10,571 matches
-
un aspect atât de voluminos era un instrument complicat instalat în vârful ei. Sau în ea: țesătura și metalul păreau tot una. Brațele lor arătau normale ca formă și mărime, dar erau acoperite cu ceva din același material ca ciorapii. Țesătura aceea albă se oprea la încheieturile mâinilor. Mâinile și degetele nu erau acoperite și păreau a avea dexteritatea de a executa ceea ce li se cerea. Imediat după ce-și reveni, ca să zicem așa, pentru a-i identifica mai bine, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fotografie de-a ta. Avea o față drăguță, bine proporționată, păr castaniu și ochii căprui. Nu era o față pământeană... nu știa de ce. Estimă că avea înălțimea cam de un metru șaizeci. Hainele ei păreau a fi făcute dintr-o țesătură bej, înfășurată pe corp de sus până jos, ca un fel de eșarfe. În picioare, purta sandale maron și la gât un colier subțire, din piele, după toate aparențele. Avea un corp suplu; dar nu era, după standardele pământene, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
maniera în care propulsam barca se îmbunătățise, dar în unele după-amieze era evident că vîsleam chiar mai rău decît cu o săptămînă mai devreme. De asemenea, devenea din ce în ce mai clar că nu se întrezărea nici o soluție într-o atît de mare țesătură de factori. Opt băieți se luptau cu brațele și cu picioarele lor, iar cînd nu făceau asta, se luptau unul cu celălalt. Ori părea a fi astfel, pentru că, desigur, toate dificultățile se făceau simțite toate deodată, acelea cu noi înșine
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lucrare. Așa Hesichiu ne spune că «cânepa este o plîntă ce are oarecare asemănare cu inul; femeile Traciei fac dintr-însa veșminte.» Întrucât vedem pe columna lui Traian popoarele Daciei îmbrăcate cu stofe țesute, putem admite cu siguranță că aceste țesături nu erau importate, ci pregătite de femeile lor. Olăria rămasă de la Daci, ne arată pretutindeni forme simple, o ornamentare rudimentară și dovedește deci puțina dezvoltare a acestei industrii, care niciodată nu s-a înălțat la ei până la forme estetice. Despre
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
să se desfășoare așa cum se cuvine. Nu putea să lase să se înțeleagă mai mult din planul său. O lumină orbitoare, ivită din surse invizibile. Preoți, aliniați de-a lungul fiecărui perete, înarmați cu lănci, scânteietoare și stindarde dintr-o țesătură prețioasă. Astfel se termina ritualul preliminar în vasta criptă a Zeului Adormit. În momentul decisiv, Gosseyn-Ashargin puse mâna pe levierul de control al distorsorului. Înainte de a-l manevra, privi în jur o ultimă dată cu ochii lui Ashargin. Era ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
drumul s-a îngustat și el a luat-o înainte. Cărarea cobora pe un taluz povîrnit între două dealuri care păreau să fie gropi de gunoi. Atunci cînd cotea brusc, mergeam înainte și mă trezeam că înot prin cenușă și țesături putrezite. Am traversat albia secată a unui vechi canal și am ajuns la capătul unei străzi. Orașul nu părea a fi un loc înfloritor. Grupuri de adolescenți sau bătrîni stăteau în gura gangurilor, dar multe ganguri erau goale și neluminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi răspunse. Cînd sunetul nu-i mai zgîrie dureros urechile, își dădu seama că spusese: — Gol, cu capul înainte. I-a venit greu să-și scoată paltonul și haina, căci într-o parte îi crescuseră ghimpii ce-i pătrunseseră prin țesătură. Le sfîșie și le aruncă la pămînt, apoi se uită la gura deschisă care îl aștepta răbdătoare. Se frecă pe față cu mîna sănătoasă și zise: Mi-e teamă să intru cu capul înainte. O să mă las în jos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu picioarele ca să se elibereze. Fu lăsat să cadă imediat, dar lunecă doar cîțiva metri, următoarea strînsoare fu atît de puternică încît nu-și putea mișca nici brațele, nici picioarele. Deschise gura să țipe, dar un amestec de lînă și țesătură i se strecură înăuntru, pentru că apăsarea făcuse ca vesta, cămașa și jerseul să-i acopere fața. Se sufoca. Urină. Strînsoarea încetă și lunecă în jos, îmbrăcămintea fu smulsă deasupra capului, eliberîndu-i gura și nasul, apoi pereții se contractară și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
materiale mai sărăcăcioase decît acelea pe care le păstra pentru alții, realitatea făcea economie de mijloace. Acolo unde cîndva văzusem detalii și culori inutile, acum nu le mai vedeam pe nici unele. Piatra, lemnul și suprafațele cu modele deveneau suprafețe goale. Țesăturile materialelor nu se mai distingeau, iar ușile arătau cu toate ca niște panouri egale. Cu toate acestea, nu m-am simțit vitregit, pentru că aveam încă suficientă realitate exterioară pentru a lucra și, într-un fel, puteam lucra mai bine. înainte, cînd intram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lungul trotuarului, la vreo 31 de metri de el. Caroseria strălucea în bătaia soarelui de după amiază. Un valet sări de pe locul de lângă șofer și deschise portiera. Dinăuntru coborî Teresa Clark. Era îmbrăcată într-o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră. Croiala nu o făcea să pară solidă, dar culoarea închisă a rochiei îi punea în valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un nume care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În buzunare îi găsise un revolver și două pulverizatoare, muniții de rezervă, o cutie cu capsule de pulbere Drae, un pachet cu pilule preventive și un carnet. Nu-și mai pierdu vremea cu buzunarele și cercetă stofa costumului. Era o țesătură sintetică din acelea care se poartă de două, trei ori, apoi se aruncă. Abia pe o latură a tocului pantofului drept găsi circuitul imprimat al aparatului. Era un indicator electronic pe poziție făcut din același material plastic ca și pantoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
scăldată într-o lumină crudă. Fereastra, și ei odată cu ea, avansă, apoi se opri și imaginea prezentă dintr-o parte arborii gigantici. Iar, la poalele lor, oameni dormind pe sol. Mii de oameni. Erau îmbrăcați în uniforme verzi dintr-o țesătură foarte subțire. Era straniu să-i vezi pe toți acești oameni dormind în plină zi. Aceștia se mișcau, se agitau în somn și mai în fiecare moment câte unul se ridica puțin, privea în jur, își freca ochii cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat, prin telecomandă. Odată dezbrăcat se simți deja mai în largul său, dar pregătit ppntru următoarea acțiune nu fu gata decât după ce-și trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să se desfășoare așa cum se cuvine. Nu putea să lase să se înțeleagă mai mult din planul său. O lumină orbitoare, ivită din surse invizibile. Preoți, aliniați de-a lungul fiecărui perete, înarmați cu lănci, scânteietoare și stindarde dintr-o țesătură prețioasă. Astfel se termina ritualul preliminar în vasta criptă a Zeului Adormit. În momentul decisiv, Gosseyn-Ashargin puse mâna pe levierul de control al distorsorului. Înainte de a-l manevra, privi în jur o ultimă dată cu ochii lui Ashargin. Era ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
franceză, mai cu seamă rurală. Începînd cu 1920, acestora le-au succedat kabilii, conferind o tonalitate vădit maghrebiană 14 cartierului, care o va păstra pînă în anii 1990. Apoi cîteva cafenele berbere au cedat locul unor restaurante africane. Negustorii de țesături au înlocuit treptat materialele cu fire aur și argint cu țesăturile tradiționale din bumbac și jacard ale Africii negre. Această concurență inter-africană se confruntă astăzi cu noi valuri de imigranți provenind din Asia și Europa de Est. Aceste mișcări de populație, plasate
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
succedat kabilii, conferind o tonalitate vădit maghrebiană 14 cartierului, care o va păstra pînă în anii 1990. Apoi cîteva cafenele berbere au cedat locul unor restaurante africane. Negustorii de țesături au înlocuit treptat materialele cu fire aur și argint cu țesăturile tradiționale din bumbac și jacard ale Africii negre. Această concurență inter-africană se confruntă astăzi cu noi valuri de imigranți provenind din Asia și Europa de Est. Aceste mișcări de populație, plasate la scara istoriei, nu fac la urma urmei decît să continue
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cu portari inefabili. Atracția filmului și aceea a străzii se reunesc astfel, într-un joc al substituirilor succesive ce combină misterul alterității și atracția diversității. Tinerii la modă cu capul ras stau alături de gospodinele uzate de muncă, cu rochii din țesături imprimate. Corespondența dintre film și cartier există încă, fiind emblematică pentru un Paris format dintr-un amestec social și demografic. Însă această atmosferă este amenințată astăzi de prețurile exorbitante de pe piața imobiliară. Realitatea și ficțiunea se întrepătrund. Amélie locuia la
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
serie au conceput în parteneriat proiectul de a instala 15 tineri creatori de modă în spațiul de 1 500 m2 al fostelor magazine. Atelierele, showroom-urile și magazinele au luat locul cafenelelor maure, al măcelăriilor hallal și al negustorilor de țesături. Cu speranța declarată de a furniza locuri de muncă tinerilor din cartier, foarte afectați de șomaj. Fashion Group Paris a organizat pe 4 iulie 2001 o vizită a spațiilor recent inaugurate. Invitația anunța "O Nouă Adresă a Modei, Goutte d
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
lungul trotuarului, la vreo 31 de metri de el. Caroseria strălucea în bătaia soarelui de după amiază. Un valet sări de pe locul de lângă șofer și deschise portiera. Dinăuntru coborî Teresa Clark. Era îmbrăcată într-o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră. Croiala nu o făcea să pară solidă, dar culoarea închisă a rochiei îi punea în valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un nume care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
În buzunare îi găsise un revolver și două pulverizatoare, muniții de rezervă, o cutie cu capsule de pulbere Drae, un pachet cu pilule preventive și un carnet. Nu-și mai pierdu vremea cu buzunarele și cercetă stofa costumului. Era o țesătură sintetică din acelea care se poartă de două, trei ori, apoi se aruncă. Abia pe o latură a tocului pantofului drept găsi circuitul imprimat al aparatului. Era un indicator electronic pe poziție făcut din același material plastic ca și pantoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
scăldată într-o lumină crudă. Fereastra, și ei odată cu ea, avansă, apoi se opri și imaginea prezentă dintr-o parte arborii gigantici. Iar, la poalele lor, oameni dormind pe sol. Mii de oameni. Erau îmbrăcați în uniforme verzi dintr-o țesătură foarte subțire. Era straniu să-i vezi pe toți acești oameni dormind în plină zi. Aceștia se mișcau, se agitau în somn și mai în fiecare moment câte unul se ridica puțin, privea în jur, își freca ochii cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat, prin telecomandă. Odată dezbrăcat se simți deja mai în largul său, dar pregătit ppntru următoarea acțiune nu fu gata decât după ce-și trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
prezent implicit în cărțile ei precedente. De fapt, ambele erau fundaluri de roman, care nu-și așteptau decât personajele fictive. Căci altfel musteau de personaje cu existență istorică reală: scriitori, jurnaliști, medici, avocați, împreună cu soțiile și copiii lor, alcătuind o țesătură socială vastă și neobișnuită pentru noi, locuitorii unui alt secol. Ei vor continua să trăiască și în Viața începe vineri, dar, ca în Ragtime a lui Doctorow sau în unele romane ale lui Pynchon, destinele lor se vor împleti aici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru că de acolo merseră după costumul de haine. Erau treizeci de etaje cu costume expuse, dar fiecare avea nivelul său de prețuri. Lucy îl duse la etajul cu prețuri între douăzeci și treizeci de unități și-i arătă diferența de țesătură dintre stofele "de oraș" și cea a propriului costum. Pe un ton practic îi spuse: - Nu cred că, deocamdată, ar trebui să mergem la un nivel mai ridicat. ÎI refuză când el se oferi să-i înapoieze banii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ca el să fi aflat măcar de această primejdie. Gazetarul devenise acum o forță implacabilă. În întregul Univers nu existase niciodată ceva similar cu energia care se acumula în trupul lui la fiecare balans. Odată declanșată, explozia ar putea zdruncina țesătura spațiului. Întregul spațiu-timp ar suspina din cauza ecourilor și a tensiunilor energetice care creau iluzia că materia s-ar putea prăbuși în fața acestui efort. - Și care sunt ultimele vești în privința construcției? întrebă Hedrock. Cadron se arătă ceva mai vesel: - Se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]