3,157 matches
-
asculte la ușa unui pacient. Cineva plângea în hohote, iar o voce mai bătrână spuse: Nu-i nimic. Nu lua în seamă nimic din toate astea. Mark ascultă, zâmbind. Ridică mâna și anunță: —Tristețe. Acolo, pe coridor, reușita intelectuală o șocă pe Karin până la lacrimi. A fost prezentă și la prima lui propoziție completă. Terapeutul ocupațional îl ajuta pe Mark să se descurce cu nasturii, iar Mark scuipase cuvintele, ca un oracol: În craniul meu sunt unde magnetice. Își acoperi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deja - încet, confuz, dar inteligibil. —De ce e așa de ciudată camera asta? Asta nu-i mâncare de care mănânc eu. Locul ăsta e ca un spital. De opt ori pe oră întreba ce i se întâmplase. De fiecare dată asculta șocat vestea că avusese un accident. În noaptea aceea, în timp ce-și lua rămas-bun, Mark sări și începu să tragă de ferestre, vrând să deschidă geamurile securizate, închise etanș. — Dorm cumva? Sunt dus? Treziți-mă - ăsta-i visul altcuiva. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai mică schimbare de frazare. —Data trecută ai spus altceva. Întreba adesea despre mașina lui, dacă era la fel de praf ca el. Ea îi dădea răspunsuri cât se poate de vagi. Progresul său exterior era uluitor. Până și prietenii lui erau șocați de salturile imense în care evolua de la o vizită la alta. Vorbea mai mult decât înainte de accident. Trecea de la izbucniri de furie la o drăgălășenie pe care și-o pierduse de la vârsta de opt ani. Ea îi spuse că doctorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Crede că sunt un robot, spion al guvernului. Ajunseră la mașina ei. Ea rămase nemișcată, cu cheile în mână, așteptând ca el să facă un miracol. Spune-mi ceva, zise el. Ai slăbit cumva recent? Gura ei descrise un O șocat. —Cum? El încercă să zâmbească. —Scuză-mă. Mark mi-a spus că adevărata lui soră era mult mai solidă. —Nu mult. Își îndreptă cureaua. Am slăbit câteva kilograme. De la moartea mamei. Am... muncit la mine însămi. Am luat-o de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Își coborî tonul, maimuțărind vocea autoritară de bariton a lui Weber. Voiam să zic: „adică în ce fel“? —Fiica mea e astronom. Asta-i meseria ei. Caută noi planete. Moșule, spuse Mark, tărăgănat, mi-ai mai spus o dată. Asta-l șocă mai mult decât presupusa coincidență. Noaptea nedormită, aerul fierbinte și lipicios îi spulberaseră concentrarea și-i împrăștiaseră memoria. Trebuia să plece. Avea două conferințe importante de ținut în următoarele trei săptămâni, după care urma excursia în Italia, cu soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi orice, timp de o oră. O luă de cot, de parc-ar fi fost oarbă, iar el ar fi ajutat-o să treacă strada. Ea nu se retrase. De ce ți-a trebuit atâta timp? Insinuarea din vocea lui o șocă. —Cum adică? Până m-ai căutat? — Nu te-am căutat, Robert. Mă plimbam prin centru. Tu m-ai văzut. El rânji, înduioșat de minciuna ei transparentă. M-ai sunat astă-primăvară. —Eu? Nu cred. Apoi își aminti blestemul identității apelantului. —Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că m-ați aruncat în șanț? —Lasă-mă să intru și discutăm. Să lămurim mizeria asta o dată pentru totdeauna. Mark lovi în ușă cu cheia, sperând să-l sperie pe intrus. Câinele începu să urle. Rupp urla măscări, ca să-l șocheze pe Mark și să-l facă să înceteze. Vecina de alături, o operatoare de baze de date pensionată, care servea prânzul persoanelor fără adăpost la Kearney Catholic, deschise geamul și amenință că le dă foc. Cei doi bărbați continuară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înainte. Dar, chiar și așa, ea făcu ochii mari. Și se dădu un pas înapoi. După care, încurajările lui o mai liniștiră oarecum. Pentru că rămase în picioare, tăcută, în timp ce două femei și patru bărbați pășiră în cameră. Ceva tot o șocă însă: - Optsprezece mii de ani-lumină, șopti ea. Instantaneu... Gosseyn spuse: - Cum crezi că ajuns nava voastră aici? De la distanță și mai mare. Și tot instantaneu? În tot acest răstimp, el se gândi că hainele elegante erau exact ceea ce trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Femeia oftă. - Am fost aproape ucisă o dată în acest coșmar, așa că aș putea s-o accept dacă trebuie, cu speranța că nu va fi precedată de durere. Cuvintele fuseseră rostite cu calm, dar aveau un gust de amărăciune care-l șocă pe Gosseyn. El își reveni repede, trase adânc aer în piept, înghiți, ridică mâna și arătă spre savantul care stătea de cealaltă parte a doamnei Prescott. Vocea Trei spuse: - Nu cred că e cazul să-ți pierzi timpul aici, întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
am dat seama ce însemna această călătorie spre Yalerta, mi-e teamă că am scăpat din mâini disciplina la bord. Aveam impresia că prezicătorii vor asigura victoria lui Enro. Când v-ați prezentat, timp de câteva minute, asta m-a șocat. M-am și văzut la curtea marțială și executat. Și apoi am simțit că ne-ați putea proteja. Mai mult nu-mi trebuia. De atunci am fost omul dumitale. Ești mulțumit de răspuns? Efectiv. Și Gosseyn întinse mâna. - Un vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
afle și el și să nu fie surprins. Așa cum se aștepta, Nirena zăcea în pat, rigidă și inconștientă. Ea tocmai se trezea, după toate aparențele, în momentul atacului, fiindcă avea o expresie de stupefacție îngrozită pe fața deformată. Înfățișarea îl șocă pe Ashargin - angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru a se relaxa. În zadar. Mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
constrîngere interioară care îl oprea să-și afișeze resentimentul sau furia. își strînse buzele și se încruntă la ceașca de cafea. — Artistul nu spune nimic oamenilor, zise Sludden, se exprimă pe sine. Dacă are un eu neobișnuit, opera lui îi șochează sau îi emoționează pe oameni. Oricum, își impune personalitatea. Iat-o și pe Gay. Ești amabil să-i faci loc? O fată slabă, obosită și drăguță veni spre ei printre mesele aglomerate. îi zîmbi timid lui Lanark și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vă putem da un nume. Răsfoi rapid paginile cărții de telefon la întîmplare, și am văzut că pe fiecare pagină erau multe nume subliniate cu cerneală roșie. — Agerimzoo? întrebă el. Ardeer? Sau ce-ați zice de Blenheim? Sau Brown. Eram șocat de toate astea și i-am spus că știu cum mă cheamă. S-a holbat la mine nevenindu-i să creadă. Limba îmi pipăia un cuvînt sau o silabă pe care o cunoșteam de dinainte de a mă trezi în compartimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se țineau examene orale, menite să completeze rezultatele acelora scrise. Profesorul de engleză le spuse studenților să învețe pe de rost cîteva pasaje de proză, de preferință din Biblie, pentru că vor fi puși, probabil, să recite. Thaw decise să-și șocheze examinatorul învățînd cîteva versete erotice din Cîntarea Cîntărilor, care începeau cu: „Iată ce minunată ești iubita mea, iată cît de frumoasă ești“. în dimineața oralului la engleză, după micul dejun, se duse la maică-sa să-i spună la revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sexuală. Simțindu-se neobișnuit de încrezător, se duse apoi în sala de mese și se așeză lîngă Judy, care-l întrebă prietenește: — Duncan, chiar ți-a făcut plăcere să-i desenezi pe oamenii ăia scîrboși? Sau și pe tine te șochează tabloul la fel ca pe noi? Interesul ei îl încîntă. — Nu, nu am încercat să pictez oameni scîrboși. La urma urmei, Hristos și-a ales discipolii la întîmplare, ca un juriu, așa că probabil că era un grup reprezentativ ca oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
confundați cu altcineva? — Cu cine altcineva? Evident, nu cu sora ta. Ea dacă avea doi ani la vremea aceea. O fată tare zvăpăiată! Peste o clipă, femeia chicoti și adăugă: Atenție, și Mary era zvăpăiată la vremea ei. O, mă șoca de-a dreptul. Eu eram fricoasă. îmi amintesc cum doi băieți de la galanterie au aranjat să ne dăm întîlnire la monumentul lui Scott într-o sîmbătă. Era prima mea întîlnire, și am ajuns acolo punctuală, la patru ace. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luat vacanță, Duncan. Bine. Aveai nevoie de odihnă... Din păcate, am cîteva vești proaste. Cei din Presbiteriul din Glasgow au fost aici... au văzut și n-au fost deloc mulțumiți. Desigur, publicitatea a fost proastă iar culoarea lui Adam a șocat. Le-am spus că ai putea schimba asta, dar nu le-a plăcut principiul. Mi-e teamă că ne vom pierde biserica. Furia pompa adrenalină în venele lui Thaw. Sprijini scara de perete și întrebă: — Cînd? — Peste șase sau șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mașină, iar femeia îi dădu o adresă. El se lăsă pe spate, cu senzația că e iubit. — Vrei una rapidă? — Toată noaptea, te rog. Sînt cam obosit. O să te coste. — Cît? — O, zece lire, nu-i mult. Thaw fu cam șocat. — Chiar atît de mult?... Nu am decît nouă lire și zece penny. Trebuie să mai plătesc și taxiul. Cred că-i de ajuns. — O să-ți fie greu să mă-ncălzești, zise el ezitînd. Sînt rece gheață. Ea îl bătu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
baie. își dă jos rucsacul, paltonul, haina, puloverul, apoi i se face frig și coboară pe o plajă abruptă, cu pietre mari ca niște ouă sau cartofi de piatră. Acestea alunecă greoi. Se împiedică de ele. Primul val nu-l șochează, dar plaja coboară abrupt, și următorul, care e mai mare și apare din senin, îl lovește direct în piept, îl saltă pe el și-l poartă înapoi pe pietrele lunecoase, în apa de cîțiva centimetri. Se ridică împroșcînd cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
locuitori. Eu sunt proprietarul unuia dintre magazine și cunosc pe toată lumea, dar absolut pe toată lumea din cătun și zona înconjurătoare. Nu există vteun individ în Cress Village sau în împrejurimi care să se numească Gilbert Gosseyn. Cuvintele lui Nordegg îl șocară puternic pe Gosseyn, dar el își reveni înainte ca acesta să-și fi terminat alocuțiunea. Pe moment avu impresia certă că este victima unei farse de prost gust. În caz contrar detalierea acuzării s-ar fi dovedit cu totul lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
am prostii de-a binelea ― gândi el furios. Doar n-am fost niciodată căsătorit cu ea și n-am de ce să mă las tulburat și dat peste cap de o iluzie". Dar ce resimțea era greu de suportat. Sărutul îl șocase ― emoția era poate falsă, dar pentru a scăpa din ghearele ei, trebuia altceva decât un tratament non-A, Clopoțelul de la intrare puse capăt reflexiilor sale. După zgomote înțelese că bărbatul și fata trecuseră în living. Auzi deschizându-se ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Mașină. Din apropiere, amploarea pagubelor produse de devastatori era mult mai vizibilă. Secțiuni întregi fuseseră deja, erau în curs sau urmați să fie demolate. Din culoarele întunecoase ieșeau oameni cărând mașini, plăci de metal și diferite aparate; vederea lor îl șocă pe Gosseyn. Și se opri din nou, conștient că asistă la sfârșitul unei epoci Lyttle îl trase de mână. Gestul îl galvaniză pe Gosseyn mai mult decât vorbele Se repezi înainte, urmând spoturile incandescente ale farurilor de camioane și avioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
am dat seama ce însemna această călătorie spre Yalerta, mi-e teamă că am scăpat din mâini disciplina la bord. Aveam impresia că prezicătorii vor asigura victoria lui Enro. Când v-ați prezentat, timp de câteva minute, asta m-a șocat. M-am și văzut la curtea marțială și executat. Și apoi am simțit că ne-ați putea proteja. Mai mult nu-mi trebuia. De atunci am fost omul dumitale. Ești mulțumit de răspuns? Efectiv. Și Gosseyn întinse mâna. - Un vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
afle și el și să nu fie surprins. Așa cum se aștepta, Nirena zăcea în pat, rigidă și inconștientă. Ea tocmai se trezea, după toate aparențele, în momentul atacului, fiindcă avea o expresie de stupefacție îngrozită pe fața deformată. Înfățișarea îl șocă pe Ashargin - angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru a se relaxa. În zadar. Mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
locuitori. Eu sunt proprietarul unuia dintre magazine și cunosc pe toată lumea, dar absolut pe toată lumea din cătun și zona înconjurătoare. Nu există vteun individ în Cress Village sau în împrejurimi care să se numească Gilbert Gosseyn. Cuvintele lui Nordegg îl șocară puternic pe Gosseyn, dar el își reveni înainte ca acesta să-și fi terminat alocuțiunea. Pe moment avu impresia certă că este victima unei farse de prost gust. În caz contrar detalierea acuzării s-ar fi dovedit cu totul lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]