2,199 matches
-
încep să jubilez, dîndu-mi seama cum crește în mine o furie rece și orgolioasă... "Ce e, mamă, am spus eu când tata s-a oprit. Mă adresam ei, care suferea cu adevărat, și nu lui, care era doar jignit și înspăimîntat că lumea o să mă arate cu degetul, ca și când n-aș fi fost bărbat, ci fată mare. Cum s-a purtat, mamă, Cristos cu femeia desfrînată? Te duci la biserică și nu înțelegi nimic din învățătura lui, el care a spus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
muncitorii se înghesuie câte trei familii în trei odăi", rânji căpitanul. La acest subiect începură să șușotească. ,.Da, da, sigur", dădea militarul din cap și porniră prin odăi. Fluierau parcă a pustiu. Când să intre în dormitorul fetiței, Matilda se înspăimîntă și strigă: "NU intrați acolo, să-mi speriați copilul." "Lăsați, doamnă, că n-avem nimic nici cu dumneavoastră, nici cu copilul, spuse căpitanul cu același dispreț, mai au și alții copii, dar dorm cu părinții, n-au dormitor special." .. Vă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se stinsese. Dar imediat reapăru. Îmi încordai atenția să-l descopăr. Da, îl descoperii, venea de alături, din umărul meu stâng, și îmi dădui seama că era bătaia propriei mele inimi și nu venea din umăr, ci din ureche. Mă înspăimîntai. Inima mă trăda. "Ce-o să fac? mă întrebai. Dacă mă condamnă, n-o să rezist." Una e forța gândului și alta a viscerelor. Acolo, în mațe, zăcea teama și inima o prelua. Niciodată nu-mi bătuse cu o astfel de putere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
borfaș la ceasul unui lord Și se ciocnesc în carnea mea drezine Și caii au atac de cord!" îl avu, acel atac de cord, precedat de un val de sânge care- îi țâșni pe gură și care nici măcar nu mă înspăimîntă. Ceilalți adormiseră. Ieșii afară și anunțai gardianul că unul din noi a murit. "Bine, zise el, du-te și te culcă, acum e târziu, o să-l luăm mâine dimineață." Și își plecă fruntea și se îndepărtă astfel cu pistolul la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
om!) Ce reprezentam eu, dacă acceptam să mă duc la deratizare?... Există în limba rusă două cuvinte care au căpătat, după mine, semnificații noi: nicevo (nimic) și sil (putere) .Dostoievski a meditat primul asupra lor, și în Demonii s-a înspăimîntat de ceea ce puteau ele să însemne pentru oameni, dacă Piotr Ștefanovici Verhovenski ar fi ajuns la putere și Stavroghin (prințul Harry), stăpânul Rusiei. Nihilism! Toți oamenii, nu numai rușii, se nasc cu puțin nihilism în ei: este partea de revoltă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scabros. E infernul, gândeam în vis și deschideam apoi ochii în întunericul dormitorului nostru de deținuți, care mi se părea blând și odihnitor în raționalitatea lui, chiar dacă ne ținea prizonieri în apropierea morții: eram intangibili, puteam fi distruși, dar nu înspăimîntați. După ce am ieșit, în zilele când perspectiva vieții mele cu Matilda se întuneca, am întrebat-o la un moment dat pe mama: ce era, ce se mai întîmplase cu Sibila, frumoasa fată din cartierul nostru, tot nu s-a măritat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uremie..." "N-a avut cancer?" "Ba da, dar a murit, de uremie..." Vorbea, și el ca să nu tacă. Dar intuise că chipul mamei, care nu mai arăta cum îl știam toți și trebuise să îndure chiar ea această sluțire, mă înspăimîntase... "De cancer propriu-zis, continuă el, adică unele forme, care nu ating decât târziu un organ vital, bolnavul se chinuie, mult... Doamna Petrini, mama dumneavoastă, a murit de fapt de tristețe... Cancerul e boala tristeții... Am fost colegi la liceu, pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să fie din ce în ce mai, puțin precizat. Ce voi face? mă întrebam cu o spaimă pe care n-o simțisem niciodată în cursul vieții mele. Voi redeveni iarăși contabil? Întrebarea asta îmi alungă somnul, fiindcă nu perspectiva de a redeveni contabil mă înspăimînta, ci singurătatea mea în lume... Îmi dădeam seama că n-o să mai pot să comunic cu nimeni, nici prin scris, fiindcă aveam sentimentul că, dacă nu mă puteam adresa contemporanilor mei, cu speranța să fiu citit de ei cândva (și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
țară și Partid. Nu-mi plăcea să stau la cozi și, cu-atât mai puțin, să urmăresc sacii de cartofi când se descarcă după tejghea. Eram croit din alt aluat decât țăranii de la piață (unghiile lor negre și boante mă înspăimântau) și nu împărțeam nici vocabularul, nici aceleași gusturi vestimentare cu vânzătorul din colț de la „Aprozar“, al cărui halat imens și soios, din care săreau șoareci, mi-a bântuit toată copilăria și-o parte din adolescență, până când posesorul lui (și-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
curgea apa pe fațade. Odată cu blocurile veniseră și-alți oameni: nespălați, mirosind a petrol și urină, târându-și după ei tablele, nevestele și baloturile de rufe bune de-atârnat la geamuri. Îi uram senin, degajat, cu-o liniște care mă înspăimânta și pe mine. Pe ei i-aș fi împușcat întâi cu mitraliera mea virtuală, nu pe Ceaușescu; i-aș fi stârpit creștinește, cu milă și fără patimă, împreună cu toate neamurile lor zgomotoase. Aș fi trecut cu propriul meu buldozer, imaginar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
legat în cruciș cu niște șnururi. Iată-i! Și... vor mai fi! Nu avea curajul să spună tot ce ar fi vrut. Nu, nu, nu! îi șopti iar Lebedev cu o mină grozav de speriată; se putea ghici că îl înspăimântase enormitatea sumei și propunea să încerce cu una mult mai mică. — Nu, frate, la treaba asta ești prost, nu știi în ce te-ai băgat... la o adică, sunt și eu un prost laolaltă cu tine! se dezmetici și tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lucru. Poate că ținea grozav de mult să se certe cu părinții, dar mândria și pudoarea o împiedicau să înceapă discuția. Prințul înțelese imediat că ea se teme pentru el (și nu vrea să-și recunoască această teamă), așa că se înspăimântă și el subit. — Da, sunt invitat, răspunse el. După toate aparențele, Aglaia era pusă într-o situație dificilă. — Poate discuta omul ceva serios cu dumneata? Măcar o dată în viață? se supără ea deodată foarte tare, fără să știe de ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așteptam să spui asemenea cuvinte! Credeam că o să aud altceva de la tine. I-aș fi alungat pe toți cei de aseară și pe el l-aș fi oprit lângă mine, uite ce fel de om este!... Dar se opri brusc, înspăimântându-se singură de cele spuse. Cum putea ști cât de nedreaptă era în clipa aceea cu fiica ei? În mintea Aglaiei totul se hotărâse; aștepta și ea ceasul care trebuia să decidă totul, și orice aluzie, orice atingere imprudentă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și ce tumult era în casa d-lui Vasile Boerescu, ce gălăgie trebuia să facă imensa mulțime de... opt, afară de prințul. {EminescuOpXII 35} {EminescuOpXII 36} D. Vasile Boerescu luă cuvântul. Glasul său stăpâni gloatele. D-sa arată 1) că-l înspăimîntă decăderea morală a organului d-sale "Presa" 2) că Centrul, marele partid al Centrului, n-a încetat de-a exista și că nu s-a confundat un singur moment cu roșii, cu toată intrarea d-sale în ministeriu. Unul din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
stăpânesc. Politica practică recomandată de Machiavelli pentru a parveni și a se susține, politica operării cu apetituri și ambițiuni și arată urmările netăgăduite, urmări de cari oricine care are cât de puțin sentiment de om de stat trebuie să se înspăimînte. Nu numai arta de-a mânui oamenii înseamnă a fi om politic. Arta de-a-i mânui este cel mult un mijloc pentru a ajunge la scop, pentru a le asigura dezvoltarea, bunul trai, prosperitatea. Unde lipsește ținta, mijlocul mânuirii ambițiilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dacă vrea să‑mi dea cancer, primesc bucuros. Numai să fie voia lui Dumnezeu și să‑mi dea și puterea să suport”. Părintele era - consem‑ nează scriitorul grec Petros Botsis - cu totul dedicat și cre‑ dincios lui Dumnezeu. Nu Îl Înspăimântau suferințele, ci posibilitatea de a fi Îndepărtat de Creatorul său. Aceasta era marea sa grijă și preocupare. Părintele Ieronim a fost un adevărat sfânt, fapt care a fost dovedit de Întreaga sa viață. „Îmi aduc aminte - consemna Klitos Ioannidis - cu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
chinuri groaznice, după care decide să‑i fie tăiat capul. În timpul tortúrilor, prin minune, se vindeca de fiecare dată. Aruncat să fie sfâșiat În groapa cu fiare sălbatice, a rămas neclintit În credința sa. Ostașii tocmiți să‑i taie capul, Înspăimântându‑se, au strigat : „Roagă‑te pentru noi, omule sfânt, ca să ni se ierte păcatele !”. Îndemnați chiar de sfânt 228 Suferința și creșterea spirituală să‑și Îndeplinească porunca primită de la Împărat, călăii s‑au apropiat, au sărutat trupul sfântului, apoi unul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
spre izvorul de început (senzația primă)”, despre care vorbește Voronca, intră în același sistem de coordonate: „Dincolo de înregistrările trecute sau prezente, senzația, prinsă stea în cleștele poemului actual, înviorează, uimește, pătrunde ca o injecție”. Sau: „Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, înspăimântă sau calmează. Imaginile se îmbulzesc nu în comparații sterpe, ci în asociații-fulgere, frunziș în noapte. // Orice vers e o sumă de noi posibilități, o altă soluție a ecuației primare” - pentru a ajunge la această definiție sintetică a „poeziei noi”, drept
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
scrie poetul - „trebuie perceput cu antenele ființei întregi, mai presus de inteligență și logică”, poezia e funciarmente „ritm”, tradus în termenii unui vitalism exacerbat, pe care fluxul imagistic e chemat să-l întrețină: „Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, umbrește, zgârie, înspăimântă sau calmează. Imaginile se îmbulzesc nu în comparații sterpe, ci în asociații-fulgere, frunziș în noapte. Orice vers e o sumă de noi posibilități, o altă soluție a ecuației primare”. Dacă ne reamintim că în același articol, doar cu câteva pasaje
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o moarte aparentă. După înscenarea eșuată, a fugit cu soția (și copii, conform părerii altora) în sudul Franței actuale, în comunitatea de evrei. Altă ipoteză arată că ucenicii lui Iisus nu cunoșteau toate aceste planuri și, bineînțeles, crucificarea i-a înspăimântat și i-a împrăștiat. Iisus avea o dublă personalitate: una exoterică, pentru ucenicii biblici, alta esoterică, vizând întoarcerea iudaismului la izvoarele religioase egiptene. Originile iudaismului fuseseră tot egiptene, dar sub îndrumarea lui Moise evreii se depărtaseră mult de cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
intrarea în scenă a lui Neagoe în panegiric, într-un text ce țese lauda în jurul unui laic, a unui om politic. Neagoe Basarab debutează în „cronică” spectaculos: un tânăr aplecat spre învățătură și durabile achiziții sufletești, viteaz (Mihnea cel Rău, înspăimântat de isprăvile pâlcului comandat de Neagoe, „aciiaș să sculă den scaun și fugi în țara ungurească și acolo să deșteptă dentr-acea frică”), dar capabil să regizeze și un joc al ipocriziei într-o „acceptare silită” a domniei: „Ce cu glas
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
propaganda În favoarea constituirii unui „imperiu daco-roman” (Daco-romanum imperium), care să cuprindă Ardealul, Banatul, Bucovina și cele două Principate Dunărene. Începând cu luna aprilie 1848, românii Încep să se Întrunească tot mai des, la Blaj sau la Orlat, ceea ce Îi va Înspăimânta, firește, pe maghiarii din Transilvania, mai puțin numeroși decât românii. În fruntea mișcării românești se situează un „comitet director” (igazgató komité), - este vorba, desigur, de Comitetul Național desemnat la Blaj și transformat apoi În Comitet de Pacificațiune -, care, În opinia
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Calul a preluat nu numai atributele păsării, ci și funcțiile ei. Basmul vădește trăsături mai arhaice decât religia greacă. Dacă În basm calul este dăruit de mort, În mitologia greacă, zeii Înșiși sunt Întotdeauna cei care o fac. Copilul este Înspăimântat la vederea furnicarului de oameni și de case. Calul Îl Încurajează astfel: aici sunt cu șartul lor; de aceea dar, trebuie să știi ca să-ți faci și tu un căpătâi. După ce părul eroului devine de aur În urma scaldei În baia
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
stresul, nu stresorul în sine. “Nu ceea ce ni se întâmplă este important, ci felul cum reacționăm” spune, întărind ideea, Hans Selye. Făcând o scurtă incursiune în istorie, filosoful grec Epictet spunea, cu aproape două milenii în urmă, că oamenii se înspăimântă nu de realitate, ci de imaginea pe care o au ei înșiși (și-o crează) despre aceasta (motiv pentru care vom dezvolta, în ultima parte a lucrării, exact o terapie ce se adresează cogniției și reprezentărilor realității din mintea oamenilor
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru TRIFU, Carmen Raluca IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/83167_a_84492]
-
spinarea, spunându-i da, uite îmi dezbrac și haina. Am dat să plec, dar a venit după mine, m-a prins de mână și mi-a spus să merg la cursuri. Am povestit scena unei colege și ea s-a înspăimântat, spunându-mi că putea să mă aresteze. I-am zis, la rându-mi, că nu aveau nici un motiv, că sunt un om onest, care n-aveam decât niște cărți în geantă și dacă nu mă lua așa de sus, poate
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]