1,728 matches
-
docții, un "memento" pentru cine s-o nimeri, gândind și la spusele lui Iulius Fucik înainte de a fi executat: "Oameni, eu v-am iubit, vegheați"! I-am prezentat "în premieră" amicului câte ceva din cele scrise, a ascultat cu privirea fixă, ațintită în tavan, dând din când în când din cap și, la sfârșitul lecturii, mi-a spus: Merge, mă simt ca Ulisse în drum spre casă, nebănuind ce primejdii și încercări îl așteaptă. Ai grijă însă cu documentele din Dosar. Apar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
singură dată m-am surprins de altfel închizând ochii și fiind pe punctul să ațipesc. Ba chiar mi-aduc aminte că, într-o seară, tocmai în clipa când deschideam ochii, împotrivindu-mă cu energie somnului ce mă cuprindea, am zărit ațintiți asupra mea ochii lui N[icolae]. I[orga]., care probabil se pregătea să mă apostrofeze. Dar am scăpat tocmai la timp! [19] Să nu se creadă însă că viața mea de copil refugiat se scurgea tihnită între lecturile ziarelor, „lumea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a scos din sărite. Poate că eram și eu prost dispus și cam obosit după insomniile care se repetă de câteva nopți întruna. Nu cutez să mă scol, sper prostește că somnul va reveni, și rămân în pat cu ochii ațintiți în tavan, pierd timpul, care, de altfel, trece din ce în ce mai repede. E ca o cădere în gol, singura soluție e să te scoli și să faci ceva, orice... Starea de urgență e cu totul firească de la o anumită vârstă. Pentru azi
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
auzi pe măsură sfredelirilor propriului suflet. Această raportarea la presupusa ne-dreptate a zeilor sau a sorții pe ritmuri de revoltă poate fi depășită sau nu. S-ar putea spune că alegerea ține de privirea conștiinței care poate să rămână ațintită în sus, purtată și motivată continuu de sentimentul revoltei sau poate să coboare, redirecționându-și focalizarea spre înainte și înapoi, de-a lungul culuarului labirintic în care se află. Opțiunea pentru desprinderea de ținuta revoltatului și repoziționarea privirii interioare dinspre perspectiva
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
trezi unii dintre colegi și s-ar afla că Mircea a dormit în timpul plantonului. Am luat arma binișor, am dus-o în „cancelarie”, am încuiat cancelaria și am stat de planton până a sunat deșteptarea. Eram echipat și cu ochii ațintiți asupra lui Mircea. S-a trezit ca buimac, a văzut că nu-i arma și a îngălbenjit. A ieșit afară din dormitor și umbla năuc. L-am întrebat „ce caută”și n-a fost în stare să spună. L-am
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
politică... și care, de la care atârnă viitorul, prezentul și trecutul țării... să fie ori prea-prea, ori foarte foarte... (se încurcă, asudă și înghite) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?... Da... Pentru ce?... Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... și... idei subversive... (asudă și se rătăcește din ce în ce) și mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
dar se mulțumea numai cu atâta. Pentru gâtul lui sensibilizat de atâtea discursuri, medicii îl sfătuiseră probabil să evite băuturile reci. Nouă, celor înșirați în spatele celor mai mari, ne trecuse setea amuzați de această scenă: douăzeci de perechi de ochi ațintiți spre paharul cu suc rece al președintelui și spre buzele acestuia, ochi ce parcă se rugau. Întrebările ce se puneau secretarului general se auzeau clar, dar răspunsurile nu veneau deloc. Ceaușescu tăcea, iar la unele întrebări mișca din buze, fără
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai trecut demult printr-o situație atât de complexă și neliniștitoare ca aceea În care ne aflăm În prezent cu toții (expeditori, destinatari și... restul, deopotrivă). Senzația de izolare, de singurătate trebuie Învinse pas cu pas, cu Încordare și cu privirea ațintită spre viitor. Vrând-nevrând, aceasta se numește (paradoxal?) speranță, n-are alt nume. Aici, acasă, este așa cum știți. Ba, ceva și mai! Frig, frig, frig. Nu ne vedem aproape cu nimeni. N-avem nici chef, nici răbdare, nici condiții nu prea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acestui capitol, prezentăm selecțiuni din amplul articol al prof. Sebastian Mocanu: Un dac Cult Un dac cult Fotografia, reliefând un bust al unei figuri bărbătești poliedrice, cu o privire pătrunzătoare, de simți că trece prin tine și vede dincolo de tine, ațintită spre infinit, însoțită de un zâmbet uman perceptibil din toată seriozitatea feței, îți oprește în fașă orice eventuală intenție encomiastică. Pentru că Nicolae Petrașcu era sensibil la multe, foarte multe aspecte ale vieții, ale datelor existenței, în afară de laudă, pe care o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de ieșirea în caz de urgență. Aveam senzația că fusesem închis într-un cavou. Nu se poate ca un asemenea lift să fi primit aprobarea de funcționare din partea pompierilor. Lifturile trebuie să respecte și ele niște reguli, nu? Cu privirile ațintite pe cei patru pereți complet goi, mi-am amintit de unul dintre numerele magicianului Houdini dintr-un film vizionat în copilărie. Fusese legat cu frânghii și lanțuri, băgat într-un cufăr, care la rândul lui a fost prins în lanțuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Un fleac pentru sistemul meu de calcul. Mi se părea chiar mai simplu decât dacă mi-aș fi numărat degetele de la mâini. Mi-am proptit, satisfăcut, picioarele în podea și m-am rezemat de peretele din oțel inoxidabil, cu privirile ațintite la ușile din fața mea. Tot nu se deschideau. Nu pricepeam deloc de ce le trebuie unor uși de lift atât de mult timp ca să se deschidă. Am stat puțin și m-am gândit. Am ajuns la concluzia că era cazul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să trândăvească. Toți lucrează. Treaba ta este să citești vise la bibliotecă. Doar n-ai venit aici ca să te distrezi, nu? — Nu mă deranjează munca. Mai bine muncesc decât să nu fac nimic. — În ordine, zise el încuviințând, cu privirile ațintite la vârful cuțitului cu care cioplea. Atunci, apucă-te de treabă cât mai repede. De-acum încolo vei fi Cititorul-de-vise. Gata cu fostul tău nume. Și pe mine mă cheamă Paznicul. Clar? — Da. — Așa cum în oraș nu există decât un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vin imediat. După ce-a plecat, luând cu ea cele trei cărți de la bibliotecă, am avut o senzație de gol. Parcă era prea multă liniște în cameră. M-am așezat în fața televizorului și am descoperit craniul. Am rămas cu privirile ațintite la el. N-aveam nici o dovadă că fusese adus de pe câmpul de bătălie din Ucraina, dar a început, din nu știu ce motive, să mă frământe gândul că era chiar craniul descoperit de amărâtul acela de locotenent. Cu cât îl priveam mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tras scaunul din fața mea. Pitic a apărut și el imediat și s-a așezat pe scaun. Matahală și-a rezemat fundul de marginea chiuvetei și și-a încrucișat brațele. Erau mai mari decât niște coapse normale. Privirile și le-a ațintit pe spinarea mea, undeva deasupra rinichilor. Mă ardeau pur și simplu. Ar fi trebuit s-o întind atunci când am mai putut. Doar avusesem scara din balcon la îndemână. N-aveam cum să le fac față ăstora. Pitic nici nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bine lasă harta până la primăvară. Când începe iarna? — O dată cu prima zăpadă. Primii fulgi anunță sosirea iernii. Când se topește zăpada de pe bancurile de nisip de la râu, înseamnă că iarna s-a sfârșit. Ne-am băut cafeaua de dimineață cu privirile ațintite la norii care pluteau deasupra dealului de nord. — Și mai vreau să-ți spun ceva. Cum vine iarna, nu te mai apropia de Zid. Și nici de pădure. Amândouă dobândesc o putere supranaturală. — Ce naiba mai e și cu pădurea? Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceva despre umbra ta. Am impresia că am întâlnit-o în fosta mea lume. — Posibil. Îmi amintesc că mi-ai spus că noi doi ne-am mai întâlnit. S-a așezat în fața sobei și a rămas o vreme cu privirile ațintite la foc. — Aveam patru ani când mi-au luat umbra și mi-au azvârlit-o dincolo de Zid. Ea a trăit în lumea de afară, iar eu în cea de-aici. Dar nu știu cum s-a descurcat și nici ce-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spart, așa că nu cred că mai scoate sunete corecte. Nu știu ce să zic. A pus craniul de unicorn pe masă și a dus paharul cu vin la gură. Stăteam pe canapea, unul lângă altul, cu paharele în mână și cu privirile ațintite la craniu. Craniul acela de animal de pe masă, așa cum era îndreptat spre noi, părea că ne zâmbește și chiar respiră același aer ca și noi. Hai, mai pune niște muzică, zise ea. Am ales o casetă din maldărul de casete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
distribuirea ziarelor, a laptelui... pornesc primele trenuri. S-a așezat lângă mine și și-a tras pătura până peste sâni. A luat o gură de vin. Mi-am turnat și eu niște bere în pahar și-am rămas cu privirile ațintite asupra sclipirilor palide emanate de craniu. Se reflectau necontenit în sticla de bere, în scrumieră, în cutia de chibrituri... Fata și-a rezemat capul de umărul meu. — Te-am studiat adineauri când ai venit din bucătărie, i-am zis eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-o la loc pe cap. Mă rog pentru fericirea ta, zise Umbra. Să știi că te-am iubit. — Îți mulțumesc pentru tot. N-am să te uit niciodată. După ce lacul mi-a înghițit Umbra, am stat multă vreme cu privirile ațintite pe suprafața lui. Până a dispărut și ultima undă de apă. Era albastră și liniștită precum ochii animalelor. Am rămas complet singur la periferia existenței mele. Nu mai am unde merge, dar nici unde mă întoarce. Aici e capătul lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
obiectiv al hermeneuticii tuturor studiilor lui C. despre Eminescu este infirmarea opiniei conform căreia opera celui mai mare poet român transfigurează o Weltanschauung pesimistă. Spre demontarea tezei, exegetul ia în considerare și personalitatea umană a poetului, dar privirea rămâne permanent ațintită asupra operei eminesciene. Sunt studiate cum nu se poate mai minuțios arta imaginii și mai cu seamă arta cuvântului, mergând până la fonetism, căruia i se atribuie valențe simbolice. Imaginarul eminescian - teoretizează C., fără evitarea sofisticii - exclude structural pesimismul, prin „dinamica
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
aceștia, atât cât zburară pe-a vântului boare,/ Unul alături de altul zoriră, cu aripi întinse./ Dar când ajunseră jos, peste sfatul în mijloc de vorbă,/ Roată dădură și aprig bătură din aripi, pe dată,/ Fețele lor, crunt, în jos le-ațintiră, menind a pierzare,/ Și, sfâșiindu-se-n gheare și-obraze, la gâturi și pene,/ Se avântară la dreapta-nspre case, tot peste cetate."14 Iată două exemple în care zeul suprem transmite mesaje prin intermediul păsării sale, arătând celor în necaz o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cea istorică: a istoriei naționale și a celei bisericești 603. Articolul apărut la 1 august 1913 și intitulat " Avem Pace" se referea la încheierea războiului balcanic. În primele rânduri, făcea o prezentare a faptelor, din care reieșea că Europa își ațintea privirea spre țara noastră și către zona balcanică, dorind încheierea războiului. Materialul continua cu omagiul adus regelui și guvernului pentru victoria și pacea obținută: "Drept este așadar să izbucnească din inimile noastre un cântec de laudă și de mulțumire către
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în jos și gemea: - Vai, bietul meu tată! Biata mea mamă! Dragii, dragii mei părinți!... Și când îl dobora oboseala, vedeniile morții continuau să-l chinuie în vis. Într-o noapte, prin somn i se năzări că îl strigă cineva. Aținti urechea dar nu desluși decât mugetul valurilor"373*. Cititorul lui Maury 374, care a putut să arate deja că privațiunile fizice favorizează halucinațiile ermitului în Ispitirea Sfântului Anton, știe că acestea încep să stăpânească realul plecând de la senzații. Zgomotul fluviului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
XE "Holocaustul" În general: „Oamenii au dus o luptă pe viață și pe moarte. Pentru un loc cât de mic lângă o ferestruică sau o găurică a vagonului se băteau 40-50 și acela care era mai tare căpăta locul. Ceilalți aținteau asupra lui cu cea mai groaznică ură câteva zeci de perechi de ochi sticloși, care, peste câteva momente, rămâneau pentru veșnicie În aceeași poziție. Moartea În cel fericit caz venea foarte ușor și se manifesta printr-o somnolență care cuprindea
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
România și Bulgaria nu vor face excepție de la această bătaie de cap. Dan Cristian Turturică: Am înțeles. Vă mulțumesc. Stimați telespectatori, chiar dacă multora dintre dumneavoastră subiectul Mării Negre ar putea să vi se pară minor, astăzi, când cu toții stăm cu ochii ațintiți spre Bruxelles, în curând, ați putea fi obligați totuși să vă schimbați părerea, pentru că drumul României spre prosperitate ar putea trece nu numai prin Vest, ci și prin Est. 29 mai 2006, TVR 1 Autoritățile de la București înțeleg să acorde
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]