2,732 matches
-
la ea, Trenul încetinește vizibil, se vèd primele case de la intrarea în oraș, podul de fier, ștrandul pustiu, parcul cu castani, ținând în mâini geamantanul vechi al doamnei în vârstè pe care m-am oferit s-o ajut, ea, vorbind întruna, despre cumnatul ei, despre sora ei, măi tânèrè decât ea, despre pisicè, o cheamè Ludovic, e motan! Gară de est! uitându-mè peste umèr, pe culoar, cèutând capul cu pèrul inelat, n-o vèd, unde o fi dispèrut?! încerc sè-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
geometricè corespunzètoare, cubul la cub, triunghiul la triunghi și sfera la, e un joc care probabil le dezvoltè capacitatea de a fixa în forme date obiectele, Dar unde sunt figurile? îl întreb, îmi spune ceva pe limbă lui, Copilul vorbind întruna, fèrè sè-mi dea totuși vreo atenție, fiind preocupat acum de înèlțarea ciudatului edificiu, numind, dupè cunoștințele lui, obiectele pe care le transportè din colțul lor de reculegere provizorie și nemișcètoare înspre noul loc de joacè din mijlocul camerei, Tresèrind, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
avut nici o problemă practică de rezolvat, numai că el trebuise să plece precipitat Într-o deplasare urgentă la Moscova sau În Berlinul de Est, nu Îmi aduc exact aminte. Am rugat să se sune după un taxi, dar numărul era Întruna ocupat. Nu sunt foarte multe comenzi, mi s-a spus, pentru că taxiul este un lux față de veniturile lor obișnuite, dar, pe de altă parte, nu există decât o companie, cea de stat. Așa cum al statului este tot ce există acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de pe obraji și privi din nou prin lunetă. Discul porni iar peste întinsul câmpiei. Reveni. În sfârșit, se opri. Mai bine zis, încremeni. Descoperise omul. Dar și femeia. Fire moi de ninsoare țeseau în jurul perechii o complicitate silențioasă. Fulgii cădeau întruna, mereu înlocuiți de alții, voalând, în acest fel, gesturile, mângâierile, încordările, răsucirile, dibuirile pasionate ale mâinilor, ale umerilor, ale buzelor. Pelerinele alunecaseră deja. Călărețul le descoperi la picioarele lor. Două pete de culoare, neagră și purpurie. Dispăreau încet. Deveneau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mâinile ei și nici nu îl băgase vreodată în pat împăturit cu atâtea sărutări. Și, pentru specimenul ăla, stăpâna îl expediase pe el. Îl aruncase afară ca pe o javră oarecare și închisese bine ușa. Și asta în timp ce ea torcea întruna ceva despre iarbă și petale de micșunele. Eroare! lătră el. Apoi mormăi nemulțumit. Ah, cât se poate înșela parfumata! Ăla puțea pur și simplu! L-am mirosit eu! Când a intrat pâș-pâș și cu inima bum-bum în dormitor, avea încălțările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în acea privire cicatricea unei suferințe vechi, prea dureroasă pentru a fi mărturisită. Furat de poveștile prințului, Dante Negro rămânea uneori până în zori. Dacă apărea omul de legătură, Manuc se retrăgea în camera alăturată. Harabalele cu mărfuri veneau și plecau întruna. Prin ușa întredeschisă, pictorul îl vedea semnând actele primite, citind și scriind scrisori atent, ușor încruntat. Cămașa îi aluneca. Scotea la iveală umărul rotund, cu pielea deosebit de albă în contrast cu șuvițele negre de păr. Un umăr bărbătesc. Dar și o candoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pistolul și trase în direcția ministrului de război, care continua să-i ordone să se predea. Se auzi un țipăt scurt, urmat de urletele înnebunite ale mulțimii. Caii de la trăsura prințului, prinsă la mijlocul adunăturii de oameni, săreau pe loc, nechezau întruna. În acel moment, generalul evadat simți un pistol la tâmplă. Și soldatul din spatele lui Savary, care se străduia să-i lege acestuia mâinile, simți aceeași atingere rece. Încremeni la rândul lui. Doar prințul avu o surpriză plăcută. Posesorul celor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-i fac doar o vizită scurtă, căci era ultima zi înaintea plecării și mai trebuia să-mi iau rămas-bun de la Ariana, în Parcul Central. Tata plecase cu mașina, dis-de-dimineață. Își făcuse din asta un obicei în ultima vreme. Căra întruna bagaje noaptea și, de fiecare dată, se strecura afară din apartament fără zgomot, apoi mergea tacticos până la mașină. Eu îl observam de sus, de pe balcon. Se străduia să meargă încet, ca un om care n-avea nimic de ascuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de praf, nu însă și pe Hugo. Simțea adesea nevoia să se întoarcă la el. Sofaua, așezată în stânga mesei, avea stofa ruptă din loc în loc și ea întinsese o pătură pe deasupra. În spatele meu, ușa de la balcon făcea zgomot, deschizându-se întruna și închizându-se. Lângă sofa, ba chiar și pe ea, se aflau cărți. Covorul era presărat cu firimituri de pâine, bunica le mătura mereu de pe masă cu palma. „De când nu mai văd bine, am devenit și eu mai îngăduitoare”, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
degetului mi-a rămas pudrat cu puțin praf. Pe mașina asta mă învățase bunicul să dactilografiez, în urmă cu patru ani, după ce ne-am întors din America, eu și cu tata. Călătoria în America... ÎN CĂLĂTORIE CU TATA Trenul făcea întruna tadam-tadam. Eu aș fi putut să-l învăț și alte cuvinte în loc de tadam-tadam, însă nu aveam timp, oprirea la Belgrad era prea scurtă pentru așa ceva. Deci m-am hotărât să stau cu ochii pe geamantanele noastre, câtă vreme tata umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ocol prin Piazza Venezia și mi-a arătat că de acolo, sus, vorbise Benito. „Acolo sus” era un balcon mititel, balconul nostru de acasă era mai mare, iar Benito fusese un tip cu chelie, care vorbea foarte tare și repeta întruna popolo italiano. Când n-avea ce spune, Benito își proptea brațele în șolduri, strângea buzele și arunca în jur priviri hotărâte. Totdeauna privirile hotărâte sunt de folos, aș fi putut să i le recomand și tatei. Atunci n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îl ține de braț pe bărbat și uită amândoi de problema cu mijloacele de producție. O priveam pe signora Maria fără s-o aud. Mă gândeam că mi-ar plăcea s-o iau de nevastă pe Anna, m-aș juca întruna cu degetele ei, iar treaba cu piciorul meu s-ar termina cu bine. Tata ar conduce congresele de partid și mama ar sta alături de el, ținându-l de braț. Apoi signor Giovanni și signora Maria, Paolo și Francesco s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lumină. O masă lungă, ca în poveștile cu regi, unde prințul e provocat la duel de cavalerul lipsit de scrupule, după care i se acordă mâna prințesei. Rex se lungise chiar lângă mine, cu labele întinse, burta i se mișca întruna în sus și în jos, avea gura căscată și din bot i se prelingea salivă. Limba îi atârna într-o parte. Dacă i-aș fi tras un șut în falca de jos cu pantoful meu cel greu, și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ți trebuia ca să fii fericit. Tata era din ce în ce mai fericit, cu cât ne apropiam de magazinul cu articole de menaj. Ochii îi străluceau. Aspiratoare de praf, mixere, filtre de cafea, prăjitoare de pâine. El trecea de la o vitrină la alta, repetând întruna: „Mamei i-ar plăcea, cu siguranță”. Tatei îi plăcea mai ales când prețul era în regulă. Dacă prețul era în regulă sau nu, asta o spunea calculatorul de buzunar, mic și alb, pe care tata îl primise de la Pietro. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ștergeau lacrimile cu șorțul, ori se prăbușeau pe un pat, hohotind. Ce făcuse mama când am plecat eu de acasă, n-am de unde să știu. Era noapte și mama stătea departe de noi, lângă șine. O auzeam numai cum repetă întruna „dragul mamei” și vocea ei se frângea. Nu-i vedeam albul ochilor. Tata ar fi spus, probabil, că inima ei se umpluse de tristețe. În seara dinainte, tata și mama făcuseră bagajul, tata cărase jos valizele din biroul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
orașului. De la o zi la alta, banii mi se topeau. Pe bătrâni îi găseam foarte nostimi, el era un pachet de nervi și, de câte ori rămâneam între patru ochi, o afurisea pe nevastă-sa, ea, pe de altă parte, făcea semne întruna pe la spatele lui, dându-mi de înțeles că bărbatului ei îi lipsește o doagă și nu trebuie contrazis niciodată. Mi-au făcut și un preț convenabil. Dar toate astea nu-mi ajutau contra foamei, a frigului și a popii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Începea să se însereze. Când tata s-a întors acasă, l-am recunoscut de departe. Am dat fuga la gard, însă tata n-a râs. Când nici măcar nu zâmbea, însemna că nu i-a mers bine. Domnul Sanowsky se străduia întruna să-și îndese aceeași bucată de lemn în aceeași mânecă. Nu reușea. A dat în ea cu piciorul, izbind-o de poarta grădinii. Tata părea să care o sută de kilograme în spate. M-a luat în brațe și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
luminița roșie. Apoi apăreau niște namile de bărbați, care-și făceau unul altuia lucruri fioroase, dar în realitate totul era mai puțin rău decât arăta. Tata și cu mine ne ciondăneam pe ce era adevărat și ce nu. Toni sâsâia întruna ssst, ssst și din când în când se apuca să traducă: „Ăsta de-aici îl insultă acum pe ăla de-acolo, cu tatuajul pe dreapta, îl provoacă să lupte săptămâna viitoare din nou, atunci vrea să-i arate ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai puteam să-i salvez pe tata și mama, scoțându-i din țară. După cumpăraturi, Toni și cu mine am trecut de două ori prin fața unuia și aceluiași bar. Eu mă întrebam ce l-a apucat pe Toni, de ce mergem întruna pe strada asta, dus și întors. De fiecare data mâna lui mă strângea mai tare, încât aproape că mă durea. A treia oară s-a hotărât și m-a tras val-vârtej după el, printr-o intrare întunecoasă, înăuntru în bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ar trebui să scurtăm scăldatul. După asta, pe nepusă masă, unchiul a dispărut. Nu era de găsit nicăieri. În învălmașeala generală, se făcuse nevăzut pur și simplu. Ne întrebam cum izbutise, căci de regulă abia își târa picioarele și rămânea întruna în urmă. „Când îl apucă setea pe păcătos, e mai iute ca vântul”, a spus mătușa. Ea știa cel mai bine. „Îmi închipui unde poate să fie”, a zis și a luat-o din loc, cu noi toți pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să-ți spun unde și cum, dar atâta să știi, că o fată cu sânii mici în brațele tale e mai bună decât una cu sânii mari la televizor. Singurul strop de amărăciune în toată întâmplarea e că mă numea întruna Marcello. Dar acum du-te să te culci, altfel vine mama acasă și trebuie să născocim la repezeală niște minciuni, ca să-i explicăm de ce mai ești treaz la asemenea oră. Doar nu-i putem spune că din cauza Anitei Eckberg nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
țevilor de calorifer care trec prin planșeu de la apartamentul de sus la cel de jos. Nu era otravă, ci detergent, numai că a fost imposibil s-o conving și pe doamna Ianu. «Târfa, târfa vrea să mă otrăvească», striga ea întruna. «Doamna Ianu, de ce credeți că vecina dumneavoastră de sus ar avea intenția să vă otrăvească? Doar sunteți prietene bune, dacă nu mă înșel?», am încercat eu să fac pace. «Prietene? Îmi vine să mor de râs. Sau dumneavoastră vă puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cele mai multe ori când bărbatul ei lucra în schimbul de noapte. Observaseră și ei că doamna Ianu intervenise în schimbul lor de mesaje de la distanță. Și, într-o zi, el o întrebase cine e nebuna care stă în apartamentul de sub ea. Femeia face întruna semne, probabil i s-a năzărit că el încearcă să intre în legătură cu ea. Dar blonda încă nu avusese curaj să discute direct cu doamna Ianu.” Acum râdeam și eu, fiindcă tata povestea astfel, încât nu-ți puteai stăpâni râsul. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și-și va număra vânătăile, apoi eu am să mă îmbrac și am să mă duc în apartamentul ei, ca să-l înduplec pe bărbatul dezlănțuit să fie amabil și să nu facă bucăți tot mobilierul. În celelalte dăți, el strigase întruna: «Domnule Teodorescu, vedeți la ce te duce o căsnicie, vedeți? La asta te duce» și izbise cu piciorul în tot ce-i stătea în cale, până când obosise. Pe urmă căzuse pe un scaun, hohotind de plâns și atunci eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să nu afle ceva despre asta, clar?” După ce a spus „clar”, s-a uitat insistent la mine. Se vede treaba că eu eram factorul de risc. M-am grăbit să aprob, dând din cap. De câteva săptămâni, tata ne dăscălise întruna: „În cazul când vă întreabă cineva: plecăm la munte. Vizităm mânăstirile sau așa ceva. Ori mergem la mare, la rude. S-a înțeles?” Stăteam toți trei în sufragerie, vorbind mai mult pe șoptite. Mama și cu mine dădeam din cap. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]