2,273 matches
-
sa memorie de artist, nepoluată de contactul direct cu spectacolul, Întotdeauna ambiguu și amăgitor. În seara aceea, În mahalaua Castellammare, orele de după cină au fost dialectice. Dau din nou cuvântul bătrânului meu prieten, maestrul Correas - a spus erudit Bonfanti, care Însuflețea o haină cu țesătură bob de orez, o vestă dublă Huracán, o cravată scoțiană, o sobră cămașă de culoarea cărămizii, un set creion și stilou de dimensiuni colosale și un cronometru de buzunar de referee. Ne-am dus să tundem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
istoriei Îi incumbă istoria, liberă de orice ezitare și scrupule; numismatul să-și păstreze monedele, iar vânzătorul de hârtie - terfeloagele. Istoria e o injecție cu energie, un suflu dătător de viață. Intensificând potența, istoricul Încarcă cernelurile; farmecă, exaltă, dă curaj, Însuflețește; nici vorbă să calmeze sau să enerveze; cuvântul nostru de ordine este să respingem hotărât ceea ce nu Întărește, ceea ce nu-i pozitiv, ceea ce nu-i laur.“ Sămânța a Încolțit. Astfel, distrugerea Romei de către Cartagina e o sărbătoare nelucrătoare, ținută Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rămâne neclintit în credința sa, nedominat de mijloace, ci dominându-le, independent de ele, însă dependent de impulsul inițial. Acesta pune în mișcare întreaga creație, întreaga istorie, cultură, civilizație... Dependența omului de cuvânt, de Însuși Cuvântul întrupat, este cea care însuflețește discursul religios și care poate rodi în sufletul său pacea, bucuria, dragostea, dorința de comuniune, de apropiere, de iubire față de aproape, într-o expresie cuprinzătoare poate rodi o persoană unică în frumusețea sufletului, dar globală ca existență în Dumnezeu și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
lipsiți de experiență și credeați că știți totul, când de fapt nu știați nimic. Un bărbat sau o femeie care v-a inspirat respect pentru că era o persoană cu principii, înțeleaptă, un model, și, mai presus de orice, pentru că era însuflețită de o viziune a jurnalismului menit să schimbe lumea, chiar și la scară mică. Doamnelor și domnilor, eu am avut norocul să lucrez pentru un asemenea ziarist cu har ... Ochii lui se plimbară prin încăpere, ca și cum ar fi căutat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
m-ar fi putut zdrobi. Rareori se înflăcăra. Atunci își trecea mai des mâna prin părul de culoarea paielor ude, cu un gest mai puțin obosit, iar trăsăturile delicate, în ciuda faptului că o acnee puternică îi ciuruise fața, i se însuflețeau. În astfel de clipe înțelegeam că reticențele, afectările și uscăciunea lui protocolară, ceremonioasă, nu erau decât o mască sub care se ascundea un om viu, timid, vulnerabil și îndrăgostit până la disperare de viață. Dar nu treceam niciodată de această constatare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în bănci cu urechile și cefele albite de frică. Iar eu am simțit că vomit în mijlocul clasei, încremenită în picioare. De atunci nu mai țin să vorbesc decât pentru mine". Eu n-aș fi făcut niciodată greșeala ei. Nu mă însuflețea dorința de a mă expune de dragul altora. În schimb, mă înflăcăra bucuria de a mă vedea proiectat în centrul atenției generale. Alungam de aceea întrebările sâcâitoare, mă dezinfectam de ele, cum mă dezinfecta de fiecare dată Francisc, săvârșind parcă un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
e că acum nu știm dacă o să mai existe NATO. Sunt unii care zic că oricum nu mai servește la nimic. Ca și ONU! Avea dreptate De Gaulle să disprețuiască ONU. Vorbea ca un american, marele Charles. — Așa e, se însuflețește Pastenague. La fel e și Bush. Ca De Gaulle! Are o forță de caracter extraordinară. Și în plus are America la dispoziția lui. Armele cele mai perfecționate. Bombardierele B-52, rachetele Tomahawk și așa mai departe. De Gaulle n-avea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
spre religiosul contemplativ. Ori de câte ori cumpăr un suvenir dintr-un magazin de obiecte tradiționale, rămân minute în șir să privesc dansul pe care mâinile albe ale vânzătoarei îl descriu în jurul obiectului, proiectând asupra lui pulsațiile delicate ale limfei și, prin aceasta, însuflețindu-l. Foaia, albă sau colorată, a cărei alegere este dictată nu de impulsuri ale momentului, ci de arcane legate de succesiunea anotimpurilor, învăluie artefactul nu pentru a-l ascunde, ci pentru a-i potența conturul, la fel cum trupul drapat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
inima îndrăgostită de floarea de cireș, de frunza roșie de arțar. Poate că ea și-a oprit, de mult, bătaia, iar venele au secat. Însă imaginea, povestea, proiectată hologramatic cu fervoare de ritual, îi conservă carcasa. Și poate că o însuflețește, din când în când, într-o infuzie, fie ea și efemeră, de viață nouă cine sunt eu să spun? Azi dimineață, când am deschis fereastra, înfloriseră în curte, peste noapte, primele ramuri ale bătrânului prun. Somnul Conștiința acel interval supărător
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
firul acela, viermele orgoliului, oblojit la început, crescuse și devenise plantă și acum țesătură deasă și nu-i mai putea scăpa. Pentru că orgoliul lui - mare, dar neajuns încă la a fi nemăsurat - nu primise loviturile ce l-ar fi putut însufleți ori știuse să le evite. Urmărea posomorât, tăcut și palid încercarea oricui de a-i oferi ceva ce nu și-ar fi găsit contraponderea într-un act de-al său, de parcă s-ar fi temut să nu fie prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și văzu că ajunseseră În suburbiile de vest ale Shanghai-ului. Ultimele raze de soare atingeau acoperișurile caselor de pe Columbia Road. În timp ce trecură pe lîngă mașini Opel și Buick parcate În zona germană, Basie arătă spre casele neocupate. Jim se Însufleți și suflă În mîini să și le Încălzească. Făcuseră un circuit inutil al orașului, dar Își dădu seama că le stîrnise curiozitatea acești bărbați vicleni cu sporovăiala lui despre viața În Înalta societate. Ca un ghid În fața unui grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Maxted la cîteva clipe după ce părăsiseră bucătăria. Întorcîndu-se la priciul lui, Jim se relaxă În sfîrșit. Trase perdeaua și se Întinse, cu farfuria caldă ca un soare pe pieptul lui. Era somnoros, dar, În același timp, amețit de foame. Se Însufleți la gîndul că ar putea avea loc un raid aerian american În după-amiaza aceea - cine voia el, oare, să cîștige? Era o Întrebare importantă. Jim luă În mîini cartoful dulce. Era mult prea flămînd ca să se bucure de miezul cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
puternică decît soarele. Presupun că Dumnezeu a vrut să vadă totul. — Bănuiesc că a vrut. Lumina aia albă, Jim... S-ar putea să-ți dau poza În revista Life. — Zău, ai putea, Basie? GÎndul de a apărea În Life Îl Însufleți. Își șterse sîngele de la gură și Încercă să-și Îndrepte cămașa zdrențuită, În cazul În care ar apărea brusc un fotograf la fața locului. La un semnal al căpitanului Soong, bandiții se Întoarseră la vehiculele lor. În timp ce părăsiră satul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cînd o muscă bău din pupila lui. Una dintre rănile de baionetă din spate pătrunsese pînă În partea din față a abdomenului și sînge proaspăt curgea din cracul salopetei. Umerii săi Înguști se mișcară În iarba turtită, Încercînd să-și Însuflețească brațele inutile. Jim se uită la tînărul pilot, Încercînd să Înțeleagă miracolul care se Întîmplase. Atingîndu-l pe japonez, Îl readusese la viață; desfăcîndu-i dinții, crease o mică breșă În moartea lui și permisese sufletului lui să se Întoarcă. Își desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
întotdeauna praguri, puncte de trecere ori intersecții, se constituie tocmai prin raportarea la acest mod de gândire relaționist. Ele sunt obiecte făcute din piatră sau din alte materiale inerte, obiecte încărcate însă de energie, de forță, căci se pot oricând însufleți pentru a da, spune Augé, „un semn de viață”. Pe alianța materialității vizibile cu puterea invizibilă se întemeiază posibilitatea trecerii de la aici la altundeva, a schimbului dintre viață și moarte. Cadavrul ca dublu și statuiletc "Cadavrul ca dublu și statuile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mișcase și-și mișcase și ochii. Se răsucise pe soclul ei, nu din pricina vreunui fenomen natural (un cutremur de pămînt), așa cum presupune regele, ci cu de la sine putere, apoi își închisese ochii. Și toate aceste mișcări ale statuii care se însuflețește sunt menite să provoace mărturisirile celor păcătoși. În Alcesta lui Euripide, nu va exista propriu-zis o statuie care să prindă viață. După moartea Alcestei, Admet își visează soția și se decide să-i comande statuia, așa cum făcuse și Menelau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
echôn echein), iluzia că ea va fi mereu prezentă în visele lui, în reveriile lui nocturne. Statuia nu va fi însă sculptată, iar Alcesta, readusă de Heracles din lumea morților, va reveni la viață nu datorită unei statui care se însuflețește. Ea își va face apariția sub înfățișarea unei femei cu chipul acoperit de văluri, pe care Heracles i-o va prezenta lui Admet ca pe o străină. Admet încearcă mai întâi să nu-și facă speranțe deșarte (deși nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fi văzut, artă a privirilor reciproce, artă în care puterile viziunii par demultiplicate. Teatrul, artă idolatră prin excelență, care împinge până la ultimele limite confuzia dintre imitatio și animatio. Teatrul - artă demiurgică rivalizând cu creația, adică artă a materiei ce se însuflețește după chipul și asemănarea viului. Acesta este teritoriul magicianului shakespearian, inițiat în stranii mistere legate, în ultimă instanță, de marile întrebări ale vieții și ale morții. În dimensiunea sa magică, de „artă păgână”, teatrul lui Shakespeare se dovedește capabil nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
deopotrivă, la cea dintre statuie și corpul viu, în spațiul ce separă vizibilul de invizibil și materia inertă de corpul plin de viață. Arta magică a teatrului și statuia care se însuflețeștetc "Arta magică a teatrului și statuia care se însuflețește" La granița dintre viață și moarte își înfăptuiesc lucrarea „de farmece și vrăji” Cerimon din Pericle și Paulina din Poveste de iarnă, doi magicieni care, grație statuii ce se însuflețește ori trupului mort din sicriu - din „cutia” lui, ar spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se însuflețeștetc "Arta magică a teatrului și statuia care se însuflețește" La granița dintre viață și moarte își înfăptuiesc lucrarea „de farmece și vrăji” Cerimon din Pericle și Paulina din Poveste de iarnă, doi magicieni care, grație statuii ce se însuflețește ori trupului mort din sicriu - din „cutia” lui, ar spune Michel Serres - ce reînvie, se dovedesc adevărați maeștri ai situațiilor în care domnește confuzia între adevărata și aparenta moarte, cu toate consecințele ce decurg de aici în privința apariției fantomelor. Paulina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cuvânt-cheie din lexicul shakespearian al iluziei), încât pare că-și mișcă ochii și că printre buze i se strecoară o răsuflare. Întreg vocabularul vieții, al respirației și al mișcării participă, în discursul lui Bassanio, la descrierea acestei imagini care se însuflețește sub ochii lui, așa cum dublul statuar al reginei moarte se însuflețise, în Poveste de iarnă, grație magiei Paulinei. De altfel, aici, ca și în fața statuii Hermionei, senzația este aceea de supranatural, ai impresia că portretul a fost pictat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ochii și că printre buze i se strecoară o răsuflare. Întreg vocabularul vieții, al respirației și al mișcării participă, în discursul lui Bassanio, la descrierea acestei imagini care se însuflețește sub ochii lui, așa cum dublul statuar al reginei moarte se însuflețise, în Poveste de iarnă, grație magiei Paulinei. De altfel, aici, ca și în fața statuii Hermionei, senzația este aceea de supranatural, ai impresia că portretul a fost pictat de un semizeu. Imaginea reunește animatul și inanimatul, viul și inertul. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
O viață mai prețioasă, după părerea lui, decât această muncă a artistului care îl condamnă „să rămână închis, până la sfârșitul zilelor sale, într-o hrubă jilavă, trudind până la istovire cu argila și cu blocurile de piatră”, în încercarea de a însufleți o materie inertă. În Când ne vom trezi din morți, totul gravitează în jurul ambivalenței statuii, al dublului ei statut de operă moartă și, totodată, vie. Mai mult artist decât om, spune Irene (modelul, iubita și inspiratoarea sculptorului), lui Rubek îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
stabilește astfel o întreagă rețea de ecouri peste timp și de deplasări de accent între piesa lui Strindberg și shakespeariana Poveste de iarnă, grație acestei statui care le imortalizează deopotrivă pe mamă și pe fiică și care, chiar dacă nu se însuflețește, se înscrie totuși printre numeroasele variațiuni ale dublului. Să nu uităm că, în Sonata spectrelor, adulterul din pricina căruia soția Colonelului s-a transformat într-o moartă vie se produsese cu adevărat. Mumia e, așadar, părtașă la săvârșirea păcatului: „Ne unesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Acel „suflet” care „nu se știe de unde vorbește” și care, în orice caz, nu se află în trupul vizibil pentru ceilalți. Dar atunci unde? Ce corp poate da la iveală acest nevăzut? Corpul actorului sau, mai degrabă, marionetele, paiațele, manechinele însuflețite de o forță poetică? Personajul de teatru, fantomă și statuie Cu Șase personaje în căutarea unui autor, personajul de teatru devine el însuși o figură a pendulării între real și imaginar, a rătăcirii - prin spațiul dintre viață și non-viață, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]