2,322 matches
-
Cererea autorităților țariste de realipire a sudului Basarabiei românești nu a întâmpinat nici o rezistență din partea Marilor Puteri, întrunite în Congresul de Pace de la Berlin, satisfăcute și ele de modificările intervenite în „Problema Orientală”. În urma unor războaie de uzură (1859-1895), Imperiul Țarist anexează întreaga Asie Centrală. Fluviul Amur și Insula Sahalin sunt alipite de la chinezi (1858), dar bogata insulă auriferă este apoi cedată japonezilor alături de Port Arthur ca urmare a înfrângerii suferite în războiul din 1904-1905. În 1867, țarul Alexandru al II
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
ar fi reformele agrare. În ciuda resurselor semnificative mobilizate și în ciuda sacrificiului făcut de participanți, o serie de greșeli ale unor comandanți militari nehotărâți sau incompetenți numiți de guvernul polon au dus în cele din urmă la înfrângerea insurgenților de către armata țaristă. După căderea Revoltei din Noiembrie, mii de foști combatanți și alți activiști polonezi au emigrat către Europa de Vest, unde au fost la început primiți cu entuziasm. Acest element, denumit Marea Emigrare, avea să domine în curând viața politică și intelectuală poloneză
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
luptat unități de partizani împotriva unui adversar mult mai numeros. Luptele s-au limitat la teritoriul Regatului și au durat din ianuarie 1863 până în primăvara lui 1864, când Romuald Traugutt, ultimul comandant suprem al insurgenței, a fost capturat de către poliția țaristă. La 2 martie 1864, autoritățile ruse — obligate de revoltă să concureze pentru loialitatea țărănimii poloneze — a publicat oficial un decret de emancipare a țăranilor din Regat, în linie cu proclamația anterioară a insurgenților de reformă agrară. Aceasta a creat condițiile
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
din populația armeană din Persia a fost însă încurajată să se repatrieze în teritoriile armenești istorice de către Rusia, în urma păcii de la Turkmanceai de dupa razboiul ruso-persan din 1826-1828. Majoritatea armeană relativă a fost consolidată decisiv în zona Transcaucaziană de către intervenția Rusiei Țariste, deloc lipsită de interes în guvernarea unei zone în mod definitoriu majoritar creștine. Astfel s-au pus bazele unei inamiciții viitoare între cele două populații diferite ca origini, limbă și credință religioasă. Evoluțiile istorice ulterioare au dus la încercări reciproce
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
de sume mari de bani. Se măreau taxele, precum și nemulțumirea țăranilor. Țăranii din sat încep să fugă de la proprietarii săi. După povestirile bătrînului locatar Efim Țurcan 30 de familii de țărani au plecat în Crimeea la pămînturi noi, unde conducerea țaristă le facilita sosirea în aceste regiuni ( în preajma anilor 1789 - 1820). Altă parte de țărani au plecat în satul Cajba, unde în afară de pămînturile proprietarului Vasilii Frangopolo erau și cele ale călugărilor grecești din regiunea muntelui Atos. Călugării dădeau aceste pămînturi țăranilor
Glodeni, Moldova () [Corola-website/Science/304341_a_305670]
-
Poaley Tzion (Muncitorii Sionului) de orientare sionistă și socializantă și care era implicat în organizarea de grupuri evreiești de autoapărare împotriva pogromurilor. În vremea Revoluției din 1905 tânărul David Grun a fost și el arestat de două ori de către autoritățile țariste. În 1906, la 20 ani, a decis sa renunta pentru moment la studii și să plece în Palestina, aflată în vremea aceea sub dominație turcească. Mai târziu a mărturisit că ziua sosirii în Palestina (debarcarea la Jaffa la 6 septembrie
David Ben Gurion () [Corola-website/Science/304395_a_305724]
-
în Imperiul Rus. Mama sa, Vera sau Dvora, născută Schneier, era medic, originară din Mohilev, în Belarus. Bunicul patern Mordehai Scheinerman a fost fiul unui „cantonist”, adică al unui evreu luat la oaste, care a slujit 25 ani în armata țaristă, pentru care a dobândit un lot de pământ la eliberarea din serviciul militar. Mordehai Scheinerman a devenit un sionist înflăcărat, unul din fondatorii organizației sioniste locale din orașul Brest Litovsk. El a fost bun prieten cu coorășeanul Zeev Begin, tatăl
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
După înfrângerea insurecției, tarul Nicolae I a abolit decorația și a interzis purtarea ei. Pe 31 decembrie, Vîrtuți Militari a fost înlocuită cu „Semnul Polonez al Onoarei”, o copie exactă a crucii originale, acordată doar rușilor pentru servicii aduse autorităților țariste. După ce Polonia și-a recăpătat independența în 1918, a fost proclamata A doua Republică Poloneză. Noul Seim a reintrodus Vîrtuți Militari pe 1 august 1919 cu numele oficial de „Ordinul Militar Vîrtuți Militari” ("Order Wojskowy Vîrtuți Militari"). A fost votat
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
înregistrate, pe lângă românii moldoveni băștinași, în Chișinău erau deja așezate 10 familii de armeni, 3 de „sârbi și jidovi”, 3 de țigani și una de greci. În 1774, în urma războiului ruso-turc din 1768-1774 și a înlesnirilor acordate de administrația rusă țaristă de ocupație pentru migranți și băjenari străini, la Chișinău sunt înregistrați în categoria celor 104 birnici (capi de familie) 2 greci, 1 sârb, 25 armeni și 16 „jidovi”. În rândul celor 40 rufeturi (membri ai unei corporații de breslași) se
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
O dată cu includerea forțată în componența Imperiului Rus în 1791-1806, iar "de jure" în 1812, a pământurilor Moldovei feudale situate la est de Prut, populația Chișinăului, oraș devenit centru al noii regiuni Basarabia din 1818 și reședința de gubernie a Rusiei țariste din 1873, crește vertiginos în urma sporirii mecanice a numărului de locuitori, în mare parte imigranți din diferite colțuri ale Imperiului Rus. În 1856 Chișinăul ocupa locul V printre orașele Imperiului Rus după numărul de locuitori, cedând doar în fața Petersburgului, Moscovei
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
sporirea mecanică a populației venită aici în secolul XIX din mai multe gubernii ale Imperiului Rus și din alte țări europene (de exemplu coloniști bulgari și găgăuzi, germani și elvețieni etc.) prin faptul migrației stimulate și bine dirijate de guvernul țarist în detrimentul băștinașilor, precum și pe seama celor sosiți din alte republici sovietice (secolul XX), mai ales prin introducerea așa-zișilor „specialiști” și a pensionarilor (îndeosebi foști militari) cu drept de „a alege orașul de reședință”. Descreșterea populației orașului Chișinău în ultimii ani
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
vii față de cel al decedaților. În Chișinău numărul femeilor în comparație cu cel al bărbaților (categorie de populație cu posibilități mai mari de flotație și migrație) este ceva mai ridicat și în decursul unor ani se prezintă astfel: Dacă până la venirea rușilor țariști (anii 1769-1774), Chișinăul continua a fi o localitate „pur românească”, atunci pe la mijlocul sec.XIX, conform unor date statistice, în Chișinău locuiau: Sub aspect etnic, prin 1919, populația Chișinăului, conform altor date statistice, constituia 133 mii locuitori stabili și 66,5
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
moldovenilor). Conform unor date statistice rusești, între anii 1894-1897 numărul românilor basarabeni din Chișinău constituia 54,8 mii, ceea ce era egal cu aproape jumătate din populația orașului. În așa fel, numărul băștinașilor, în ciuda colonizărilor dirijate și artificiale întreprinse de autoritățile țariste, iar apoi de cele sovietice, a continuat să crească în cifre absolute, deși în unii ani descreștea procentual, mereu însă rămânând preponderent numeric față de orice alt grup alogen stabilit aici cu secole mai târziu. Mai jos este trecută în revistă
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
în Fabrica de arme Izhevsk. Urmând tradiția familiei își termină studiile ca strungar la Școala industrială Izhevsk. Ca tânăr i se oferă de lucru în aceeași fabrică în care și bunicul său a lucrat, bunic care a lucrat în timpul regimului țarist. Primul său proiect a fost îmbunătățirea mecanicii puștii cu baionete Mosin - Nagant, modelul 1891/30. Din anul 1939 a fost recrutat în Armata Sovietică unde a servit într-un regiment în atelierul armurier. Odată cu izbucnirea celui de al doilea război
Evgheni Dragunov () [Corola-website/Science/312250_a_313579]
-
diplomatice au redactat proteste și au publicat broșuri precum ""Les atrocites du gouvernement moldave"" (1861). Ele au fost primite cu răceală pentru că, așa cum a recunoscut unul dintre autori, nu atât necazurile pricinuite de unii funcționari, cât banii și instigațiile Imperiului Țarist i-au îndemnat la agitații. În scurt timp, emițându-se și un decret ce întărea drepturile acestei minorități, tensiunea se risipește. Bugeacul a făcut parte din statul român, constituit în acei ani, prin dubla alegere, la Iași și București, a
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
doar în rusește, în învățămînt au fost închise iarăși toate școlile românești, adică liceul clasic complet de la Bolgrad, o școală normală, un gimnaziu cu seminar, două gimnazii de fete, 7 școli primare urbane, 124 școli primare rurale. Până la prăbușirea Imperiului țarist, în 1917, nici o oră de curs nu s-a mai ținut, de altfel ca în toată Basarabia, în limba română. Un fapt puțin cunoscut este că sistemul instituțional românesc a persistat, într-o anumită măsură, și după reanexarea din 1878
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
profesor particular undeva în regiunea Malagecina. În perioada 1903 - 1904, scrie câteva poezii sentimentale în limba poloneză. Abia în 1904, în contextul renașterii sentimentelor naționale, scrie primele sale poezii în belarusă și aceasta datorită interdicției impuse până atunci de regimul țarist în ceea ce privește utilizarea acestei limbi. În 1908, Kupala se stabilește la Vilnius, care devine devine centrul cultural al Bielorusiei, și intră la redacția revistei "Nașai Nivî" (Нашай нівы). În anul următor se mută la Sankt Petersburg, unde scoate prima sa carte
Yanka Kupala () [Corola-website/Science/311656_a_312985]
-
Empire. Una dintre minunile conacului o reprezenta parcul din fața acestuia. S.V. Kamenski, care vizita cu regularitate conacul, menționa că "minunatul palat" avea un parc și o livadă de 56 desetine. La conac se vorbea doar românește, motiv pentru care guvernatorul țarist al Basarabiei a plecat de acolo deranjat. Nicolae Casso a fost și proprietarul a circa 12.000 hectare de pămînt: la Chișcăreni, Hîjdieni, Terebna, Pravila de Jos. Documentele de epocă confirma că averile i-au fost lăsate moștenire de tatăl
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
1812, păstrînd caracterul și stilul acesteia. A insistat să păstreze elementele de arhitectură moldovenească și nu a permis ca vechiul lăcaș de cult să fie înlocuit cu unul din piatră, construit în stil rusesc. Peste ani, neputînd îndura discriminările administrației țariste, crescînd tendința de rusificare și nejustificata desființare a instituției judecătorilor de ocol, s-a retras la castelul de la Chișcăreni, unde, deseori ieșea, chiar și pe timp de vară, îmbrăcat într-o șubă din piei de lup și privea cu nesaț
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
1842, s-a mutat la Sadagura rabinul Israel Friedman din Dinastia rabinică de Rujin. În 1838, acesta fusese acuzat de complicitate la uciderea a doi evrei acuzați de a fi informatori, fiind arestat timp de doi ani de către autoritățile Rusiei Țariste. După eliberarea sa din închisoare, s-a mutat la Chișinău, apoi la Iași și apoi în alte locuri, înainte de a se stabili în final la Sadagura (Bucovina) în 1842. Acolo a restabilit Tribunalul său hasidic în toată gloria sa. Cei
Sadagura () [Corola-website/Science/311698_a_313027]
-
983 persoane părăsiseră satul. Majoritatea emigranților s-au stabilit în provincia Alberta și au fondat acolo un sat cu același nume, Boian. În perioada primului război mondial, au avut loc lupte crâncene pe linia Boian — Mahala — Rarancea — Toporăuți între armatele țariste și cele austro-ungare. Școlile au fost închise, iar autoritățile publice și-au mutat reședința în localități aflate mai departe de linia frontului. Trupele rusești au intrat în sat la 23 august 1914, jefuind prăvăliile și dând foc la case, iar
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Costiceni făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . În anii următori, satul a devenit proprietatea boierilor Holban. În anul 1893, s-a construit aici Biserica "Sf. Nicolae". După Unirea Basarabiei cu România la
Costiceni, Noua Suliță () [Corola-website/Science/310992_a_312321]
-
să colaboreze. O dată licențiat, în 1901 a studiat literatura la Sorbona Paris. În 1902, s-a întors în Caucaz și a lucrat la școala Nersissian ca director și editor la revista "Mourj" (Ciocan). În 1909 a fost arestat de poliția țaristă și a făcut închisoare la Metekhi unde a căzut bolnav. În 1911 după o generoasă donație de 20.000 de ruble, a călătorit în Europa. S-a întors în Caucaz în 1917 și a fost seful Consiliului Național Armean care
Avetis Aharonian () [Corola-website/Science/311087_a_312416]
-
iar pe 17 aprilie (1813), este inaugurată eparhia Chișinăului și Hotinului. Pe 17 iunie 1813, Scarlat Sturdza este eliberat pe motiv de boală din postul de guvernator civil al Basarabiei, el devenind astfel, primul și ultimul cîrmuitor băștinaș în Basarabia țaristă. Deși a guvernat o perioadă atît scurtă, Sturdza și Gavriil Bănulescu-Bodoni, Mitropolitul Chișinăului și Hotinului, semnează o petiție pentru implementarea autoguvernării și crearea unui guvern civil, bazat pe legile moldovenești tradiționale, care a fost oficial recunoscut în 1818. Pe 21
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
de la fiecare 500 de suflete) și scutirea de serviciul militar a populației din Basarabia și Georgia. La sfîrșitul anului 1816 din poruncă împărătească este creată comisia pentru ridicare topografică a Basarabiei, sub conducerea lui A.O. Kornilovici. În 1817, guvernul țarist recunoaște drepturile mănăstirilor de peste hotare asupra moșiilor sale din Rusia. S-a dovedit că partea nouă a Chișinăului se construiește pe pămînturile stăpînite de mănăstirile închinate din Iași - Galata și Frumoasa. Drept urmare apăruse problema mutării centrului administrativ la Tighina. Între
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]