2,580 matches
-
spusei cum aprind adesea veioza smuls din primele clipe din somn de o șoaptă misterioasă, glasul ei care mă chema. "M-ai chemat?!" "Bineînțeles", îmi răspunse scandalizată că aveam, în acest sens, îndoieli. Cum tresar cu putere pe străzi văzînd-o întruchipată în alte făpturi, ubicuitate care se poate produce prin trimiterea în lume a ființei noastre de către o forță misterioasă și pe care cei care ne-au văzut simultan în două locuri diferite pot s-o confirme... Dar nu mă lăsă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și-aruncau câte-un motan nefericit de la ultimul etaj. Ce mai prăpăd aș fi făcut prin mulțimea asudată, agitându-se ca un elefant cu zece trompe... Dacă nu se înțelege foarte clar, bucureștenii lui Ceaușescu nu-mi plăceau. Oamenii ăștia întruchipau tot ce nu eram eu: niște brute proletare, idioate, adormite, adunate de prin toată țara și pe care Statul le-azvârlise în pușcăria proaspătă a orașului. Îi observam așa cum observi un gândac de bucătărie: detașat, impersonal, indispus. Îmi invadaseră strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Înșiruirea punea probleme. Cine o fi fost Copoț M.: un bărbat? o femeie? Dar Leabu: un nume de om? o firmă (oricum, nu existau firme-n ’87)? Cât despre Borandă Virgil, rămânea o enigmă: cum reușea, de unul singur, să întruchipeze o familie? Nici profele noastre n-ar fi descâlcit misterul. Felicia se dovedea un companion agreabil. Își spăla mereu mâinile și-obrajii cu săpun „Fa“, după care turna cu entuziasm tone de deodorant „Impulse“ sub tricou (două rarități, pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
piciorul ăla atletic, curat, perfect. Abia așteptai să se lipească de tine la un atac prin alunecare sau o săritură la cap. Astăzi, când trag cu ochiul la homosexuali, nu văd mare lucru, nici măcar femeia pe care pretind că o întruchipează dincolo de espadrilele din piele sau de tricourile largi, colorate oranj. Desenul a explodat, din umerii lui Loup-Noir și pulpele lui Antonio au ieșit oameni în toată firea, albiți, osoși, grăbiți și ei (ca noi toți) spre-o moarte firească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
luate față de Dumnezeul său (Yerushalmi, 1982, p. 5). Cu o persistență ciocănitoare, în cadențe ritmice agasante, poporul lui Israel este chemat la rememorare. Poporul Cărții cartea fiind înțeleasă ca fond scriptural în care sunt păstrate aceste bântuitoare stăruințe spre neuitare întruchipează, din acest motiv, exemplaritatea comunității memoriei. Memoria este consubstanțială religiei ebraice. Lucrul acesta se verifică din plin și în cazul creștinismului, care a absorbit, spongios, etica ebraică a neuitării. Imperativul aducerii aminte s-a încuibat tocmai în ritualul nodal al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Roller, 1951, ediția princeps în 1947), care strânge laolaltă texte publicate inițial în reviste precum Scânteia, Contemporanul, Veac Nou, Lupta de clasă sau Studii. Iar agenda de cercetare și grila de interpretare erau setate în acord cu normele istoriografiei sovietice întruchipate în manualul prototipic Cursul scurt de istorie a Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (1953). Programul... din 1974 rupe această cutumă, decretând forma cât și fondul, principiile diriguitoare de interpretare a istoriei naționale cât și detalii minuțioase, într-un document
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
democrație populară) s-a repercutat cvasi-instantaneu asupra reorganizării radicale a trecutului românesc de pe baze naționale pe temelii socialiste antinaționale. Chiar dacă, datorită efemerității sale, poate fi catalogată ca o revoluție mnemonică abortivă, reorganizarea radicală a trecutului românesc petrecută în epoca postbelică întruchipează modelul ideal-tipic al revoluției mnemonice totale instantanee, atotcuprinzătoare, programată de sus-în-joc de autoritățile statale și executată cu brutalitate simbolică la adresa tradiției instituite de aducere aminte. În schimb, revoluția mnemonică națională, derulată în cea de-a doua jumătate a secolului al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al revoluției mnemonice totale instantanee, atotcuprinzătoare, programată de sus-în-joc de autoritățile statale și executată cu brutalitate simbolică la adresa tradiției instituite de aducere aminte. În schimb, revoluția mnemonică națională, derulată în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, întruchipează modelul revoluției procesuale cu dezvoltare graduală, dar cu efecte la fel de radicale ca și cele produse de revoluția instantanee. Mutațiile operate în cursul regimului național-comunist prezintă caracteristicile unei astfel de revoluții procesuale, începută ca o reformare timidă, dobândind un impuls progresiv
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
internațională a României s-a schimbat dramatic, periclitându-se aproape complet după ce întreaga lume a urmărit, cu sufletul la gură, derularea primei revoluții televizate din istoria umanității. Noua ordine postcomunistă a fost consolidată legislativ prin adoptarea Constituției din 1991, care "întruchipa ethosul centralizator care stătuse la temelia formării statului în Europa de Est timp de peste un secol" (Gallagher, 2004, p. 120). Constituția definea România ca stat unitar, iar limba română era stipulată ca singura limbă oficială a țării. Alegerile din septembrie 1992 au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1992, p. 151). Discursul istoriografic difuzat de manualul de Istoria românilor din cele mai vechi timpuri... schițează chiar tema unui destin nominal al unității românești, dat fiind că "ea s-a înfăptuit dinspre Țara Românească care chiar prin numele ei întruchipa un sens unificator" (ibidem, p. 151). Acesta a fost reconfirmat istoric în 1918, când celelalte mădulare teritoriale s-au alipit Patriei-Mamă a Regatului, al cărei nucleu central a fost Țara Românească. Evenimentele revoluționare din 1848 din țările române, desincronizate temporal
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în pofida eforturilor extraordinare ale acestor persoane de a ieși cu orice preț din făgașul banalității și rutinei, ele sfârșesc totuși prin faptul că, statornic și veșnic, rămân doar rutină, ei bine, atunci asemenea oameni capătă chiar un fel de tipicitate, întruchipează platitudinea care pentru nimic în lume nu vrea să rămână ceea ce este și, cu orice preț, ține să devină originală și independentă, neavând nici cele mai infime mijloace pentru a deveni independentă. Acestei categorii a oamenilor „obișnuiți“ sau „de rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un om, nu ca pe un frate În suferință, ci ca pe Însuși Dumnezeu”. Poate că nici Într-un alt domeniu adevărul științific nu se completează atât de armonios cu adevărul religios ca În medicină și asta pentru că numai omul Întruchipează dualitatea trup - ca entitate materială sortită asimilării și suflet - ca entitate spirituală sortită transcendenței. La acest punct al discuției mi se pare extrem de evocator răspunsul pe care același Paulescu Îl dădea lui Bernard Lazare la afirmația acestuia din L-antisemitisme
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
un om, nu ca pe un frate În suferință, ci ca pe Însuși Dumnezeu”. Poate că nici Într-un alt domeniu adevărul științific nu se completează atât de armonios cu adevărul credinței ca În medicină și asta pentru că numai omul Întruchipează dualitatea trup - ca entitate materială sortită asimilării și suflet - ca entitate spirituală sortită transcendenței. Este și motivul pentru care medicului i se cere să știe, să știe să facă și mai ales să știe să fie medic prin atitudine și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
care cuprinde capitole dedicate culturii fizice și artelor marțiale, considerate esențiale pentru „sănătate și tinerețe”. Mai aproape de era noastră civilizația greacă avea să consacre valoarea mișcării În general și sportive În special, prin celebrele olimpiade, adevărate ode Închinate virtuților umane Întruchipate În mișcarea sportivă. Participarea la olimpiade era o aspirație și un vis pentru fiecare bărbat, gloria olimpică fiind un titlu de noblețe. Desfășurate În preajma Olimpului, munte considerat ca fiind lăcașul zeilor, olimpiadele aveau să consacre pentru eternitate o serie de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
metafizică va realiza implicit liantul trup suflet, sufletul reprezentând componenta spirituală a existenței umane. Privite lucrurile În acest mod se poate spune că mișcarea atinge rangul de categorie filosofică, pentru că prin ea se exprimă conștient sau inconștient dualitatea materie - spirit, Întruchipată În realitatea concretă prin dualitatea trup suflet. Această comuniune extraordinară exprimată prin mișcare a fost anticipată de Paulescu care susținând importanța sufletului (energie vitală) ca agent vital al existenței (duh de viață În accepțiunea biblică) spunea că sufletul: se hrănește
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
eminesciană nevăzută, atunci este o eroare să-l asimilezi postmodernismului, când, în realitate, Heidegger va cunoaște o nouă aventură în perspectiva transmodernității. Dar să vedem soluția neopragmatismului rortyian în materie de spiritualitate europeană și occidentală. După Rorty, Charles Dickens ar întruchipa, cu adevărat, geniul Occidentului, nu Heidegger, cum s-au lăsat amăgiți postmoderniștii. Heidegger pariase rău pe tehnologia Occidentului, or, salvarea e în "speranța în libertate și egalitate" încarnate de Dickens. El preia o analiză a lui Milan Kundera, cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fervent și pe malurile Dâmboviței. Cum a reacționat Svetlana Paleologu-Matta în fața valului contestatar? Domnia sa a încercat să găsească o explicație. "Demitizarea" s-a produs tocmai fiindcă poetul are, într-adevăr, o statură de mit: De ce este un mit? Pentru că el întruchipează ceea ce nu avem (Eugen Negrici), pentru că el compensează și umple golurile etniei (Ștefan Teodorescu). În mod paradoxal, căci Eminescu nu este reprezentativ pentru etnie (P. Creția), zburând prea sus, cum spunea G. Călinescu. În fapt, a-l ataca astăzi pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
contemporane lui nu ofer] nici o indicație c] aceast] legend] a circulat în timpul vieții sale. Textul unei incantații din acea vreme îl caracteriza drept un om care „cerceta, examina, judeca, percepea și conducea just” (Heidel, 1949). În legendă care l-a întruchipat că erou semidivin, a fost prezentat ca un tiran brutal care nu respecta drepturile omului și care, în virtutea rangului și a puterii sale, c]uta înțelesul prin puterea să neînfrânt] cu care teroriza b]rbații și posedă fecioarele înainte de c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
influențat] de elementul menționat mai devreme din metafizica lui Platon și de mitul creației pe care il prezint] în dialogul „Timaeus”, în care supremul Dumnezeu sau Creatorul (demiurge) are capacitatea de a-și dori s] creeze o lume care s] întruchipeze formele.) Luate în ansamblu, aceste idei au oferit o prezentare a dreptului natural ca model potrivit de activitate în concordant] cu ordinea rațional] a creației. Trebuie apreciat faptul c] în prezentarea precedent], rolul lui Dumnezeu în relație cu legea moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o semnificație moral] independent]. Aceast] perspectiv] ofer] deci o înțelegere cu totul nou] a relației dintre individ și societate. Dac] morală fusese în general înțeleas] că un set de obligații oferite de modelele de interdependent] ale vieții sociale, acum ea întruchipa rezultatul relațiilor voluntare dintre agenții morali independenți cu urm]torul corolar atât de caracteristic teoriilor moderne ale drepturilor: importantă moral] a individualit]ții. Succesul acestei concepții asupra relațiilor sociale poate fi evaluat prin importantă teoriilor care o includ: teoriile contractualiste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Sebastian, George Scrioșteanu, Andrei Tudor, C.I. Șiclovanu, Mircea Damian, Const. Pâcle, Ioan Georgescu, Emil Gulian și graficienii Ion Sava și Sell. Linia directoare este formulată în articolul Sufletul românesc, al cărui titlu trimite la opinii exprimate anterior de Camil Petrescu. Întruchipat de „principalele personalități ale culturii”, „sufletul românesc” va fi înfățișat printr-o „galerie” (devenită mai târziu a „ctitorilor”) inaugurată chiar în primul număr cu Delegatul, articol monografic consacrat lui N. Titulescu. În esență, U.l. trebuia să reprezinte „un vehicul
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
să transmită e uimirea, chiar perplexitatea în fața unei forțe mai mari decât puterea cuvântului. Încât marea frumusește a poeziei Într-o grădină (care a fost pusă în legătură cu Gefunden de Goethe, ulterioară textului lui V.) vine din indecizia legată de ce poate întruchipa sfioasa floare din grădină. Precum în „marile simboluri medievale” (Eugen Simion), dar cu o stângăcie naivă, dincolo de femeie și de dragoste se întrevede, „ca o lumină”, o prezență universală, abstractă și misterioasă, pe care poezia, în puritatea ei, o sugerează
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
XVII-lea, editat în 1962, pune în evidență cele două generații de reprezentanți care au contribuit la constituirea idealului clasic și la impunerea sa ca model. Cu punct de pornire filosofic în conceptul cartezian al rațiunii umane, dezvoltând o morală întruchipată în figura „generosului” care își domină pasiunile prin voință, precum și în aceea de honnête homme, în prelungirea curteanului renascentist al lui Baldassare Castiglione, autoarea situează clasicismul sub semnul echilibrului și al măsurii. Prin continua referire la epocă sub aspect politic
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
nuvelei, tribunul Numa, un personaj complex, pozitiv, obsedat de menținerea purității morale a revoluției române (el va merge până Într-acolo Încât se va sinucide atunci când va constata că idealurile pentru care a luptat au fost Întinate), pare să Îl Întruchipeze tocmai pe Iancu. De altfel, știm că Jókai a reușit să Îl și Întâlnească pe acesta, cu ocazia celui de-al doilea drum efectuat În Țara Moților, În 1858, când va Încerca, fără succes, să stea de vorbă cu legendarul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
predică necesitatea ridicării națiunii sale prin școală și cultură, prototip al intelectualului român fidel cauzei naționale; tânărul Makkabeszku Pável, Întreprinzătorul activ din lumea unui sat Încorsetat Încă În prejudecăți și tradiții; ciobanul Iuon Táre, adversar tenace al lui Față Neagră, Întruchipând simplitatea, curajul și cinstea omului din popor, așa cum o fac și Onuc, Anica, Marioara, personaje de aceeași factură. În general, romanul este plin de referiri la viața cotidiană a țăranilor români, la obiceiurile și tradițiile acestora, Într-o viziune umanizată
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]