3,981 matches
-
picior. Of, prietene, nu fii trist. Dacă o fi și-o fi, Îți dau costumul meu, iei o cămașă de la Gicu, te-ai scos rapid. Niște pantofi s-or mai găsi, măcar șosete noi să-ți pui. Da` să ai țuica pregătită. Și măslinele. Ține ochii pe calendar și mori Între perioadele de post, nu ne-ntrista suplimentar. Veșnicaaaaa pomeniiiiireee, veeeeșnicaaaa pomenireeeeee! Gore ridică din umeri, resemnat, apoi se alătură celor doi și răcnește, la rândul său, spre deliciul consumatorilor de pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
iapa și vorbea despre iubire. Păi nu era frumos? Era... Ploaie În ferestre, frunze ruginii lipite de geamuri, fum să-l tai cu cuțitul și muzică lăutărească. Decor bahic, strâns Între patru rame românești. Tablou cu cheflii, numai mirosul de țuică fiartă nu poate ieși din el, spre marea mirare a lui Gicu. Eu vă spun, În ton cu toamna asta iabrașă care a venit grămadă pe noi, țuica fiartă e bună la Crăciun, când e porcu` perpelit, cu paie, nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
bahic, strâns Între patru rame românești. Tablou cu cheflii, numai mirosul de țuică fiartă nu poate ieși din el, spre marea mirare a lui Gicu. Eu vă spun, În ton cu toamna asta iabrașă care a venit grămadă pe noi, țuica fiartă e bună la Crăciun, când e porcu` perpelit, cu paie, nu cu arzătorul, da` dacă e frig ca-n Peștera Muierii, În octombrie, ce să facem? N-a fost bună ideea mea? Sandu duce ceașca la gură, suflă În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ce să facem? N-a fost bună ideea mea? Sandu duce ceașca la gură, suflă În ea, soarbe și dă din cap a aprobare. Bună. Buuuună, ca la mama ei. Îmi aduc aminte de alambicu` lu` tata, când făcea el țuică, Dumnezeu să-l odihnească, trozneau măselele Înainte să o bei. Că voi știți, c-ați băut din ea. Nici piper nu-ți venea să-i pui, că era păcat. Da, Sandule... Gore varsă o picătură de țuică pe podeaua cârciumii
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
când făcea el țuică, Dumnezeu să-l odihnească, trozneau măselele Înainte să o bei. Că voi știți, c-ați băut din ea. Nici piper nu-ți venea să-i pui, că era păcat. Da, Sandule... Gore varsă o picătură de țuică pe podeaua cârciumii. Așa e. N-am băut țuică ca aia niciodată, tac-tu era boier și meseriaș, le știa cu țuica, cu dichisul ei, cu toată - cum să zic? tehnologia. Și cu șunca le avea ca nimeni altul, n-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
măselele Înainte să o bei. Că voi știți, c-ați băut din ea. Nici piper nu-ți venea să-i pui, că era păcat. Da, Sandule... Gore varsă o picătură de țuică pe podeaua cârciumii. Așa e. N-am băut țuică ca aia niciodată, tac-tu era boier și meseriaș, le știa cu țuica, cu dichisul ei, cu toată - cum să zic? tehnologia. Și cu șunca le avea ca nimeni altul, n-o afuma el? Și, dacă n-o afuma, n-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Nici piper nu-ți venea să-i pui, că era păcat. Da, Sandule... Gore varsă o picătură de țuică pe podeaua cârciumii. Așa e. N-am băut țuică ca aia niciodată, tac-tu era boier și meseriaș, le știa cu țuica, cu dichisul ei, cu toată - cum să zic? tehnologia. Și cu șunca le avea ca nimeni altul, n-o afuma el? Și, dacă n-o afuma, n-o făcea el cu usturoi și cu boia de-ți ploua În gură
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
când știi că stau murăturile la bidon. Bate vântu`, umbli la castraveți. Dă cu lapoviță, desfaci la gogoșari. Când e cu troiene tragi mai către varză, să duduie caloriferele și să halești la sarmale. Sandu cere Încă un ibric cu țuică, iar Gicu face semn patronului să dea și muzica mai tare. Se mângâie pe piept, se bate pe burtă și strigă: Nu mor caii când vor câinii, Sandule! Da, e drept, numa` că anu` ăsta am pus murături pe din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fost subiectivi, n-au Înțeles nimic. Când e prima alarmă? Parcă-aș lua și niște mușchi țigănesc la subsolul blocului, că rrom nu pot să i zic, Îi strică gustul... Sandu plescăie, prinde ideea din zbor și o degustă Împreună cu țuica aburindă. Gicule, artiștii sunt mister și enigmă, ca-n triunghiul bermudelor, pritocesc gândurile cum o să pritocim noi varza. Da` murături or fi pus? E, murături... Ești insensibil. Artistul are melancolie murată, mă, ascultați-mă pe mine, presară dor de ducă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
urci la volan în halul ăsta de beție? - întreabă omul de ordine pe șofer. -M-au ajutat prietenii! - răspunde contravenientul. „N-a prea-nțeles el păcăleala, Doar o „friptură” a luat, că-i om, Și i-au ieșit la socoteală Trei țuici, un vin, un mic...și-un pom”. (Nicolae Frusina) „Un cetățean care și-a luat avansul pentru revelion, se oprește în holul restaurantului <Central> în fața unui afiș pe care scria: <Beți lapte>. Omul se uită la afiș de câteva ori
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cât de murdare, friguroase, neconfortabile, stricate, borâte, cu uși care nu se închid, nemăturate de la darea în folosință, zgomotoase și populate cu o fauna de noapte amestecată cu navetiști somnoroși, nespălați, duhnind a ceapă sau a usturoi, dacă nu a țuică sau a coniac ieftin, care sforăie dacă nu joacă toci sau popa prostu' și care invadează și clasa întîi, nepăsîndu-le câți bani ai plătit tu în plus, pentru că ei oricum nu plătesc, găsindu-și totdeauna nașul în controlorul care dacă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
noblețea decăzută a acestora prăbușindu-se în țigănia cea mai frustă: o văgăună (a sufletului) unde se joacă în orăcăieli de danci conțină, unde pe cuptor zac puradele în păsărică goală, unde totul te face să simți duhoarea irespirabilă de țuică, slin și urină. Violența și obtuzitatea scenei îngustează câmpul de conștiință al privitorului, făcîndu-l 259 să se identifice cu primul și (zic eu) cel mai memorabil personaj al filmului: mitocanul. Pampon devine, într-adevăr, un epileptoid, cu gândire vâscoasă și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
1896. 117 Pavel Țugui, Arghezi necunoscut, Editura Vestala, București, 1998, p. 18. 118 În ***L-am cunoscut pe Tudor Arghezi, Editura Eminescu, București, 1981, p. 24. 119 Vezi, spre exemplu, unele din cele mai virulente pamflete argheziene antisinodale: "Ortodoxie cu țuică", în Scrieri 25, p. 280; "Cultură și ortodoxie", în Scrieri 25, p. 217; "Aleluia, aleluia, aleluia", în Scrieri 23, p. 226; "Ortodoxie, naționalism ori inconștiență?", în Scrieri 24, p. 156. 120 Tudor Arghezi, Scrieri 23, p. 106. 121 Pentru alte
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
crearea unei dinamici colective de către animatori care mobilizează cât mai mulți actori locali pentru a rețese liantul comunitar etc. Strategii de creștere a competivității economice: • Diversificarea producției. În Valea del Jerte (Estremadura, Spania) recunoscută pentru cultivarea cireșului, se face o țuică de calitate din valorificarea cireșelor ce nu pot fi date la consum ca fructe, sau care nu pot fi culese fără să le fie afectată calitatea. S-a făcut câțiva ani cercetare în vederea promovării băuturii alcoolice obținute acolo, au fost
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
vastă colecție de miticisme, încadrabile folclorului citadin, a căror savoare reiese din amestecul inedit de calambururi, truisme, culmi și sintagme ce țin de ceea ce Constantin Amăriuței numea, într-un studiu remarcabil, "logosul parazitar"33: Ceri într-o băcănie: Băiete, o țuică! Nu-i da, domnule, c-o bea! zice Mitică. Unde ai plecat, Mitică? La vânătoare de lei. În loc de "usturoi", zice "vanilie sârbească", în loc de "vin", zice "flanelă de Drăgășani", și-n loc de "bilet de bancă", "poza lui Traian"".34 Farmecul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a pășit pragul, și i-a luminat viața..?“ își zise el în gând. Și, ca să-și ascundă tulburarea din suflet, îl îndemnă pe boier... - Hai Cucoani, hai să măi gustăm din minunea asta!... Abia atunci, la al treilea păhărel de țuică fiartă, care alunecă pe gât ca untdelemnul, se desțelenesc graiurile, și pornesc la un taifas, la care din când în când, cocoșii vestesc crucea nopții. Boierul Șipoteanu-Fălciu avea prilejul să-l descoase pe Toma, pădurar bătrân, înțeleptul pădurilor, despre viața
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
jur. Crâșmarul dispăru pentru o clipă, ca un duh și se întoarse repede, punându-i dinainte pe tejghea un clondir plin ochi cu rachiu și păhărelul lângă el. Pe loc se răspândi un miros de prună veche, dulce-amăruie. Era o țuică galbenă ca untdelemnul, care a zăcut vreo doi ani într-o balercă cu doaga de fag... era o minune care aluneca pe gât mai ușor ca untdelemnul. Împinse încet păhărelul mai la o parte, duse la gură clondirul, și dădu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zbaterea ta uite cum cad măceșele în ochii noștri 8 octombrie 2011 Și eu voi muri... Într-o zi am să mor, predispus la infern, Acceptând că în trup doar decese mai cern Și-am să fac parastas cu o țuică de-un an Și cu brînză de oi, să nu-mi fie în van. Să veniți, să glumiți, să mai spuneți povești Despre lumea de-aici, despre cele cerești, Să muriți cu un of, să-nviați cu un gest, Eu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
celor ce descărcau vagoanele. Seara târziu l-a invitat la o cârciumă unde au mâncat și au băut pe săturate. O cârciumă din acelea ce nu pot fi reconstituite decât din memorie și din minciuna legendei. Cu vin roșu și țuică bătrână. Cu lăutari ce cântă din vioară și din voce și vitrine la vedere pline cu creieri, rinichi, ficați, spline, momițe și hălci de vită și de porc. Cu garfuri grase ale căror mirosuri se amestecă În dulce silă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din cartier. În afară de ăia pe care Îi duc cu un camion Închiriat de la uzină. Odată a fost cu dricul până la Chitila. A murit un cuscru din Chitila În accident de motocicletă cu ataș. Când venea de la Topoloveni cu varză și țuică. Pe șoseaua București-Pitești. Era ceață și cuscrul avea viteză. Astăzi, Țăpăligă taie porcul. Îl ajută măcelarul Mardare de la Hală și copiii lui care sunt excavatoriști. Pe excavatoare cu șenile ca alea de pe moneda de zece lei. E hărmălaie mare. Trântesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nectarul zorelelor albastre, intri agale În curte. Nu este câine rău. Aici stă colegul tău Demeșco Liviu. Mama lui lucrează la fabrica de marmeladă și tatăl lui este tătar. Are motocicletă IJ cu ataș. În ataș cară mălai, fasole și țuică. De la Topoloveni. Cum căra și cuscrul lui Țăpăligă dricarul. Ăla din Chitila. În buzunar ai o sticluță de penicilină plină cu pilitură de fier care ți-a rămas de la ora de Politehnizare. Te-a rugat Demeșco să-i aduci. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dacă zilele-s clipe sau numai i se pare, Îl dor toate oasele pe Bitancu, zgârietura de la cap Încă sângerează, hainele-s ude pe el, afară ploaia s-a oprit de mult, păcurarul bătrân Îi aduce la gură cana cu țuică fiartă și el o bea și-l arde gâtlejul și nu apucă să răsufle că a doua cană este la gura lui și el se zbate dar trebuie să o bea și-i ia foc sufletul. Îi scot hainele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ajutor cu niște priviri decolorate. Ochii lui apoși, ca două stele zugrăvite cu lături, îi păstrez în amintire, pe un cer de sânge, și de flăcări, și de smoală, într-o noapte cu tristețe fără leac. „Să-i ardem o țuică”, îmi propuse Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu surâsul său ironic. Țuica era o șliboviță poloneză de esență concentrată. El înghiți, totuși, dintr-odată conținutul unui pahar plin. După aceea îi pieri surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zugrăvite cu lături, îi păstrez în amintire, pe un cer de sânge, și de flăcări, și de smoală, într-o noapte cu tristețe fără leac. „Să-i ardem o țuică”, îmi propuse Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu surâsul său ironic. Țuica era o șliboviță poloneză de esență concentrată. El înghiți, totuși, dintr-odată conținutul unui pahar plin. După aceea îi pieri surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și viii trăncăneau în dialectul local. Martin Gruhn, cel care, așa cum își dorise când era mic, văzuse lumea, ne-a arătat, nu fără o urmă de mândrie, măști, covoare colorate, fetișuri sculptate atârnate pe pereți. Am băut împreună o ultimă țuică. La întoarcere, pe drumul de câmpie, Ute și cu mine am căutat în Vitte casa din spatele dunei în care locuiau Heinrichs și soția lui. Ne-a deschis un bărbat înalt și masiv, care respira greu și pe care eu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]