2,365 matches
-
nu vedeau ce se petrece? Oare n-a spus Evanghelistul că S a înălțat în văzul lor? Pentru ce, dar, au mai venit îngerii ca să-i învețe că S-a înălțat la cer? Pentru două motive. Unul, pentru că ucenicii se întristau totdeauna când se despărțeau de Hristos. Că se întristau, o știm din cuvintele lui Hristos. Ascultă ce le spune: Nimeni dintre voi nu Mă întreabă: Unde te duci? Dar pentru că am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră (In. 16
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Evanghelistul că S a înălțat în văzul lor? Pentru ce, dar, au mai venit îngerii ca să-i învețe că S-a înălțat la cer? Pentru două motive. Unul, pentru că ucenicii se întristau totdeauna când se despărțeau de Hristos. Că se întristau, o știm din cuvintele lui Hristos. Ascultă ce le spune: Nimeni dintre voi nu Mă întreabă: Unde te duci? Dar pentru că am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră (In. 16, 5-6). Dacă e greu să ne despărțim de prietenii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
spune: Nimeni dintre voi nu Mă întreabă: Unde te duci? Dar pentru că am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră (In. 16, 5-6). Dacă e greu să ne despărțim de prietenii și rudele noastre, cum oare să nu se fi întristat ucenicii când au văzut că se despart de Mântuitorul, de dascălul Cel purtător de grijă, Cel iubitor de oameni, Cel blând, Cel bun? Cum nu s-ar fi mâhnit? Îngerii au stat deci ca să-i mângâie pe ucenici de durerea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu s-ar fi mâhnit? Îngerii au stat deci ca să-i mângâie pe ucenici de durerea pricinuită de înălțarea Lui cu venirea Lui din nou. Acest Iisus, spune îngerul, care S-a înălțat de la cer, așa va veni. V-ați întristat, le spune, că S-a înălțat? Dar nu vă mai întristați! Va veni iarăși. Ca să nu facă ucenicii ceea ce a făcut Elisei când a văzut că se înalță dascălul lui, sfâșiindu-și haina (IV Reg. 2, 12), că nici nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mângâie pe ucenici de durerea pricinuită de înălțarea Lui cu venirea Lui din nou. Acest Iisus, spune îngerul, care S-a înălțat de la cer, așa va veni. V-ați întristat, le spune, că S-a înălțat? Dar nu vă mai întristați! Va veni iarăși. Ca să nu facă ucenicii ceea ce a făcut Elisei când a văzut că se înalță dascălul lui, sfâșiindu-și haina (IV Reg. 2, 12), că nici nu avea pe cineva lângă el care să-i spună că Ilie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vom înceta să spunem niciodată aceleași lucruri. Am fost chemați și n-am ascultat. Am fost sfătuiți și n-am luat aminte. Eram învățați în fiecare zi despre aceleași pedepse ce ne așteaptă și disprețuiam cele spuse. Nu ne-au întristat câtuși de puțin cuvintele despre acestea. Căci altfel nu ne-ar întrista acum aceste lucruri atât de tare. Ni se păreau aiureli cele ce acum ne strâmtorează viața, iar atunci ni se spuneau des. O, nepăsare! O, amăgire! O, sfaturi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
am ascultat. Am fost sfătuiți și n-am luat aminte. Eram învățați în fiecare zi despre aceleași pedepse ce ne așteaptă și disprețuiam cele spuse. Nu ne-au întristat câtuși de puțin cuvintele despre acestea. Căci altfel nu ne-ar întrista acum aceste lucruri atât de tare. Ni se păreau aiureli cele ce acum ne strâmtorează viața, iar atunci ni se spuneau des. O, nepăsare! O, amăgire! O, sfaturi rele! O, negustori vicleni! O, minunea dreptei hotărâri a lui Dumnezeu despre
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
11) nu-și aveau rost aici. Cel ce primește dar de la împăratul, de aici are o mare mângâiere, că adică darul i s-a dat chiar de împărat, iar cel ce 98 primește dar din partea slugii, atunci mai ales se întristează când i se dă acest dar. Așa că și de aici se vădește că Duhul Sfânt este deopotrivă cu Tatăl și că în împărțirea harurilor El are rol împărătesc, iar nu de slugă. Deci precum i-a mângâiat, zicând: Osebiri slujbelor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ei, dacă țara noastră e singura lor patrie, dacă toate sentimentele lor sunt legate de acest pământ sfânt pentru ei ca și pentru noi pentru că acoperă osemintele părinților lor, daca își iubesc patria ca și ceilalți, dacă inima lor se întristează când ea se află în nevoi, dacă toate acestea sunt, precum și noi suntem și noi bucuroși a crede că sunt, atuncea: Hic Rhodus, hic salta!"229. Altfel spus, evreii s-au raportat aproape corect, în 1877-1879, la majoritatea națională, năzuind
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
un pol la altul monologurile dumitresciene vizând complexele adevărului. "De mic copil, înainte de a face ceva mai bun, / înainte de a învăța să merg pe picioare, / cred că am început prin a căuta certitudini, certitudini". Cum rezultatele întârzie, poetul tânăr se întristează: Până astăzi, eu n-am găsit nici o certitudine..." Cuvântul (Singur-lună) e bolnav de "inerție"; fraza se poticnește de "blestemata încremenire a vorbelor tocite, îndobitocite de sensuri"; în replică intervine aspirația de a comunica "cinstit" în "puține cuvinte" un "sentiment simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de argint strâmbă este Asemenea icoanelor vechi, Ieronim, Tâmpla mea cu desene frumoase Strâmbă începe să fie și ea Și țeapănă-n oasele roase. În strategia vizuală a poetei acționează pluriform mirajul, însă nu în direcția sublimităților; aproapele și departele întristează, deopotrivă, atât în Apa morților, în Asemenea ielelor, cât și în alte priveliști. La Sadoveanu, fenomenul reveriei treze era definit astfel: "Mirajul acesta al depărtărilor în bărăganuri are în popor un nume trist: apa morților (titlu de roman, în 1911
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unui melod bizantin: "Iartă-i, Doamne, pe ei / pentru mocnitul lor talent, / poate că-n careva dintre ei / se irosește-un Rembrandt..." O Colindă despre-o femeie cu cimitirul în tindă e în subtext o lamentatio, o tânguire despre o întristată de la Cahul care și-a îngropat în casă copiii (uciși de o "pasire de hier", de război adică); "Să-i fie mai îndemână / a-i jeli și boci: / de 7 ori pe săptămână / și de 24 de ori pe zi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat" remarcă Bubu. Luci privea în tăcere apa. În afară de ce au aflat din cele patru rânduri din manualul de democrație, probabil că nici nu știu cine a fost Președintele Raul Logophat" continuă Bubu. "Mă întristezi" a mormăit Luci, scuturându-și maiestuoasa coamă atât de nepotrivită pentru un bărbat. "Ăștia, continuă Bubu, sunt convinși că fericirea stă în gadgeturile în care se îngroapă tot mai adânc!" Luci continuă să urmărească în tăcere valurile, însă pumnii i
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
cu el, când îl povățuiți sau îi porunciți. Îl educați în fiecare moment al vieții voastre, chiar și atunci când nu sunteți acasă. Felul cum vă îmbrăcați, cum vorbiți cu alți oameni și despre alți oameni, cum vă bucurați sau vă întristați, cum vă purtați cu prietenii și cu dușmanii, cum râdeți, cum citiți ziarul, toate acestea au pentru copil o mare însemnătate. Copilul vede sau simte cea mai mică schimbare de ton: orice subtilitate a gândurilor voastre ajunge la dânsul pe
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
pe care le aveau cu mai bine de un sfert de veac în urmă. Din această cauză, pe câțiva dintre ei, pe care nu i-am mai întâlnit în acest interval de timp, nu i-am recunoscut... Și m-am întristat. În aspectul lor de acum, în vârsta lor mi-am văzut, ca într-o oglindă încețoșată, dimensiunea reală a vârstei mele. Timpul a lucrat intens asupra fizicului lor producând transformări profunde. Activitatea profesională, viața socială și familială au operat în
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
trecut un an și să anunțe că zborul anulează timpul. Într-o zi, pasărea mea se îndrăgosti de un trandafir de o frumusețe fără seamăn, aflat în grădina unei mănăstiri cunoscute. Se apropia de el cu sfială mută și se întrista că nu era băgată în seamă, apoi se retrăgea sub streașina mănăstirii, unde probabil că se ruga să fie acceptată. Cîntînd, se-apropia din nou de mîndrul trandafir. Erau cele mai emoționante triluri care s-au auzit probabil vreodată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și ele contribuie la modelarea lumii : teamă contra speranță, speranță contra umilință, umilință contra iraționalitate și violență etc. Există emoții pozitive și emoții negative, important este să găsim un just echilibru între ele și să ne bucurăm sau să ne întristăm cu măsură. Există deci și o geopolitică și o geoeconomie a emoțiilor, care s-a văzut puternic în ultimii ani, în lumea arabă bunăoară, dar nu numai, în chestiunile legate de criza economică, de creșterea și descreșterea marilor puteri etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat" remarcă Bubu. Luci privea în tăcere apa. În afară de ce au aflat din cele patru rânduri din manualul de democrație, probabil că nici nu știu cine a fost Președintele Raul Logophat" continuă Bubu. "Mă întristezi" a mormăit Luci, scuturându-și maiestuoasa coamă atât de nepotrivită pentru un bărbat. "Ăștia, continuă Bubu, sunt convinși că fericirea stă în gadgeturile în care se îngroapă tot mai adânc!" Luci continuă să urmărească în tăcere valurile, însă pumnii i
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
și ele, contribuie la modelarea lumii: teamă contra speranță, speranță contra umilință, umilință contra iraționalitate și violență etc. Există emoții pozitive și emoții negative, important este să găsim un just echilibru între ele și să ne bucurăm sau să ne întristăm cu măsură. Există deci și o geopolitică și o geoeconomie a emoțiilor, care s-a văzut puternic în ultimii ani, în lumea arabă bunăoară, dar nu numai, în chestiunile legate de criza economică, de creșterea și descreșterea marilor puteri etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ani: în timp ce mergea pe bicicletă cu un unchi și cu verii săi s-a accidentat. Când a sosit la noul colegiu, mai mulți elevi au strigat-o „Frankenstein”. Ea a început atunci să se izoleze din ce în ce mai mult, și s-a întristat. Chiar și de curând Sylvie a avut impresia că a auzit o glumă proastă de genul: „iată-l pe Scarface” pe care un elev din clasa sa a spus-o în spatele său. A evitat să se întoarcă deoarece, spune ea
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
vorba - nu are decât de câștigat de pe urma acestei supravegheri. Supravegherea spectatorului. Veghetor de noapte, supraveghetor de proximitate. Adevărul se află în privirea lui. Regizorul și supravegherea de parcurstc "Regizorul și supravegherea de parcurs" Că ne place sau nu, că ne întristează lucrul acesta sau, dimpotrivă, ne bucură, nici un spectacol, prin însăși natura lui, nu rămâne același ca în seara premierei. El se îmbunătățește, se degradează ori se erodează de-a binelea în urma contactului cu publicul; oricum, întotdeauna apar unele devieri de la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sufletul Demiurgului, În timp ce „toate celelalte se trag din Zbucium și Durere. Cu adevărat, din lacrimile ei se trage substanța umedă; din rîsul ei, substanța luminoasă; din durerea și din consternarea ei, elementele corporale ale lumii. Căci ea plîngea și se Întrista deseori, se spune, din pricină că fusese părăsită În Întuneric și În pustiu, iar alteori, gîndind la lumina care o părăsise, se mai Întrema și rîdea, apoi se Întrista din nou”34. O altă versiune a mitului, mai puțin elaborată, ne este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și din consternarea ei, elementele corporale ale lumii. Căci ea plîngea și se Întrista deseori, se spune, din pricină că fusese părăsită În Întuneric și În pustiu, iar alteori, gîndind la lumina care o părăsise, se mai Întrema și rîdea, apoi se Întrista din nou”34. O altă versiune a mitului, mai puțin elaborată, ne este relatată de Ipolit 35: Sophia este cel mai tînăr eon din Pleromă (al douăzeci și optulea). Ea se Înalță către Tatăl și vede că acesta a zămislit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
evident) și au condamnat maniheismul, oricît de ciudat ar părea, drept o erezie iudaică. Revenind la scenariul ofiților, Demiurgul este zămislit ulterior de Pistis (aici Sophia este o imagine, adică o copie devitalizată a ei), cînd vizitează Haosul și se Întristează văzînd Înfățișarea Materiei. Confuzia ei devine o făptură spre care Pistis Își Îndreaptă atenția și căreia Îi transmite, suflîndu-i În față, ceva din spiritul ei (Pneuma). Ialdabaot, Arhontele androgin cu cap de leu, apare din Materia apoasă. El Își ignoră
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În același timp produsul Îndoielii, uitării și ignoranței Logosului, care a privit În jos, către Abis191. Jos rămîne Demiurgul lumii, de care Logosul se desparte, urcînd În Pleromă 192. Arhonții produc creaturi care seamănă pe pămînt discordie, iar Logosul se Întristează. El se pocăiește, se convertește de la rău la bine și, făcînd aceasta, dă naștere altor Puteri, scăldate În Lumină aurorală 193, superioare Arhonților și trăind În pace Între ele. Cu ajutorul MÎntuitorului, Logosul va reveni În Pleromă 194. MÎntuitorul este o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]