KorAP: Find »[drukola/base=țigară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...659 >

16,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

în drum, rămîne mult timp cu privirea spre șoseaua națională și, într-un tîrziu, pleacă acasă cu bărbia în piept, fluierînd. Unii spun că, de fapt, plînge. Chiar tata spune că l-a văzut odată... Ion își aprinde o altă țigară și-și toarnă cafeaua din ibric în ceașca luată de pe etajera de la oglindă. Mihai își pleacă fruntea în palme, apăsîndu-și puternic ochii cu podul palmelor, să alunge din ei imaginea bătrînului veșnic nebărbierit, peste care se insinuează silueta acelui tînăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că bărbatul din fotoliu nu pleacă odată, să se poată arunca iarăși în așternuturi, să-și petreacă dimineața liberă după pofta inimii. Ai să întîrzii la raportul de gardă spune, scoțînd capul pe ușa băii. Radu învîrte mereu între degete țigara, îngrijorat de starea lui nervoasă, încercînd să abată într-un fel gîndul obsesiv. Glasul cu care Paula i-a reamintit de raportul de gardă îl irită și-i trimite în minte gestul nervos al ei, cu care i-a înlăturat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cearcăne imense. Cu banii ăștia, aici, acum, poți mînca pe săturate spune actorul, dar cum, timp de cîteva secunde, nu primește vreun răspuns, își retrage bancnota. Mîna femeii se întinde brusc, prinzînd între arătător și degetul mijlociu, ca pe o țigară, colțul bancnotei. Din adîncul cearcănelor, două luminițe rele, otrăvite, seceră privirea actorului: Fie! Nu, doamnă spune încet actorul. Atît ofer eu. Poate altcineva... Femeia îndoaie bancnota și-o bagă în poșetă, împingînd cu vîrful degetelor ziarul în care este împăturită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ușa de metal, îndreptîndu-se spre ieșire, exclamînd printre dinții încleștați: Dumnezeii mă-si de meserie, dacă am ajuns să ne pese mai mult de sentimentele colegului decît de viața pacientului! Radu se face că nu aude și-și aprinde o țigară, lipindu-se cu genunchii de calorifer, să poată privi pe fereastră, în viscol. Cînd a intrat în sală și l-a văzut pe Runca asistat de Tudoriu, s-a pierdut o clipă, vrînd să se retragă, dar gestul autoritar al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cînd vă apucați de-o operație, să lucrați întotdeauna ca și cum pe masă ar fi mama voastră răsună în urechile lui vorbele repetate atît de des de unul din profesorii de la Medicină. M-am cam grăbit ieri murmură Radu, rotind îndelung țigara între degete, privindu-i scrumul scurt, sub care mocnește scînteia focului, gata să se stingă. Runca ar vrea să-l consoleze cu un "errare humanum est"2, dar se abține la timp, amintindu-și că Radu a mai făcut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de invidiat! izbucnește Maria într-un rîs sincer, domol cînd se așază. Pot să fumez? întreabă, luîndu-și de pe capătul patului poșeta. Mihai coboară de pe etajera fixată în perete, deasupra mesei, o scrumieră, în care sînt urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate? întreabă Maria, arătînd creioanele de pe masă. Te rog, deși mi se pare că nu obișnuiești întinde ea spre Mihai un pachet roșu, "More", din care ies cîteva țigări subțiri, lungi, de un cafeniu închis. Curaj! Sînt mai bune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o scrumieră, în care sînt urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate? întreabă Maria, arătînd creioanele de pe masă. Te rog, deși mi se pare că nu obișnuiești întinde ea spre Mihai un pachet roșu, "More", din care ies cîteva țigări subțiri, lungi, de un cafeniu închis. Curaj! Sînt mai bune, mai rare și mai scumpe decît "Kent"-ul. Mihai întinde mîna după niște cărți, scoate o cutie cu chibrituri, aprinde unul, dar, văzînd în mîna Mariei bricheta aurită, vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rare și mai scumpe decît "Kent"-ul. Mihai întinde mîna după niște cărți, scoate o cutie cu chibrituri, aprinde unul, dar, văzînd în mîna Mariei bricheta aurită, vrea să-l stingă. Femeia face semn să-l mențină și-și apropie țigara de la flacără, prelungind aprinderea pînă ce focul ajunge la degetele lui Mihai și-l frige. Chibritul este aruncat în scrumieră. Maria rămîne cu țigara între buze, neaprinsă, așteptînd. Mihai aprinde un nou chibrit și, cînd Maria se apropie cu intenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mariei bricheta aurită, vrea să-l stingă. Femeia face semn să-l mențină și-și apropie țigara de la flacără, prelungind aprinderea pînă ce focul ajunge la degetele lui Mihai și-l frige. Chibritul este aruncat în scrumieră. Maria rămîne cu țigara între buze, neaprinsă, așteptînd. Mihai aprinde un nou chibrit și, cînd Maria se apropie cu intenția de a-și aprinde țigara, mîna lui se retrage, obligînd capul femeii să descrie un zig-zag. Chibritul se stinge și este aruncat în scrumieră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pînă ce focul ajunge la degetele lui Mihai și-l frige. Chibritul este aruncat în scrumieră. Maria rămîne cu țigara între buze, neaprinsă, așteptînd. Mihai aprinde un nou chibrit și, cînd Maria se apropie cu intenția de a-și aprinde țigara, mîna lui se retrage, obligînd capul femeii să descrie un zig-zag. Chibritul se stinge și este aruncat în scrumieră. Privirile celor doi se întîlnesc, înfruntîndu-se. Prefer bricheta spune Maria scurt și-și aprinde țigara, apoi menține flacăra pentru Mihai. Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu intenția de a-și aprinde țigara, mîna lui se retrage, obligînd capul femeii să descrie un zig-zag. Chibritul se stinge și este aruncat în scrumieră. Privirile celor doi se întîlnesc, înfruntîndu-se. Prefer bricheta spune Maria scurt și-și aprinde țigara, apoi menține flacăra pentru Mihai. Doamne, ce comod poate fi! oftează ea cu plăcere, după ce trage cîteva fumuri, cufundată în fotoliu, cu picioarele lipite, ridicate puțin să se sprijine de stinghia mesei, începînd să miște încet, într-o parte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Am și cafea, dar cu năut. Nes încuvințează Maria -, dar numai dacă-l faci cum trebuie. Să încerc surîde Mihai, știind că va putea obține o spumă groasă, pufoasă, pe placul femeii. Absorbită de jocul cu fotoliul și de plăcerea țigării, Maria îl lasă pe Mihai să-și vadă de cafea. Cînd simte mîna lui atingîndu-i umărul, întoarce puțin privirea. Te rog să-mi permiți să-mi schimb cămașa în prezența ta arată Mihai cu privirea spre pieptul cămășii ud tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și soarbe puțin, apreciind calitatea cafelei cu o frumoasă arcuire a sprîncenei. Mihai toarnă din nou în pahare vodcă, luîndu-l pe al său, retrăgîndu-se pînă lîngă capătul patului: Ce ți s-a părut "interesant" în această locuință? Cu o nouă țigară între degete, chiar în unghiul de deschidere a lor, că atunci cînd trage vreun fum își acoperă jumătatea de jos a obrazului cu palma, femeia prinde în vîrful degetelor, cu delicatețe, paharul. Interesant că se poate locui într-o asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
brusc, de fiară lovită. Mihai s-a oprit, înspăimîntat: în fața lui, stă o femeie încremenită, cu ochii mari, ficși, cu buzele întredeschise, gata să exclame ceva. O vede cum face o mișcare scurtă, aruncă paharul peste hîrtiile de pe masă, frînge țigara ca pe un băț, contractă nervoasă pumnul, din care, cînd îl deschide, ninge deasupra mesei cu fulgii tutunului; se ridică, scutură scurt genunchiul drept, să-și așeze poala fustei, apoi se întoarce cu fața spre ușă: Te rog, fii atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iasă. Așa că, încrețindu-și colțul stîng al gurii într-un surîs îngăduitor, face un pas, ajunge în fața fotoliului, se așază dezinvolt, aruncînd piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul ridicat, lăsîndu-l așa, absentă total la prezența lui Mihai. Își scoate o țigară, scoate și pe a doua oferindu-i-o lui Mihai, care arată spre țigara de pe marginea scrumierei, întreagă dar stinsă. Nici ciorba reîncălzită și nici țigara reaprinsă n-au haz surîde Maria, luminîndu-și pentru o clipă clipă sesizată de Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pas, ajunge în fața fotoliului, se așază dezinvolt, aruncînd piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul ridicat, lăsîndu-l așa, absentă total la prezența lui Mihai. Își scoate o țigară, scoate și pe a doua oferindu-i-o lui Mihai, care arată spre țigara de pe marginea scrumierei, întreagă dar stinsă. Nici ciorba reîncălzită și nici țigara reaprinsă n-au haz surîde Maria, luminîndu-și pentru o clipă clipă sesizată de Mihai ca un fior -, fruntea ei întinsă tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dezgolind genunchiul ridicat, lăsîndu-l așa, absentă total la prezența lui Mihai. Își scoate o țigară, scoate și pe a doua oferindu-i-o lui Mihai, care arată spre țigara de pe marginea scrumierei, întreagă dar stinsă. Nici ciorba reîncălzită și nici țigara reaprinsă n-au haz surîde Maria, luminîndu-și pentru o clipă clipă sesizată de Mihai ca un fior -, fruntea ei întinsă tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat încremenirea pietrei șlefuite. Mihai ia bricheta de pe masă și aprinde țigările. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nici țigara reaprinsă n-au haz surîde Maria, luminîndu-și pentru o clipă clipă sesizată de Mihai ca un fior -, fruntea ei întinsă tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat încremenirea pietrei șlefuite. Mihai ia bricheta de pe masă și aprinde țigările. Cum ți se pare? îl întreabă Maria după ce el duce de cîteva ori țigara la gură. Mă pricep foarte puțin la țigări, aproape deloc. Uite că ai și calități! rîde ușor Maria, rîs în care Mihai ghicește deja primele flăcări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de Mihai ca un fior -, fruntea ei întinsă tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat încremenirea pietrei șlefuite. Mihai ia bricheta de pe masă și aprinde țigările. Cum ți se pare? îl întreabă Maria după ce el duce de cîteva ori țigara la gură. Mă pricep foarte puțin la țigări, aproape deloc. Uite că ai și calități! rîde ușor Maria, rîs în care Mihai ghicește deja primele flăcări ale paharului băut. Vine lîngă fotoliu, se lasă pe călcîie și sărută mîna stîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat încremenirea pietrei șlefuite. Mihai ia bricheta de pe masă și aprinde țigările. Cum ți se pare? îl întreabă Maria după ce el duce de cîteva ori țigara la gură. Mă pricep foarte puțin la țigări, aproape deloc. Uite că ai și calități! rîde ușor Maria, rîs în care Mihai ghicește deja primele flăcări ale paharului băut. Vine lîngă fotoliu, se lasă pe călcîie și sărută mîna stîngă a femeii, într-un gest sincer, cuceritor: Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce le leagă pe mamă și fiică, de aceea m-aș fi mirat să-ți spună că a fost aici... În tovărășia ta ea stă stingheră, se simte stingheră, ca un pui de cuc în cuib străin. Maria frînge brusc țigara, lăsînd-o să cadă lîngă scrumieră: Ți s-a părut! Doina este o fire foarte puțin comunicativă, de-aceea. Îți tremură mîinile, Maria surîde Mihai. Privirea Mariei, puțin speriată, se ridică brusc: Ce vrei să spui!? Ți-e ciudă că ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vede stînd liniștită în fotoliu, total relaxată, cu gura încă plină de vodcă, pentru a-i savura, dureros, tăria, în vreme ce ochii ei mari, aproape închiși, conturează două linii lungi, negre, sub sprîncenele arcuite calm. Mai gîndește-te, spune ea, preocupată de țigara scoasă din pachet nu-i indicat să-l înfurii pe soțul meu după ce a făcut atîta pregătire, ba are și invitați... De ce? Cum de ce?! Pentru că s-a pregătit! De ce s-a pregătit? insistă Mihai. Maria rotește fotoliul, întorcîndu-se, astfel că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
băuse: Ești prietenul Doinei și el, ca tată al fetei, a considerat... Vorbe, Maria! șoptește Mihai rîzînd, cuprinzînd în palme genunchii femeii. Știi la fel de bine ca și mine de ce. Maria face un gest brusc și se rotește spre masă, aprinzîndu-și țigara. Spune tu de ce, eu nu știu saltă ea dintr-un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou, cu dezinvoltură, piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie doar să-ți apleci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înfiorat profund, cum numai în adolescență i s-a mai întîmplat, cînd descoperea dimensiunea sentimentelor. O clipă are intenția de a-i atinge părul la ceafă cu palmele desfăcute, dar se teme că, așa cufundată în fotoliu cum stă, savurîndu-și țigara, femeia ar putea să reacționeze prea violent și, în furia ei, să plece. "Trebuie să-i mai dau să bea. Imposibil să rămînă tot timpul rece, insensibilă o păpușă de cauciuc!..." Amintirea clipelor de mai înainte, cînd a îmbrățișat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
el. "Ia te uită! rîde Lazăr pe sub mustață. "Una mică, în doi"... Eu te-am întrebat cine m-a turnat, iar dumneata..." Ce mustăcești, Lazăre? se uită atent profesorul spre el. Chestie de reflex: cît pe ce să-mi scot țigările. Noroc! Noroc! Ciocnesc și beau încet, cu plăcere. Ascultă, începe profesorul nu mi-aș fi închipuit că tu poți dezarma așa repede. N-am dezarmat; am fost scos din luptă. Conjunctură nefastă strînge din umeri profesorul. Trist, dar adevărat; cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]