7,946 matches
-
Ce eu nu văd? Țăcănea în prostia ei, nebuna. Noroc că au sărit băieții : -L-am găsit pe drum, mamă! S-a rătăcit! Dar a făcut pe el și pute. Dă-l afară, mamă! -Ba să nu-l dai, mamă! A țipat Lisandra. E băiețelul meu. Eu mă culc cu el. -Aoleu! A început iar nebuna. Tu strângi plozii de pe drum și eu să-l spăl la fund! Să pleci imediat cu el din casa mea! Am început și eu să urlu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
unii plini de bune ... IV. ÎNTOARCEREA LUI ȚEPEȘ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017. Mai cade cîte-o șuncă din sfoară, și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste, dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții, o foame fără margini coboară în poveste. Ce port mîncat de molii, ce țuică puturoasă?!, prin liniști, ciori suspecte ne croncăne aleanul, și nu mai simți sub unghii rodindu-ți iarba grasă, spre tine vin
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
jale, pe sub muzeu, prin ladă, mai bîntuie blesteme și-o să se-ntoarcă Țepeș, cît încă fierb sarmale. Citește mai mult Mai cade cîte-o șuncă din sfoară, și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste,dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții,o foame fără margini coboară în poveste.Ce port mîncat de molii, ce țuică puturoasă?!,prin liniști, ciori suspecte ne croncăne aleanul,și nu mai simți sub unghii rodindu-ți iarba grasă,spre tine vin
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
se va lăsa, Nenumărate zile de foc vin să acuze Răcoarea milenară din sufletu-mi de nea. Isterice incendii și plumb topit prin clipe... Voi deveni o baltă cu apă, stuf și pești Cînd frunza din octombrie în iulie o să țipe A putregai și-a lacrimi, prin visele lumești. Și-o să-mi revii zadarnic, la patruzeci de grade, În cîte-o-nchipuire, de cîte-un somn furat, Și-am să te rog revino cînd frunze-or să mă prade Ca o salvare veche, dintr-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
în această vacanță te vei simți bine și o să înveți să schiezi. Plecă la drum, se grăbea să ajungă la Ștefan. Sunt o nenorocită, își spuse, plec de la un frate să ajung la celălalt frate. Dar îl iubesc! Îl iubesc, țipa inima ei. Referință Bibliografică: Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
cât mai repede, că vine nebunul și mă omoară! Maria o lăsă să intre și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând: - Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă găsească în noaptea asta! Dar copilul țipa, speriat și el de țipetele mamei. Violeta și Irina alergară și ele pe hol, destul de speriate. Iar la televizor se ... Citește mai mult 8.Soția bețivuluiînsă, din dezlănțuirea asta extatică, le trezi țârâitul strident al soneriei, însoțit de țipetele unei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cât mai repede, că vine nebunul și mă omoară!Maria o lăsă să intre și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând:- Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă găsească în noaptea asta! Dar copilul țipa, speriat și el de țipetele mamei. Violeta și Irina alergară și ele pe hol, destul de speriate. Iar la televizor se ... VI. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 7, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017. 7
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ea să facă bulgări din zăpadă și să arunce în copii, făcându-i să uite pe loc că ei trebuiau să arunce unul în celălalt, așa că arsenalul de bulgări micuți porni spre mamaie Ana. Și se jucară așa o vreme, țipând când cădeau și râzând de mama focului, când se ridicau de jos, ajutându-se unii pe alții. La un moment dat ieșiră afară și părinții Mioarei și ai lui Săndel. Aceștea începură să arunce și ei cu bulgări, așa că cele
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
Jipa Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Așa ca să nu devenim nebuni să afirmi negația, negația afirmată, ca un neadevăr formal de totalitarism nihilist- paradoxalul ce încet se surpă-n sofism? Dar nimeni nu țipă la mine spunând că neadevărul este fals, nu, toți repetă în cor, canon, cu spor, că este chiar și el o condiție a vieții cum e și moartea condiție a libertății, sau libertatea doar când crezi că simți dincolo de cecitatea
UNDE SE ÎNCEPE MAREA de PETRU JIPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383310_a_384639]
-
înapoi, iubitule?” „Nu, dar nu poți să respingi dorința unui condamnat la moarte!” „Tu nu ești osândit la moarte, ești osândit la viață, la una veșnică, știi bine asta, de aia și faci, acum, pe grozavul, îți dă mâna!” a țipat EA. „Îți bați joc de toți, simțeam că așa o să faci. Ești puternic, te sprijină tot Cerul. Să fii slab și să suporți cazna fără vreo speranță, iată eroismul! Jertfa. Înălțimea! Uită-te la cei doi tâlhari răstigniți alături, mistificatorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în Iad. Acolo îl vor găsi pe Magistrat. A făcut, pe lume, și lucruri bune. A deschis un Teatru, dar tot el l-a închis pentru că Actorul s-a dovedit un denigrator și un ingrat. (E lăsat în continuare să țipe doar pentru a se expune ridicolului: un singur contestatar e ceva caraghios.Ă Cazinoul și Hipodromul, marile ctitorii ale Magistratului, adună mii de vilegiaturiști, indiferent de sezon. Cei mai mulți joacă pe sume ce dau localnicilor frisoane. Vizitatorii mai zgârciți sau dornici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
plăcere astral. Infinit. Niciodată nu ai simțit o descărcare mai profundă, o satisfacție mai presus. Nu ți s-a părut; într-un alt vis, Magistratul s-ar putea să-ți ceară socoteală. Vei simți arsura glontelui și te vei trezi țipând. Asudat. Nițel nebun. Bucuros că ai scăpat, vei scrie, apoi, un capitol pe care nu l-ai gândit, încă, în amănunt: Cine îi va veni de hac Magistratului? Sau, tot în vis, îl vei ucide cu mâna ta. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
om la locul lui nu visează blasfemii. Isus & Magdalena etc. Ai o viață nocturnă bizară. Mai sunt ca tine. Și ei scriu, când orașul doarme, și ei sunt obosiți. Uneori, poate, aud VOCEA. Un alt segment al acesteia, destinat lor. Țipi: „Cei mai mulți nu disting nimic! Niciodată! Nici o dată! Adverbul transformat în numeral nu-i înspăimântă. Îi preocupă manopera, mii de pagini așternute conștiincios. Îngrijit. Caligrafic. Dețin comandamente; de acolo, fac și desfac ierarhii, arată cu degetul. Unii devin academicieni!”. Cine poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai mari dușmani ai Stațiunii. Ai mei. Ai poporului. Au fost la școli, au învățat mai mult ceea ce nu trebuie: să judece pe alții! Ce s-ar întâmpla dacă toți oamenii ar acuza, ar medita, ar crâcni? Ar osândi? Eroul țipă, dar, măcar, nu e perfid. Știi unde bate: vrea o pensie. Cei trei vin cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu urechea, pândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu inspire vreo insectă. Castelanul a atins o stare de spiritualizare greu de închipuit; deranjat, s-ar putea să moară subit. Cam așa a zis Intendentul că stau lucrurile cu stăpânul său. „Insistența dumneavoastră, domnule, e aproape un atentat!” a țipat, în final. Un pumn vârât pe gâtul Magistratului! A înghițit povestea fără să zică pâs! Tocmai îi ajunsese la urechi - cu o zi înainte - că Domeniul se află sub protecția Coroanei. De la un anonim primise și o epistolă. „...Regele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
metri, din care nu mai puteai să ieși, era perfectă; pipăiai mărunt și nu sesizai nici o fisură, nu se clintea nimic; nu mai aveai aer; în „compensație”, creștea luminozitatea. O incandescență. Te sufocai, ai început să strigi. Te-ai trezit țipând, cu mâna fufiței peste grumaz. La Clubul literaților, filtrezi orice posibilă aluzie la gluma - dacă mai poate fi numită așa - cu pajura, șarpele și cei doi K. Încă unul și intrai într-o zonă ocultă reală. Îți privești interlocutorii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
asupra acestui asasinat, vă aparține! Cineva îți spune ce soartă să-i hărăzești unui personaj!!! Asta întrece chiar și cenzura!!! Dacă ai avea o bombă atomică, ai arunca-o, fără să clipești, asupra Stațiunii: așa se nasc marii criminali. Ai țipat: „Mă voi adresa autorităților! Siguranței statului!”. „Sunteți copil!” a zis bătrânul. „Autorităților! Adică nouă, care stăpânim Lumea! Ministrul Culturii este un literat, un poet! Nu vă surprinde că nu a făcut nimic pentru condeieri? Criza - tot mai mare - de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
deja declanșat, despre Custode, despre Guvernul Mondial, despre... Te doare capul din ce în ce mai tare, dimineața mai ales. E bine să te vadă un medic, ești agitat. Dar cine mai e sănătos? CARAVELLA. Cât credeați că o să mai tac? Să mai suport? Țip; sunt și nebună, acum, după mintea voastră! După sexul vostru! Pentru că judecați cu pula! De cum intru în Pensiune, vă năpustiți asupra mea ca niște dulăi în călduri!V-a sosit cățeaua, jeguri ordinare ce sunteți! Dacă am tăcut, ani de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
amenințam pe vrăjmași că am o mătușă în America și că îi voi da telefon! Îi durea în cot; ne atacau cu pumnii, cu pietre, cu șipci smulse din gard; noi aveam arcuri. Nemții și rușii foloseau mitraliere din lemn. Țipau. Poc, poc, prrrrr, niciodată nu a fost liniște în cartier. De nevoie, am făcut tot felul de alianțe: nu a ținut nici una. Tot timpul nu auzeai decât Trădare! Răzbunare! Scalpul! La zid! Auschwitz! Ne descurcam... Termină cu Stațiunea; povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cărți, să faci ceva pentru ele: în Saludos ai salvat niște pitici. A făcut-o personajul principal! Asta se întâmpla acolo! Nu am categorii umane favorite. Pitici sau uriași, cu toții, trebuie să plătească venirea lor pe lume. Copiii se nasc țipând. Sunt înspăimântați de ceea ce îi va aștepta câteva zeci de ani, ei simt. În locul înțelegerii, preferi violența. Nu recunoști nici o autoritate, nu respecți nici o instituție. „De ce nu te angajezi (politică?” „Ce gândești (în afara scrisuluiă?” „De ce nu ai o atitudine deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pereți, are o hartă a Stațiunii. În creion, cu o mulțime de adnotări. Printre altele: „Creez spații și lumi”. Pune asta în seama unui personaj, Romancierul. „Voi distruge Stațiunea: pentru asta am gândit-o!” Când a fost ridicat de către brancardieri, țipa: „Harta! Harta!”. Am studiat-o câteva minute. Un vecin, amabil, a făcut - după un caroiaj aproximativ - șaisprezece fotografii. Le-am primit ieri, împreună cu filmul. În continuare, haloperidol și lyogen. Am comandat diapozitive; pe secțiuni, am harta Stațiunii. Textul, proiectat, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
secțiuni, am harta Stațiunii. Textul, proiectat, este lizibil. Dacă și unele semne, cabalistice, pot avea vreo semnificație... ............................................................................................... E. s-a liniștit. După starea agitată de aseară. Se teme de injecții: când s-a apropiat de el infirmierul, a început să țipe și să dea cu picioarele și cu pumnii. I s-a pus cămașa... ............................................................................................... Răbdarea mea se pare că îl scoate din sărite. E. crede că sunt Castelanul și vreau să aflu ce soartă mi-a rezervat. Încerc - zice - să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
strigăt de durere, urmat de o explozie tunătoare de râsete. De cealaltă parte a sălii, un bărbat vânjos, fără un braț, cu singura sa mână Îl Înșfăcase de vintre pe un mușteriu aflat Într-o vădită stare de ebrietate. Sărăcuțul țipa ca un porc dus la tăiere, pe când celălalt Îl târa spre ieșire. — Și În seara asta, prietenul nostru cârciumarul a trebuit să recurgă la priza cruciatului, zise Bruno, făcându-le cu ochiul celorlalți. — Priza cruciatului? — Nu cunoști această delicioasă trouvaille
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dat Întâlnire sub Încartiruirea vicarului papal. Pe ultima bucată de drum Îi veni greu să mai Înainteze. Escorta sa era nevoită să Își deschidă drum cu forța prin mulțimea de clerici, negustori, străjeri Înarmați și mai cu seamă cerșetori, care țipau scoțându-și la iveală mizeriile, și printre cete de copii care fugiseră de pe la meșteri sau din prăvăliile taților lor. Dinaintea unei prăvălii de stofe, proprietarul, rezemat cu brațele Încrucișate de ușorul ușii, părea să savureze spectacolul. — De ce naiba se chinuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cavalcanti greșește, și Încă mult, reluă Cecco pufnind. Iubirea nu vine din vedere, precum după frumoasele spirite florentine messer Guido, Lapo și ceilalți. Ci din atins și din mușcat și din supt și din băut și din mirosit și din țipat și din răsucit În pat și din smulsul părului. Poate că aș putea să vă amitesc și eu, cu modestie, câteva din versurile mele. Însă mă tem că messer Alighieri s-ar supăra dacă aș face comparație Între Becchina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]