4,216 matches
-
mă reîntorcVisele din mine golesc frică și chinși după oricare sfârșit vine un nou început.Deseori viața mi se transformă în visIar visul întreg mi se transformă în viațăCred în sine, în tăcere spun:Oare mai e aici vreun adevăr?ȚIPĂTUL MEUDeschide-te cerule, ca Tatăl meu să mă vadă,Deschide-te tu, țară veșnică, ca Tatăl să mă audă.Te rog, Domnule, ruga mea acceptă,Țipătul meu către Tatăl meu să ajungă!Ah, durerea în suflet azi m-a cuprins,Mica
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
se transformă în viațăCred în sine, în tăcere spun:Oare mai e aici vreun adevăr?ȚIPĂTUL MEUDeschide-te cerule, ca Tatăl meu să mă vadă,Deschide-te tu, țară veșnică, ca Tatăl să mă audă.Te rog, Domnule, ruga mea acceptă,Țipătul meu către Tatăl meu să ajungă!Ah, durerea în suflet azi m-a cuprins,Mica mea inimă în piept s-a rupt,Respirația s-a stins, cuvântul s-a oprit,Lacrima s-a scurs din ochi pe fața fierbinte.O
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
înainte ca secolul XIX să își lepede-n grabă suflarea, lăsând loc de respiro și de producții culturale diverse următorului ev istoric, mai precis, la început de ianuarie 1896, sămânța necunoscută a vieții căpăta cu bucurie trup și identitate prin țipătul unui copil, care avea să mântuiască peste ani, în felul lui, o dată cu jertfa proprie, spiritul pământului de unde a țâșnit. Puține personalități au avut pe parcursul existenței privilegiul acesta divin. Una dintre ele a fost LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ însăși, Hamletul feminin plin de
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
umezit, pădurea foșnește, Minunata natură trăiește, trăiește. Cobor cu nepoții în valea de piatră, Cu pietre grezoase, clocite pe vatră. Pe mal, iarbă mare și plin de urzici, Și mișună-n ea colonii de furnici. Sub un falnic stejar, un țipăt de prunc Mă cheamă, degrabă acolo s-ajung. În groapa cu tină, râmată de-un godac, Un pui de căprioară zăcea ca un colac. L-am scos din groapă. Să umble nu putea. Din frageda-i lăbuță, sângele curgea. Unde
CORA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380985_a_382314]
-
cele mai mule ori, simultan.” (Mirela-Ioana Borchin, Modalitatea..., Ed. Helicon, Timișoara, 1999, p. 6) Resimțind organic pierderea soției, copleșit de absență, de tăcerea dezolantă din jurul său, realizând, în ziua a șaptea, cu luciditate, ceea ce i se întâmplă, poetul scoate un țipăt sfâșietor de supraviețuitor fără voie: “O, nefericitul de mine!/ O, Dumnezeul meu prea iubit!/ Cât de crunt m-ai făcut/ să-nțeleg/ Cât de crunt m-ai trezit!” (Poemul 11, p. 22). Este debusolat, dramatic de neputincios în singurătatea sa
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
care se acoperise pământul în acea primăvară. Abia spre amiază, când soarele începuse să se încingă, iar setea o înghiontea din ce în ce mai supărătoare, Dora se hotărî să se oprească din nebunia jocului. - Cheia! Cheia mea! - Ai pierdut-o? Dănuț apăru imediat ce țipetele ei se zdrobiră în ecou de pereții laterali ai blocurilor, cu tricoul lui galben pătat de iarbă și pământ, cu părul ciufulit și răsuflând greoi de atâta alergătură. Ți-am spus, ți-am spus eu! Toată lumea își pierde cheia! - Eu
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FRÂNTURI DE VIAȚĂ Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Capitolul 1 Din camera 101 răzbat țipetele disperate ale unei femei. - Vă rog să mă ajutați! Cineva să mă ajute și pe mine! Ajutooor! Locatarii camerelor vecine încep să se agite, neștiind ce se întâmplă. Cineva încearcă ușa de unde se aud, fără oprire, gemetele femeii. Este încuiată
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373397_a_374726]
-
cititorii, mai mult sau mai puțin pricepuți și cunoscători în ale Adevărului: „Veniți dar acasă și-ncepeți lucrarea, / Să știți unde mergeți și de unde-ați plecat!” pentru că acum pare a fi cel mai potrivit moment, acum când „ Europa e-n țipăt” și „Uită Europa că are origini, / Toți uită de unde părinți le-au plecat!” . Ba chiar situația este chiar și mai gravă, după cum aflăm spre finalul cărții , pentru că oamenii „Pierdutu-și-au candela în rătăcire / și nunta luminii le este murire.” Inginerul automatician
UN ÎNDEMN LA TREZVIA MINṬII ṢI LA PUNERE DE ÎNCEPUT BUN de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373445_a_374774]
-
aș spune eu). El crede și o afirmă și cu alte ocazii, în primordialitatea Sfintei Evanghelii asupra tot ce s-a scris și transmis în orice fel de-a lungul existenței omenirii. Prima parte a cărții, numită „Europa e-n țipăt”, este un poem - manifest ce face apel la întorcerea către Dumnezeu și România iar cea dea doua carte , numită „TRĂDĂTORILOR DREPTEI CREDINȚE” , autorul își revarsă întreaga sa gamă de furie și tristețe pentru cei care au pângărit și distrus omenirea
UN ÎNDEMN LA TREZVIA MINṬII ṢI LA PUNERE DE ÎNCEPUT BUN de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373445_a_374774]
-
în țara mea, nu printre străini. Pentru o Românie de vulturi, nu de struți... Ajunge! Haideți să ne trezim!” Strigătul ei prelins din puhoiul de lacrimi al durerii Neamului, rupe zăgazul unui urlet dureros, ce s-a învolburat într-un țipăt sfâșietor de zvâcnire spre salvare, spre luptă, spre onoare, spre adevăr, spre credință, spre demnitate, spre jertfă, spre biruință, spre iubire, spre încununare, spre înălțare a poporului frânt de abisul prăvălit de Statul-ateu peste minunata noastră Țara creștină. Strigătul Alexandrei-Svetlana
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
fel, i-a răsturnat stupii. L-au simțit bovinele din grajd și răgeau, băuneau, până când stăpânul a aprins lumina și a ieșit în curte. Spaima dracului ! Mai să leșine. Cine mai văzuse urs la noi în sat? Cu câinii, chiote, țipete l-a dotârnit. A doua zi, s-a auzit că a ajuns în satul Cuci, dincolo de Cățetu, la stâna de capre ale unui localnic. Pesemne, ursul bântuie de mult prin împrejurimi, de cunoștea atât de bine stupi- nele și stânile
URSUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371308_a_372637]
-
Era parcă pe mare într-o barcă cu pânze care se legăna din cauza valurilor din ce în ce mai mari. Se repezea cu prova în talazuri ca apoi să se ridice pe culmile valurilor, parcă plutea deasupra lumii. Nu se mai vedea uscatul. Doar țipete de pescăruși o mai însoțeau. Parcă barca nu mai avea nici cârmaci. Unde a dispărut și acesta? De ce a lăsat-o singură ? Ce va face acum părăsită de toți în imensitatea marii învolburate? Cine o va mai salva dacă se
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
nimic” ! Suntem doar trăiri efemere, „gâște maiestoase”- doar în momentul plecării spre alte zări albastre... Ați privit vreodată un stol de gâște în anotimpul socotelilor finale? Toamna? Este ceva superb! Gâtul lung, întins perfect, liderul (lidera) lor în vârful triunghiului... Țipetele de dor deasupra celor trecute spre reîntoarcerea de la început.... Este ceva diferit de grația și îngânfarea lebedelor... Lebedele sunt deosebite, adevărate balerine ale creației dar sunt singure în propriul stol... Valsează destinul cu grația ... Citește mai mult Azi, duminica... (5
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
nimic” ! Suntem doar trăiri efemere, „gâște maiestoase”- doar în momentul plecării spre alte zări albastre... Ați privit vreodată un stol de gâște în anotimpul socotelilor finale? Toamna? Este ceva superb! Gâtul lung, întins perfect, liderul (lidera) lor în vârful triunghiului... Țipetele de dor deasupra celor trecute spre reîntoarcerea de la început.... Este ceva diferit de grația și îngânfarea lebedelor... Lebedele sunt deosebite, adevărate balerine ale creației dar sunt singure în propriul stol... Valsează destinul cu grația ... II. MOARTEA NU ARE PERECHE..., de
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
m-a-ndepărtat din rândul celor vrednici. Am căzut silit în cohorta nevolnicilor... -Brrr, brrr, parcă simt miros de boală, tresare fără noimă aparent ascultătorul. Frânele ambulanțelor... vocile sanitarilor... gemetele răniților... Saci cu morți. Și brațul drept mă-junghie până la țipăt... Da, da, am fost lovit... Îmi amintesc perfect! Și, după ce-și alungă o umbră de pe frunte, mormăie către sine: Vedenii! Doar vedenii! Mai trage-o carte: Sunt norocos: am tras decar! Nedumerit, cu privirea încețoșată, T. îl întreabă: -Ce
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
-o firimitură... Dă să treacă șoseaua, că stătea pe-o ulicioară ce se deschidea din dreptul lăcașului, când un ciopor de băietani se năpustiră asupra milogului satului, aruncând în el cu te-miri-ce și grozăvindu-se de-așa ispravă prin țopăieli, țipete și râsete. Omul, nevoit de adunătura strânsă de zmei, scăpă târând cu greu piciorul beteag și lăsând o dâră șerpuită în urmă. Își află salvarea în Lina, care-l ogoi în ograda ei săracă, omenindu-l cu o strachină de
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PERFECȚIUNE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului PERFECȚIUNE Ca dovadă că acest pustiu este perfect uite sloboade-ți din rărunchi țipătul ca pe un glonț către țintă ca pe o înterminabilă cădere în neant și-apoi vom obosi numărând împreună clipele în așteptarea ecoului nimic nimic nu o să ne mai regăsească vreodată aici demolatorii au conștiința imaculată și-ntotdeauna își desăvârșesc
PERFECŢIUNE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371573_a_372902]
-
șoseaua pietruită și eu nemișcat lungit în spatele mașinii cu fața în jos. Eram țeapăn beton. Nu puteam mișca de la brâu în jos nimic ca și când mi se făcuse o anestezie locală totală. A apărut un pescar din cei trei speriat de țipătul meu și de flama produsă la rețea. M-a întrebat ce-am pățit și dacă sunt bine. Ce puteam să-i răspund? Puteam să-mi mișc doar mâinile și în nebunia mea cea mai mare grijă nu era dacă mă
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
Tremura toată, Ioniță și-a desfăcut mantaua și a înfășurat-o, a strâns-o în ea și apoi în brațe. “Te implor, fată, să taci!” - striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă un cucurigu lung. Apoi vocea camaradului: “Soldat Ioniță Andreiiii! Soldat Ionițăăă Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură și striga cât putea: Soldat Ionițăăă Andreiii...” Tăcuse. Voia să salveze fata cu orice
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
DURERE ȘI FOC Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului E mare spectacol, e sărbătoare, Ce tinerii cu vervă o petrec, Muzica cu zgomot și fervoare, În raze multicolore se întrec ! Zgomot, țipete, urlet de plăcere Ce trepidează-n valuri hala plină, Chitarile cântă, o muzică ce cere Raze de foc și fum, lumină ! Amalgam, vise, ce se cerne, Minți încinse de muzică nebună, Zgomotul monstru în versuri terne Întețindu-se de strigătul
DURERE ŞI FOC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374907_a_376236]
-
muzică nebună, Zgomotul monstru în versuri terne Întețindu-se de strigătul ce tună... Țâșnesc artificii-n plafonul încăperii Ce umple de foc întreaga estacadă, Începe să curgă de sus, focul durerii A zilei tragice cu iz de tornadă! Se-aud țipete, geamăt de durere, Copii, adulți și tineri, acest amalgam, Se luptă să iasă, dar viața lor piere, Durere și foc, e-un ultim program! Apocalipsa se-așterne-n toată îcăperea Carnagiul se-ntinde, miros, purgatoriu, Priveliște-i sumbră oriunde-ntorci privirea, Chipuri
DURERE ŞI FOC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374907_a_376236]
-
dascălul a stins-o cu palmele, dar o scânteie a urcat în pod și în scurt timp, limbi de foc se înălțau uriașe deasupra bisericii văzute și de la 10 kilometri distanță. A început un vacarm greu de închipuit în care țipetele disperării erau înfiorătoare. La ușă s-a creat busculadă, copiii n-au mai putut ieși, iar părinții de afară, în marea lor disperare, bulucindu-se unii peste alții, au blocat ieșirea. Au urmat scene apocaliptice. Părea că Iadul a coborât
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]
-
creat busculadă, copiii n-au mai putut ieși, iar părinții de afară, în marea lor disperare, bulucindu-se unii peste alții, au blocat ieșirea. Au urmat scene apocaliptice. Părea că Iadul a coborât pe pământ. Văzduhul s-a umplut de țipetele de groază ale părinților înnebuniți de spaimă și ale copiilor chemându-și părinții să-i salveze. Au rămas acolo înecându-se de fum, zbătându-se și răcnind de durerea cărnii care sfârâia arzând. Vacarmul parcă a durat o veșnicie, dar
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]
-
ale părinților înnebuniți de spaimă și ale copiilor chemându-și părinții să-i salveze. Au rămas acolo înecându-se de fum, zbătându-se și răcnind de durerea cărnii care sfârâia arzând. Vacarmul parcă a durat o veșnicie, dar în curând țipetele copiilor au încetat, doar trupurile încă mai continuau să se zvârcolească în spasme. Mirosul de carne de om arsă a început să se răspândească pe mai mulți kilometri. Într-o jumătate de oră focul mistuise totul. Când au venit peste
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]
-
te știu senină! Dacă-ai fi Marea Egee Te - aș sorbi în curcubee! Mare Neagră,dar albastră, Te admir de la fereastră, Te mângâi de la fereastră, Te iubesc Mare Albastră! Ești cochilie-n nisip, Ești iubita fără chip, Ești catargul peste timp! Țipăt ești- de pescăruș- Ești Coloana lui Brâncuși! Referință Bibliografică: Cântecul mării / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1696, Anul V, 23 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elisabeta Silvia Gângu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂNTECUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373799_a_375128]