89,143 matches
-
ținea Institutul în mâinile lui înghețate. Cu privirea pierdută pe zidul din față, și-a acoperit gura fără dinți cu dosul palmei și a chicotit: - Douăș’doi de ani, domn’ Caraiman, douș’doi de ani, imposibil să nu-ți pui întrebări! - Dumnezeu o să-ți răspundă într-o zi, am spus, ai încredere în el, Ilarie! - Cred că am văzut o scrisoare pentru dumneavoastră, a zis el vizibil nemulțumit și a recăzut în somnolență. Până de curând, femeia de serviciu - care vindea
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
supărare, suntem încă adevărați fumători! Ultimii poate din această venerabilă instituție. Toți s-au dedat la americane, ce dezolare! Mă întreb și vă întreb: o fi deosebit cancerul american de plămâni de cancerul nostru? Ilarie nu greșea când își punea întrebări tulburătoare despre doamnele și domnii cercetători, deși nu îndrăznea încă să le rostească pe cele cu adevărat supărătoare: îmbătrâniserăm și ne îngrășaserăm sub privirea lui somnolentă profitând senini și orgolioși de generozitățile sistemului comunist, făcând pe dracu’n patru să
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
1997, p. 22). Undeva la intersecția epocilor Dej și Ceaușescu (după 1964, cum se spune în text), reeducarea tovărășească a tinerilor recalcitranți urmează stilistica pumnului; în buna tradiție sovietică a pedagogiei coercitive (tip Makarenko), întîi se lovește, apoi se pun întrebările: "Greu ca un drug, pumnul lui mă izbi peste gură.", observă, în Vals, elevul Ursescu, suspectat de furt, "O flacără caldă flutură în fața ochilor mei, dar c-un nou pumn pedagogul stinse flacăra." (p. 25) Complicitatea sado-masochistă între anchetator și
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
primele două și tocmai asta mi se pare că e problema acestui volum: scriitura e bună, dar nu relevă nici o tensiune, e aproape impersonală și asta se observă și din punctuație (nu vezi prea multe semne de exclamare sau de întrebare). Versul curge uneori atât de domol că uneori te-ar adormi dacă nu ar fi ceva imperative presărate pe ici, pe colo. Și totuși mi se pare că unele dintre highlights ale acestui volum se găsesc într-al treilea ciclu
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
ar fi fost de așteptat, "portughezul" Victor Buescu, ci "spaniolul" Alexandru Busuioceanu, a cărui evoluție în etapa sa madrilenă a avut o strălucire extraordinară prin anii '50, dar curând după aceea numele lui a fost dat uitării, ceea ce îndreptățește întrutotul întrebarea din paragraful final al scrisorii: "Mai știe oare astăzi cineva la Madrid că a trecut pe acolo, lăsând o urmă culturală specifică, un român numit Alexandru Busuioceanu?". Într-adevăr, aproape nimeni nu mai știe în Spania cine a fost Alexandru
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
vreo patru-cinci cărți de poezii, un roman, două cărți de eseuri, o carte cu interviuri și pregătește, adică are "aproape" scrise, încă două-trei cărți! Întîi l-am crezut, apoi am fost amuzat, în ultima vreme a început să mă enerveze. Întrebarea e: "joacă" el această neputință (care a dus, iată, la zece volume!) sau chiar o "trăiește", salvîndu-se veșnic în ultima clipă, cîștigînd clipa următoare? M-a uimit tenacitatea, încăpățînarea cu care "lucra", cîndva, la Dolhasca, la roman. Mă uimește acum
Turgheniev iubea-n secret mamela! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14056_a_15381]
-
jupuită de sine se zvârcolește în căutarea unui sens care e însuși dansul ei. Minunatul mecanism al ceasului e invizibil. Iar Dumnezeu Însuși e mereu doar un martor ocular. Gheorghe Crăciun, Mecanica fluidului: Culegere de lecții introductive cu exemple, definiții, întrebări și 36 de figuri incluse în text, Editura Cartier, Chișinău, 2003, 156 pag. Adrian Oțoiu, Coaja Lucrurilor sau Dansând cu Jupuita, În loc de prefață de Paul Cernat, ed. a II-a, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, 494 pag.
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
de mici oameni mari. În poemele lui, "ființele mici" au toate grijile ființelor mari, în speță pe ale lui Eugen Ionescu însuși și ale generației sale. Copiii sînt niște mici existențialiști, confruntați, de cînd se joacă cu păpușile, cu marile întrebări metafizice, cu marile absențe, cu Răul, iar această disproporție dintre marile probleme și universul mic, apărat de un Dumnezeu mic, face ca ființele mici să trăiască mult mai acut sentimentul neputinței și tragismul existenței. Povara întrebărilor strivește pur și simplu
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
cu păpușile, cu marile întrebări metafizice, cu marile absențe, cu Răul, iar această disproporție dintre marile probleme și universul mic, apărat de un Dumnezeu mic, face ca ființele mici să trăiască mult mai acut sentimentul neputinței și tragismul existenței. Povara întrebărilor strivește pur și simplu lumea în miniatură, în care totul este din carton, vată și tărîțe. Moartea păpușii și Elegie mică sînt cele două fețe ale morții din lumea mică: într-una "A murit, de congestie pulmonară, / păpușa, madonă de
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
este și ideea de a spune copiilor elegii, adică de a-i lega de tristețe. Ființele mici din aceste poeme, fie ele copii, păpuși, animale sau obiecte animate, sînt aceleași din teatrul ionescian de mai tîrziu. Adică ființe care cunosc întrebarea DE CE? În Prezent trecut- trecut prezent ( traducere de Simona Cioculescu, Humanitas, 2002) există o altă față a poemelor pentru ființe mici: patru povești pentru "copii mai mici de trei ani". De data aceasta există un narator, chiar tatăl, care îi
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
de poziție în problema ridicată de Virgil Ierunca, mai întîi, apoi de Ion Caraion, dar una produsă tardiv, practic către sfîrșitul polemicii, prilejul declarat fiind o anchetă a "Rampei" (veche și ea de cîteva luni), în al cărei chestionar figura întrebarea: "- Regimurile politice pot suprima libertatea de exprimare și manifestare a culturii?". (Sorana Gurian se raliază, își asumă practic răspunsul lui Tudor Teodorescu-Braniște: Cred că există o criză a culturii mondiale, în care firește, se încadrează și criza culturii românești. Cultura
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
Daniel Tei Daniel Tei: - Permiteți-mi să vă stîrnesc cu cîteva întrebări, maestre Victor Eftimiu, întrebări în jurul cărora o să vă rog să brodați un autoportret, un medalion... Opera vă e așternută pe mai bine de jumătate de veac. Ați servit, deopotrivă, poezia, teatrul, proza, eseul, publicistica. Mărturiseați undeva, cîndva - nu fără o
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
Daniel Tei Daniel Tei: - Permiteți-mi să vă stîrnesc cu cîteva întrebări, maestre Victor Eftimiu, întrebări în jurul cărora o să vă rog să brodați un autoportret, un medalion... Opera vă e așternută pe mai bine de jumătate de veac. Ați servit, deopotrivă, poezia, teatrul, proza, eseul, publicistica. Mărturiseați undeva, cîndva - nu fără o ușoară undă de regret
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
Se cristalizează în urma unei discuții, a unei lecturi. Aforismul e o specie interesantă, utilă pentru un scriitor. D.T.: - Un exercițiu al inteligenței, sinonim, poate, cu șahul. V. E.: - Da. D. T.: - Maestre, dar observ că evitați să răspundeți la prima întrebare, care - e drept! - vă solicita o mărturisire mai sentimentală... Să credem că nu vă place Thalia!? V. E.: - Dimpotrivă, îmi place, îmi place foarte mult! Teatrul e marea mea pasiune! D. T.: - Pasiunea dumneavoastră - în cifre?... V. E.: - Peste cincizeci
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
teatrului - e drept, însă, surată a filmului! -, deci e firesc ca și eu să fiu atras spre această realizare imediată, chiar dacă ea tinde, treptat, să înlocuiască teatrul cu atributele lui clasice. D.T.: - Mi-aș permite o ultimă și de neevitat întrebare, o întrebare firească: la ce lucrați acum? V. E.: - ...La o piesă intitulată Femeia de departe - povestea unei intelectuale, care se visează înconjurată de succese, și care e, de fapt, mai mult o veleitară. D. T.: - Stimate maestre Victor Eftimiu
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
drept, însă, surată a filmului! -, deci e firesc ca și eu să fiu atras spre această realizare imediată, chiar dacă ea tinde, treptat, să înlocuiască teatrul cu atributele lui clasice. D.T.: - Mi-aș permite o ultimă și de neevitat întrebare, o întrebare firească: la ce lucrați acum? V. E.: - ...La o piesă intitulată Femeia de departe - povestea unei intelectuale, care se visează înconjurată de succese, și care e, de fapt, mai mult o veleitară. D. T.: - Stimate maestre Victor Eftimiu, vă mulțumesc
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
laureat Nobel pentru biologie în 1939, despre hormonii sexuali feminini. Cu Șerban Cioculescu despre poezie, realism artistic și scheme abstracte ale realității. Sunt oameni readuși în actualitate de pe rafturile cu informații clasate, vizitate mai mult de specialiști. Dialogurile sunt stereotipe, întrebările aceleași, și problematica ușor de anticipat în fiecare caz, interlocutorii nu spun lucruri nemaipomenite sau revelatorii, dar cartea aceasta e un instrument de cunoaștere bun pentru cei care vor să mai șteargă praful de pe Victor Eftimiu sau M. Șolohov. Sorin
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
Dac-o fi să mai fiu? De mi-ar da un răspuns! O foșnire de gând întorcea tot ce nu-i, și-auzeam fluierând mierla, sus, oarecui! *** O zi după alta și nici o schimbare în tine, în semnul tău de-ntrebare. Te-nchipui ce nu ești, ascuns după mască, și nu vezi în juru-ți ce goluri se cască. Din cât mai rămâne, el singur, cuvântu-i hotarul în care mai poți să te mântui - Hotar de-ntuneric și urmă secretă lăsată
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
Parlament sînt rezervate pentru maori. În 1975 s-a format o comisie, care mai funcționează și azi, ce examinează problemele legate de proprietatea asupra pămîntului încă de la Tratatul din 1840 și drepturile de despăgubire. Pînă și în detaliile lingvistice apar întrebări delicate despre dominație și supunere. Sînt dispute dacă e legitim ca pluralul cuvîntului maori să se formeze cu obișnuitul s, ca în engleză. Înainte se vorbea deschis, fără scrupule despre maoris, azi însă s-a impus varianta fără terminația s
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
populația ar fi formată din 15 % maori și 7% (cu tendința de a crește) imigranți din zona Pacificului și din Asia. Restul populației e formată din "caucazieni". Cum va arăta societatea viitoare și ce elemente țin de identitatea națională sînt întrebări care preocupă vizibil populația și conduc din cînd în cînd la ieșiri abrupte. Dar oare este în altă parte altfel? Traducere din limba germană și prezentare de Ioana Pârvulescu
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
seamă un loc și pentru noi undeva aiurea într-un vis. Ba nu acolo pentru că și visele-n ultima vreme se împlinesc devin ceea ce știu să devină cel puțin jocuri de noroc alte iubite alte despărțiri. La ce bun realitatea? Întrebare pusă cu biciul ca să rămână săpată în carne și ca să te ferești să-i răspunzi pentru că nu ochiul inventează lumea ci cuvântul și nu numai ca să o facă să sune.
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
refacerea demersului epistemologic? Sau dimpotrivă: poate fi traficarea împinsă mai departe, pentru a fi integral aservită unor rațiuni de coerență și claritate a discursului științific? Este ea recomandabilă? Poate fi generalizată? Dacă da, care ar fi ";costurile"? La această ultimă întrebare, fiecare răspunde deocamdată după cum crede de cuviință. - În al patrulea rând, și în fine, după știința unor persoane mai informate decât mine, volumul este prima lucrare etnomuzicologică din Europa (ca să spun, ca unii, ";din lume") care apare însoțită de un
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
hipocamp, chițibuș de pluș asprit în valuri... ehehei, nu-i de joacă, ai treburi cu ghiotura, nu se glumește cu mărgărităroasele astea. Soarbe-ți lacom butoiașul cu propriu-ți destin, pus la murat de grijuliile ursitoare muieratice, hieratice... Nu strecura întrebări inutile: cînd?... cum?... unde?... de ce?... Obișnuiește-te, e tărăboanța ta pe veci. Cu ochii inflamați, cu încheieturile dureroase, cu inima cîrcel. Muncește, muncește! Cară pietroaie prețioase. Întemeiază-ți fiece zi. Și gîndește-te, gîndește-te neîntrerupt la hachițele iubitei ideale, la boiul
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14516_a_15841]
-
de spaime, de sentimente, prăbușiri totale de speranță, mă fac să-mi blestem destinul și așa destul de precar. Ce este dragostea? Ce este ura? Pentru ce uităm absolut tot trecutul într-o clipă aprigă de mîine? Ce este viața? Iată întrebări care se îmbulzesc neputincioase, declanșate de întîmplări pe care nu le pot mărturisi. , mă gîndesc la fata mea, Andreea, la glasul ei minunat, subțire, încrezător în invincibilitatea mea. Peste tot și de toți mi se spune: ce faci?, de ce stai
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
dese sau a unor gratii de fier. În mijlocul frunții ei strălucea un cristal, ochiul al treilea, lucirea adâncă a adevăratului simț al vederii: creierul. Portretul trezea în mine viziunea. Oare trebuia să intru în viața altuia ca să văd în mine? Întrebarea era mai importantă decât răspunsul. În spatele meu s-a auzit o voce convențională de femeie: - Îți place? E mama lui Rakel. Am dat din cap. Portretul avea un secret, mă privea personal. Rakel o pictase pe mama ei din memorie
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]