18,529 matches
-
dragoste. Mabel. P.S. Ai auzit că unchiul John a murit subit ziua următoare, aproape pe prag la mine? Stiloul domnișoarei Warren sfârși scrisoarea cu un iaz mare de cerneală. Îl Înconjură cu o linie groasă și scrise Pardon. Apoi Își șterse stiloul de fustă și trase de cordonul soneriei, chemând un chelner. Gura Îi era teribil de uscată. Coral Musker rămase pentru câtva timp pe culoar, privindu-l pe Myatt și Întrebându-se dacă ceea ce sugerase Mabel Warren era adevărat. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai voi. Așteaptă, spuse ea. S-ar putea să nu mă vrei. — Ba da. Așteaptă până la micul dejun. Cere-mi-o la micul dejun. Sau pur și simplu nu mi-o cere. — Nu, crichet nu. Crichet nu, spuse Josef Grünlich, ștergându-și mustața. În Germania Învățăm să fugim. Ciudățenia acestei remarce Îl făcu pe domnul Opie să zâmbească. — Ați fost dumneavoastră Înșivă alergător? — La vremea mea, spuse Josef Grünlich, am fost un mare alergător. Nimeni nu alerga ca mine. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
l-am ginit ce hram poartă când a spus „spion al poliției“. Argint viu, asta-i Josef Grünlich, nu altceva. „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“ Hop sfoara, ochit, foc, totul Într-o secundă. Și am reușit și s-o șterg. Nu pun ei mâna pe Josef. Ce spusese preotul? Josef Începus să râdă Înăbușit, din fundul stomacului. „Jucați crichet În Germania?“ Și eu am spus „Nu, În Germania Învățăm să fugim. La vremea mea am fost un mare alergător“. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui țeapăn. El se Înclină și Își puse mâinile Înmănușate În gri la spate. Tânăra zări o gaură la degetul mare al mănușii. — Mă Întrebam... ne Întrebam... dacă n-ați vrea să luați cina cu noi diseară. Zâmbetul omului se șterse de pe chipul său și-l văzu adunând o cantitate amenințătoare de cuvinte, așa că Îi explică: — Ați fost atât de Îndatoritor cu mine. Era foarte frig afară, În aerul liber, așa că Începură amândoi să se miște. Noroiul Înghețat trosnea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gândindu-se cu umor amar la noaptea care trecuse. Un fluierat lung tremură prin aerul rece și fata sări Îngrijorată În picioare. — Acesta nu-i trenul nostru, nu? Nu se poate să rămân jos. Dr. Czinner era la fereastră. El șterse de abur partea dinăuntru cu palma și privi printre schijele de gheață. — Nu, spuse el, este o locomotivă de pe cealaltă linie. Cred că schimbă locomotivele. Asta o să le ia ceva timp. Nu fi speriată. Oh, nu sunt speriată! spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urechilor și la colțul ochilor se vedeau câteva riduri blânde. — Maior Petkovici, spuse el, sunteți bun să le citiți arestaților acuzațiile ce li se aduc? Oferă-i doamnei un scaun. Dr. Czinner Își scoase mâinile din buzunarele balonzaidului și Își șterse ochelarii. Putea să-și stăpânească emoția din vas, dar nu și mâinile, care Îi tremurau puțin. — Acuzații? Întrebă el. Ce vreți să spuneți? Suntem cumva În fața unui tribunal? Maiorul Petkovici, cu hârtia În mână, se răsti la el: — Taci! — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Era bolnav când l-am cunoscut. Cancer la stomac. — Cancer? — Dureri. — Da, da, În burtă. El era. Îl apucau noaptea și atunci fața i se Încingea foarte tare. Mama obișnuia să se așadă lângă el cu o cârpă, ca să-l șteargă de sudoare. Ce chestie că Înălțimea voastră l-a cunoscut! Să deschid cumva fereastra, să putem vorbi mai bine? Cuțitașul lui Grünlich făcea cranț, cranț, cranț. Un șurubel ieși și se auzi un clinchet ca de ac căzut pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Se Întrebă dacă nu cumva omul trăgea intenționat prea sus. Încă zece secunde și ar fi trecut de colț, ieșind din raza lui vizuală, și ar fi putut fi văzuți de la mașină. Auzi deschizându-se iar o ușă, un glonț șterse zăpada În fața ei și fata alergă din răsputeri. Când ajunseră la colț, era aproape În dreptul lui Grünlich. Doctorul Czinner scoase o exclamație În urma ei și Coral se gândi c-o Îmboldea să alerge și mai repede, dar Înainte de a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
petrecuse. Putea spune În ce loc fusese Împușcat după durerea pe care o simțea. Era conștient de propria febră și de hemoragia ascunsă și fatală de dinăuntru. Pentru o clipă, se gândi că ar fi de datoria lui să-și șteargă zăpada de pe buze, apoi Își dădu seama că nu mai avea alte datorii În afară de cele către sine Însuși. Când fata aprinse, făclia el se gândi: Grünlich scăpase. Îl amuză să aprecieze cât de greu i-ar fi unui creștin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
voința. Își pierduse răbdarea când soldatul manevrase cu atâta Încetineală sacii, dar acum avea răbdare. Rămase cu revolverul În palmă și repetă destul de calm comanda, privindu-l pe soldat prin ramele sale de aur. Soldatul plecă până la urmă capul, se șterse la nas cu mâna și privi În jur cu coada ochiului, fără tragere de inimă. Apoi luă revolverul și-l vârî cu țeava În gura doctorului Czinner. Iarăși ezită. Își puse mâna pe brațul lui Coral, o Împinse cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
voce scăzută: — Promite orice. Nu contează ce spui. Puse o mână mare și pătrățoasă pe mâneca ofițerului și Începu să vorbească, pledând cu insistență. El Încercă s-o Întrerupă, dar cuvintele lui trecură pe lângă ea. Bărbatul Își scoase ochelarii, Îi șterse și se simți În mare Încurcătură. Amenințările n-ar fi avut nici un efect. Ar fi putut ea să protesteze toată noaptea. Dar Îi oferise bărbatului singura momeală pe care nu-i stătea În putere s-o refuze: rațiunea. Și În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi oferise bărbatului singura momeală pe care nu-i stătea În putere s-o refuze: rațiunea. Și În spatele rațiunii Îl lăsă să ghicească, Într-o scăpărare, un argument de altă natură, unul mai prețios, o rațiune de natură diplomatică. Își șterse iar ochelarii, dădu afirmativ din cap și cedă. Domnișoara Warren Îi Înșfăcă mâna și i-o strânse, Întipărind adânc În degetul lui Înfiorat Însemnul inelului ei cu sigiliu. Coral se Înmuie și alunecă la pământ. Domnișoara Warren puse mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu un soț cu tine. Lauren chicoti și Îmi zări privirea. Când Îmi văzu fața, se opri brusc. —Vai! Scuză-mă! Pari atât de supărată. Sunt bine, am asigurat-o eu. Sperând că nu o să bage de seamă, mi-am șters cu dosul palmei o lacrimă fugară de pe nas. Ce s-a Întâmplat? m-a Întrebat Lauren pe un ton prietenos, plin de compasiune. —Păi... of, am suspinat eu. Poate că era o idee bună să-i povestesc lui Lauren Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bani, să muncească, dar... of, Doamne... Ține, spuse Lauren, cotrobăind În sacul ei. Mi-a dat o batistă albă din mătase, tivită cu dantelă, care avea brodate inițialele ei. —Mersi, am acceptat-o eu. Era o adevărată crimă să te ștergi la nas cu ceva atât de frumos și de fin, dar am făcut-o. Este foarte frumoasă batista asta. — Se pot lua de la Leron. Comandă specială. Vin ei la Chicago la mama. Lucrează numai cu programare. Să vezi materialele. Minunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
plictisească de moarte, Îmi zise Lauren, urcând treptele joase care duceau În salon. Luă un prosop dintr-un vraf ordonat aflat pe o masă din nuiele și mi-l Întinse. Doamne, ce plăcut a fost Înotatul ăsta, am spus eu, ștergându-mă cu prosopul. Am luat un pahar cu mojito și am sorbit din el. Era foarte revigorant. —Nu-i așa că e genială piscina? remarcă retoric Lauren. Se ghemui În prosop pe canapeaua din fața lui Tinsley, iar eu, Într-un balansoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
găsiserăm un apartament nemaipomenit În centru. Acum, că Încheiase cu succes negocierile pentru a face un show TV la Paris, era și mai bine, de vreme ce urma să călătorească frecvent În Europa. Între timp, vechiul meu prieten Thackeray Johnston - care o ștersese la Parsons când toți ceilalți se duseseră la colegii de pe Coasta de Est - mă contactase și mă Întrebase dacă vreau să mă ocup de casa lui de modă. Lucrasem pentru un mare designer european În L.A., care Îmbrăca actrițe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nu ești Într-o formă de ieșit În oraș În seara asta. Ar trebui să-ți acorzi niște timp de gândire, să reflectezi. Oricum detest Bungallow 8. N-am putut să intru acolo cu Christopher. Era prea supraponderal, spuse Marci, ștergându-și lacrimile cu mânecile din dantelă. Apoi, uitându-se la mine cu disperare, Întrebă: Cât durează partea asta cu meditatul asupra problemei, mai exact? Trei săptămâni? Aș putea să termin de meditat până la Ziua Recunoștinței? 13tc "13" FΨΨΨ de aniversarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spuse Thack când o văzu. Mă inspiră. Aș putea să creez pentru tine o rochie În care doar să plângi. Emmy, strigă după asistentul său, să notezi: „Ochi de Prostituată“ pentru următorul show. —Mersi, Thack, ești un scump, suspină Lauren, ștergându-se la ochi cu o bucată de mătase fucsia de pe masa de croit. Maaamă, ce batiste minunate ar ieși din asta. Bună la toată lumea, adăugă, făcând cu mâna unui grup de studenți În practică la noi, care brodau Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
logodnică o va primi În curând. O lacrimă fugară Îi apăru la colțul unui ochi. Se rostogoli pe o parte a nasului și se opri pe buză, tragic. Scuză-mă, sunt așa o ratată. Pe jumătate râdea, pe jumătate plângea, ștergându-și lacrima. Nici măcar nu-l cunosc pe tip, și uită-te la mine! Am aflat că Monterey trimisese pe cineva să ridice bijuteria. În timp ce ne beam ceaiul, Lauren mi-a povestit cum un rus cu o ținută impecabilă, probabil având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mare, râse Hunter. Și cum rămâne cu marea ei iubire pentru Giles Monterey? Gata, l-a uitat? — Ia ascultă aici, am zis eu citind sfârșitul mesajului: Vei fi Încântată să afli că fundul tineresc al lui Henri a Început să șteargă amintirea chinuitoare a frumoșilor ochi albaștri ai domnului Moscova. Dacă nu primesc curând un semn de viață de la Monterey, există o speranță reală pentru mine să-l pot uita de tot. La atac pentru nr. 5! — Cred că el ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
seama cum stau lucrurile, până ce nu mă mai calmam. „Dar cum oare“, mă Întrebasem pe când despachetam valijoara În camera de hotel, „cum oare mă voi calma vreodată În legătură cu nenorocirea asta? Oare se mai liniștește cineva după așa ceva? Cum o să-mi șterg din minte imaginea Sophiei purtând la gât colierul acela? Cum de mă Înșelasem atât de rău În privința lui Hunter? Nu spusese oare Phoebe odată că el obișnuia să fie pe vremuri un adevărat crai?“ Singurul lucru care mă ajutase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se păreau foarte superficiale și lipsite de importanță. Cui Îi păsa de niște toalete stupide pentru o petrecere sau dacă pusese ori nu Salome câteva grame la Încheieturi? Cum aveam să supraviețuiesc acestei nebunii fără soțul meu alături? Mi-am șters o lacrimă de pe obraz. Trebuia să trec de orele următoare, nu aveam Încotro. Uneori, nici măcar exclusivitatea beneficierii de cea mai ilegală perfuzie cu vitamine nu Îți poate reda zâmbetul. —BUNĂ!!! MISCHA! BARTON! Tu! Arăți! SUUU-PER! În această seară! țipă Nancy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
către mine. Cât de stânjenitor. M-am uitat În sus și am roșit: În fața mea era Hunter. — Am făcut ceva Îngrozitor, spuse el. Îmi pare foarte rău. 24tc "24" Soare la orizonttc "Soare la orizont" — Oprește-te, am protestat eu, ștergându-mi lacrimile cu batista lui Hunter. Eu am făcut ceva groaznic. Iubitule, am făcut cea mai oribilă greșeală. Am crezut că tu aveai o aventură cu Sophia și apoi am descoperit că ea avea o relație cu soțul lui Marci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Iulie. Brusc, am simțit un amestec plăcut de râs și plâns. Hunter se aplecă peste masă și mă sărută Îndelung. Apoi se ridică și veni lângă mine pe banchetă, cu un braț pus În jurul gâtului meu. Cu cealaltă mână Îmi ștergea lacrimile cu batista. Era divin, exact așa cum ar fi trebuit să fie. Unde ai fost În ultimele zile? l-am Întrebat, deși nu mai eram neapărat preocupată de asta. —Să meditez. Unde? — Nu contează. —Iubitule, trebuie să te mai Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu ramă groasă, de plastic negru. Femeia poartă mănuși de bucătărie și ține în mâini o caserolă. Eu am cumpărat o cutie de salată de fasole. Helen a adus paste de la Chez Chef. Femeia cu ochelari își dă jos saboții, ștergându-i pe talpă de covorașul din fața ușii. Se uită la Helen și la mine și zice: — Ai musafiri, Coacăză. Și Mona se lovește peste tâmplă cu încheietura palmei și zice: — Asta eu sunt. Ăsta e numele meu de vrăjitoare, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]