2,651 matches
-
traci și români, dintre traci și slavi, dintre populațiile atestate în antichitate și grupările etnice de la ieșirea din evul mediu. Această neînțelegere rezultă din următorul text al lui Al. Philippide: „A existat părerea, foarte răspândită altă dată, mai ales la învățații slavi, cum că anume slavii au fost autohtonii peninsulei balcanice și ai regiunilor limitrofe, și că tracii, ilirii, panonii erau slavi. Ea este trecută astăzi în rândul poveștilor care nu merită nicio atenție, macar că tot mai apar din când
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
înmulțit și scris” lexiconul. La acest stadiu de elaborare a urmat contribuția, asupra căreia stăruim mai jos, a lui Petru Maior, „care însă a răposat mai înainte de ar fi isprăvit cea mai de pre urmă revizie”. Ultimele contribuții au revenit învățaților Ioan Theodorovici și Alesandru Theodori, care au isprăvit lexiconul pe care l au „adausu și îndreptatu în cele ce prin mai sus nomiții bărbați nu fură de ajuns avuțite, începând de la litera I” (p. 5-9, unde este prefața cu titlul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Maior, este suficient să înlături de pe ea haina alfabetului slav care îi maschează și denaturează originea. Operația simplă de recuperare a etimologiei limbii române prin scrisul latin este însoțită de distingerea a două limbi latine. Una este „gramaticească sau a învățaților”, cealaltă este a poporului. Limba latină gramaticească, „care până azi este în cărțile latine, chiar se vede că este limbă nefirească, ci meșteșugită și care nu se poate învăța fără numai cu ajutorul gramaticii”. Această limbă era știută de foarte mulți
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
au așezat acolo „unde până azi sub numele de italieni locuiesc”. Totuși neamurile germanice ale longobarzilor și goților, o spune și Toppeltin din Transilvania, nu au strămutat prea tare limba romană populară din Italia. Schimbarea au făcut-o mai târziu învățații italienilor, mai cu seamă poeții Dante, Boccaccio, Petrarca. Aceștia, continuă Maior, „putem zice că au făcut limba italiană nouă”, care s-a îndepărtat mult de latina populară. De aceea, conchide Maior, „cel ce vrea să judece drept despre limba cea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
latină din peninsula balcanică” (I, 348 urm.). Convins de acest lucru, autorul consideră „curioasă prevenirea (câteodată din motive patriotice, altă dată din motive pur intelectuale) contra vreunor eventuale elemente gotice ori vechi germane din limba română, cu care au pășit învățații până astăzi”, citându-i în această privință pe Petru Maior („Nici un cuvânt got nu există în limba română”) și pe Hasdeu („Noi nu găsim nici o umbră de necontestabil gotism, măcar în două optimi ale unei singure vorbe”), după care s-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în legătură cu etimologia populară întrebându-se: „Și cum avem să putem elucida acest nămol de etimologie populară?”. Răspunsul îl dă tot el în manieră pur neogramatică: „Prin logica noastră individuală”, după care continuă dezolant: „Dar este oare potrivire completă între logica învățatului și acea a poporului, și acea în special a limbii însăși, adică (din punct de vedere al individului considerată) a inconștientului?” (I, 384). Înfundând istoria limbii în subconștientul și inconștientul individului, Philippide afirmă că „limbistul cu logica trebuie să-și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
persecutată. Literații romani începură să imiteze pe greci: în gramatică, în poezii, în filosofie, în istorie și chiar în geografie. Geniul popoarelor italice începe a se schimba” (p. 721). Trecerea de la limba veche, aglutinantă, la latina flexionară este văzută de învățați precum Cato cel Bătrân, Cicero, Pliniu, Quintilian și alții ca o corupere a limbii vechi latine. „Deosebirea între limba latină veche și limba pe care o vorbesc astăzi romanii, zice Polybiu (sec. II î. Hr.), este așa de mare, încât și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de abia mai pot înțelege aceste cuvinte, de care se împiedică”; „«Totus prope mutatus est sermo», aproape întreagă limba latină s-a schimbat, ne spune Quintilian în tractatul său despre principiile artei oratorice” (Ib.). Apreciind evoluția limbii latine, prin viziunea învățaților latini, ca alterare și corupere, N. Densusianu arată că „pe când în Italia dialectul vechi latin se corumpe și se modifică, în provincii, din contră, limba romană vulgară rămase mai puțin alterată”, după care face precizarea menită să i rotunjească concepția
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
romanice moderne” (Ib.). Teoria lui Nicolae Densusianu urmărește demolarea concepției neogramatice prin înlocuirea latinei, ca factor unic sau preponderent în constituirea limbilor romanice, cu limba autohtonă ca factor hotărâtor în constituirea acestor limbi. Pentru viziunea sa el găsește sprijin la învățatul Pirona din Udine, care în 1871 spunea următoarele: „Limbile romanice, astfel cum ne apar în monumentele scrise din evul de mijloc, nu derivă din limba latină, nici pe calea filiațiunii, nici pe calea corupțiunii, ci ele ni se prezintă numai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
semantice și creative, iar simțirea nu-l putea înșela în generalizările teoretice asupra ei i rupe de realitatea istorică. Că pe Eminescu nu-l egala nimeni în cunoașterea practică a limbii române rezultă din următorul citat, semnificativ și pentru raporturile învățatului cu ș evreii: „Eminescu cunoscând limba germană se putea apropia de înțelegerea dialectului idiș, cu care ia contact încă din mediul familial. Gheorghe Eminovici, tatăl său, vorbea și această limbă și întreținea relații de afaceri cu evreii din Botoșani și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Ceea ce se petrecea cu Beldiceanu, par lucruri extraordinare; și Gruber, om inteligent și cu o voință și o putere de muncă neobișnuită, a știut să-l puie la contribuție pentru a-și crea o situație de invidiat în lumea celor învățați" (Georgescu, 2011, p. 114). Apreciem că realizările sale sunt performanțe rămase multă vreme fără egal în psihologia românească. Trebuie să lămurim și importanța științifică a cercetării sinesteziei, pe care Maiorescu, și nu numai el, a încercat să o bagatelizeze; și
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Sifilisul sau despre boala galică (Syphilis sive de morbo gallico) Veneția, 1530. Autorul își imaginează un cioban cu numele de Syphilis care ar fi fost penalizat de Apollon pentru practici amoroase eronate, dând astfel o tentă mitologică maladiei, pe care învățatul Leoniceno o numește „lues gallico“. Peste timp s au impus ambii termeni. Ceea ce intuiseră medicii cândva, Fracastoro demonstrează. Astfel el descrie procesul infecției prin contact direct și indirect, prin intermediul unor particule de „seminaria contagionis“, cum numește el germenii infecției. La
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și cel dintâi medic la Curtea domnească; avea studii la Padova. Republica venețiană îl înnobilează și după o viață aventuroasă este spânzurat de turci în 1715. Pe lângă chirurgul care-l avea, Domnul Gheorghe Duca aduce ca preceptor fiului său, pe învățatul medic, cu studii la Padova, Azario Cigalla, fost medic al Marelui Vizir. Constantin Brâncoveanu mai avea doi medici pe lângă Iacob Pylarino, care își dăduse doctoratul la Padova și care a fost și medic a lui Petru cel Mare. În Spitalul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
N-ar fi trebuit s-o las pe Diana să-mi ia mâna, în afara cărților de slujbă eu n-am vreme să citesc și altele, la ce mi-ar folosi, credința simplă nu pune atâtea întrebări, mă rog e treaba învățaților, a teologilor, să mediteze, dar teamă mi-e că asta te îndepărtează de Dumnezeu nu te apropie, Și iubirea?! ar vrea sufletul meu să știe, pe cine să întrebe, lasă-ți inima să vorbească, Am intrat și eu la episcop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atenție deosebită vestimentației mele, chiar dacă sunt băiat. Mie îmi place să mă joc afară cu copiii și să fac mișcare în timpul liber. Sporturile mele preferate sunt baschetul, tenisul, alergatul. Chiar dacă iubesc joaca, că orice copil de vârsta mea, nu neglijez învățatul, în mod special matematica ceea ce mă face să mă gândesc să merg la un liceu cu profil real. Am participat la câteva concursuri de matematică și am obținut rezultate bune, dar nu aș putea spune că îmi fac cinste în
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
-i atragă atenția că avea cam nouăzeci de ani În plus, care o fereau de oamenii de genul acela. La parter În dreapta: patru studenți, dintre care doi Încă dormeau. Nimeni nu văzuse și nu auzise nimic. Erau prea ocupați cu Învățatul. — Pe naiba, le spuse Watson. — Fascisto, Îi răspunse studentul. La etajul unu În stânga: o celibatară timidă, cu ochelari mari și dinți și mai mari. Nu, nu văzuse pe nimeni și nu auzise nimic, dar nu-i așa că toate povestea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Obrajii cei dolofani se coloraseră, iar ochii Îi sclipeau ca diamantele negre. — Eu n-am avut nici un amestec. El a fost de de vină! Mereu era el... Insch se Încruntă, dar nu mai spuse nimic. — Nu vorbea engleză, așa că a-nvățat-o el să zică niște chestii. Știți voi, Își Îngropă el capul În mâinile care-i tremurau, mizerii. Nu știa ce-nseamnă. Așa că ai abuzat-o. Ai Învățat-o să zică „fute-mă-n cur“ și-apoi ai pus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
jocul... poate ne învățați voi ceva în plus. Dacă-mi spuneți mie, o să merg să le explic la alți oameni, în lume. Te învățăm, dar tu ce ne înveți pe noi în schimb? Vă învăț să vă jucați de-a învățatul... Bine, hai să ne jucăm! M-am jucat cu îngerașii până seara, când s-a întors vestitoarea și nea găsit zburătăcind bine dispuși. Stând acolo în cuibul lor parcă uitasem că veneam din alt loc și aveam un drum de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
înseși. Și o înfățișa, înspăimântătoare, dușmanilor. În acea zi însă, legiunile, blocate pe Rhenus, au avut o participare restrânsă la triumphus-ul lui Germanicus. „Lui Tiberius i-a fost frică să le aducă la Roma“, comenta lumea. Amestecat în mulțime, un învățat palid, pe nume Cremutius Cordo (încă nu apăruseră semnele persecuției ce avea să-l ucidă), văzu ziua aceea cu ochii istoricului și scrise că Germanicus, în ciuda trupelor puține și a absenței lui Tiberius, a avut parte de cel mai entuziast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
te-a văzut azi la Dinamo, Petre, tu m-ai Înșelat. Totuși, te voi aștepta cu resemnare, așa cum Își așteaptă un condamnat moartea, când știe că ea e sigură. Și când te gândești că acum, când eu sunt extenuată de Învățat, o femeie se strânge În brațele tale, poate mă bârfiți Împreună, poate ești fericit... Ți-am spus că țin mult la tine, nu mă mai puteam ascunde după deget, Petre, oare caracterul tău să fie atât de rece? Au Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aceasta nu va mai dura. Deci nu te lăsa! Mă obsedează gheața. Mă obsedează părăsirea lui Petre, plecarea lui de lângă mine, mă obsedează acel sărut minunat, mă obsedează Îmbrățișarea, mă obsedează poezia pe care trebuie să o termin, mă obsedează Învățatul noaptea, oare ce voi ajunge? Și, cu toate acestea, trebuie să Înving! 3 noiembrie 1961 (vineri) Am făcut poezia. Am predat-o. Vinerea viitoare o voi citi. Am Început să-mi simt inima la propriu, nu știu ce-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cer albastru. 29 septembrie 1964 (marți) Voi, căderi la nesfârșit În gol, cât de adânc mi-ați străbătut viața, cât de puțin m-ați lăsat să respir... De fapt, totul este o cădere În gol...Spune-mi, cine te-a-nvățat să cânți cu glasul Împlinirii? Și cum de te pot iubi, când Între noi sunt atâtea contradicții? 30 septembrie 1964 (miercuri) Poetului I. C. O tonă de orgoliu... Și, dacă nimicul ar avea greutate, ai fi și o tonă de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea era o rană a corpului pe care a vindecat-o o simplă și banală operație. Acum, când indiferența mi-a coborât din nou În priviri, Îmi dau seama ce monstruos te-ai purtat. Cât de multe mai am de-nvățat!... 26 mai 1965 (miercuri) Va trebui să călătorim departe și să iubim tot ce-i de iubit, pentru ca, În cele din urmă, la ultimul nostru popas, să ne iubim, În sfârșit, și pe noi. 27 mai 1965 (joi) O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
De asta iei nota doi. Când o să ajungi acasă o să te pună În genunchi, evident, pe coji de nucă. Caști disperat ochii la pereții clasei. Tovarășii Lenin și Stalin se uită mustrător la tine. Mai ales că Lenin a spus : Învățați, Învățați, Învățați! Ce să mai vorbim de Marx și de Engels. Au părul vâlvoi. Te uiți pe un alt perete. Acolo e un tablou mai vesel. Cu o grevă. Muncitorii stau cu mâinile ridicate de mânie iar de dincolo de gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
asta iei nota doi. Când o să ajungi acasă o să te pună În genunchi, evident, pe coji de nucă. Caști disperat ochii la pereții clasei. Tovarășii Lenin și Stalin se uită mustrător la tine. Mai ales că Lenin a spus : Învățați, Învățați, Învățați! Ce să mai vorbim de Marx și de Engels. Au părul vâlvoi. Te uiți pe un alt perete. Acolo e un tablou mai vesel. Cu o grevă. Muncitorii stau cu mâinile ridicate de mânie iar de dincolo de gard jandarmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]