: pe de o parte, a-moralismul transparent, evoluând pe o muzică mozartiană, pe de alta, confuzia insuportabilă a muzicii dodecafonice. Voința de a domina și voința de a dispărea Abordarea psihanalitică a sinuciderii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Întins pe mai multe paliere. E și un jurnal al vieții intime (așa cum Îl concepea Amiel), cu toate frustrările și meschinele sale neliniști, dar și unul de analiză politică, de sălbatică dezlănțuire antisemită. Dar e, mai ales, un lucid, un Înspăimântător drum spre moarte. Sinuciderea nu e o descoperire de ultimă oră a lui Drieu, una din acele obsesii irepresibile ivite sub influența unei tragedii petrecute fulgerător. Récit secret, răscolitor document al unei existențe torturate, publicat postum (1951), vorbește despre un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la Paris ca Într-un oraș străin, fără prieteni și cunoștințe, locuind În marele oraș, pur și simplu, „pentru piața Concorde, Sena și bordeluri”. În fond, așa cum e anti-francez, Drieu e și antigerman. Deși În toate acțiunile sale deplânge decăderea Înspăimântătoare la care au ajuns francezii, e suficient de lucid pentru a ști că „apropierea de Germania ar Însemna abandonul”... Mai mult: „Germania ar oferi Franței situația Scoției În Regatul Unit: situația bătrânului servitor foarte respectat... și exploatat”. Or, ceea ce speră
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
gândurile ei. La 24 august 1953, cuvintele - simple sunete Înfuriate - prind o consistență tragică. Sylvia Încearcă să se sinucidă. Nu Întâmplător, firește, singura notație din perioada premergătoare, actului suicidar e relatarea despre executarea celor doi Rosenberg. Detaliile, de-o cruzime Înspăimântătoare, sunt selectate În funcție de expresivitatea și sensurile ce-ar putea fi acordate macabrului ritual. Oripilată de relatarea unui reporter, ea intră În rezonanță cu scenele atroce descrise de ziare și se imaginează În postura de călău metafizic, pregătit să ia parte
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
soții săi au purces și au atacat Geonastio, baza galilor adunați în Mesia obligîndu-i să se retragă în cetate unde s-au salvat. În timpul înfruntării galii au fost împinși într-un loc mocirlos cu un iaz mare și o rîpă înspăimîntătoare unde mulți s-au înecat. Toți galii care au scăpat de la înec au fost legați și duși în robie de către geți. Lapise, te rog să iei aceste blănuri de samur și să le dai după ce vei tăbărî(ajunge). Din înălțimea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]