KorAP: Find »[drukola/base=abate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...77 >

1,909 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

niște suluri de pergament care au fost denumite ulterior Les Dossiers Secrets. Corect. Titlul Întreg al documentului sună Însă astfel: Genealogia regilor merovingieni și originea diferitelor familii franceze și străine de stirpe merovingiană, după abatele Pichon, doctorul Hervé și pergamentele abatelui Saunière din Rennes-leChâteau (Aude). Elocvent, nu? Să ne Înțelegem: nu este nici o acuzație, nici un reproș În ce spun eu acum despre sursele Codului, care este un roman, cu toate că mulți au căutat și chiar cred că au găsit În el mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cam În aceeași perioadă. Elvețianul intră În legătură cu un coleg de breaslă francez (care, peste zece ani, va publica și el o carte despre tezaurul Templierilor) și Îi vinde nici mai mult, nici mai puțin decât șapte fotografii color ale comorii abatelui Saunière, aflată, după spusele sale, sub cheie, În seifurile unei bănci helvete. Jurnalistul francez intră În fibrilație, se grăbește să le publice În paginile unei reviste care dedică un Întreg număr Stăreției Sionului și ia legătura cu unul dintre cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Puii de Aur, tezaurul românesc descoperit la Pietroasa și care, cum bine știi, nu se mai află de mult la București, ci la Moscova! Dacă s-o mai fi aflând și acolo... 6 - Ți-am dat mai multe amănunte despre abatele Saunière și povestea lui de acum un veac pentru că ai absolvit istoria și m-am gândit că te-ar putea pasiona astfel de lucruri. Doamnei Elvira nu i-am menționat decât foarte succint partea naționalist-pitorească, aceea cu Matyla Ghica și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
magazinistice mi s-au părut suficiente și, În orice caz, cele mai potrivite. Nu știu dacă am făcut bine, sigur este că mă Înșelam profund În privința culturii istorice de magazin ilustrat a tovarășei mele de călătorie. Cel puțin În legătură cu subiectul abatele Saunière, tipa era mult mai avizată decât mi-aș fi putut imagina și aveam să mă conving repejor de asta. - Domnule profesor, m-a Întrebat ea cu un surâs subțire În colțul gurii, În aceeași ordine de idei: știți cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Nu risc așa ceva. Avionul s-ar depresuriza instantaneu și nu m-ar lăsa inima să pun În pericol viața a șaizeci de oameni nevinovați. Aha, adică problema era viața celor șaizeci de pasageri nevinovați, a mea nu conta! Drăguț... - Nu, abatele nu era român, a continuat Elvira imperturbabilă. Și chiar dac-ar fi fost, era greu să contribuie cu ceva la o halima care s-a declanșat după ce el răposase Întru Domnul de câțiva ani buni... Matematic corect, enervant de corect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
timp. În ansamblu și, mai cu seamă, pe compartimente, fiindcă asupra primului aspect mă edificasem deja. Nu i-am spus-o, aroganța ei zeflemitoare nu-mi stimula propensiunea spre complimentări, fie ele oricât de meritate. - După cum știți (sau nu știți), abatele Saunière a murit În ianuarie 1917. De toate cele cuvenite În asemenea Împrejurări s-a ocupat cu osârdie menajera sa, tânăra Marie Dénarnaud. Menajeră e un fel de a spune: mademoiselle Dénarnaud Îi era metresă În toată regula. Se cunoșteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
sfinția sa cam Încurcă borcanele cu niscai slujbe plătite - ocupație În care dezvoltă un exces de zel ce atrage atenția și dreapta mânie a mai-marilor săi pe linie profesională. Vreau să spun ecleziastică... Devenind, cam din senin, peste măsură de bogat, abatele Saunière trebuie, la un moment dat, să-și justifice veniturile și proprietățile - o casă parohială În formă de conac aristocrat, grădini Întinse și amenajate cu tot dichisul, ospețe În măsură să stârnească admirația invidioasă a unui Lucullus sau a altor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
riscuri majore. Insul este oarecum străin de zonă, se spune despre el că vine de undeva din Perpignan. Deschide În Rennes-le-Château un hotel, la mai bine de o jumătate de secol după consumarea evenimentelor cu repararea bisericii și descoperirea de către abatele Saunière a tezaurului intrat În folclorul local, prin anii `50, mai precis, ultimii din lunga viață a Mariei Dénarnaud. Nimeni n-are habar ce-l Împinsese către acel sat Îndeajuns de prăpădit, În care doar biserica, grădina și conacul - toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
prin anii `50, mai precis, ultimii din lunga viață a Mariei Dénarnaud. Nimeni n-are habar ce-l Împinsese către acel sat Îndeajuns de prăpădit, În care doar biserica, grădina și conacul - toate, ctitorii ale epocii de aur a băftosului abate - ieșeau În evidență, prin dimensiunile lor impozante. Acest hotelier, care vorbea cu un ușor accent etranger, cultivă insistent și cu o perseverență care stârnește zâmbete ironice În rândul concetățenilor săi amintirile și nostalgiile văduvei neoficiale a lui Bérenger Saunière. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
rămase, după moartea preotului, În păstrarea enigmaticei Marie Dénarnaud. Cert este că, după câțiva ani de la plecarea ei pe lumea cealaltă, hotelierul Începe să dea pe goarnă În dreapta și-n stânga tot felul de povești aiuritoare despre viața secretă a abatelui, despre comoara pe care o găsise fericitul restaurator al bisericii, făcând din el un om putred de bogat, și despre pergamentele misterioase care Îl transformaseră Într-un personaj extrem de puternic și de temut, de la Rennes-le-Château la Roma și retur. Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
potrivit pentru vânturarea aprigă și cu folos a vorbelor decât un hotel - mai vine unul, mai pleacă altul, o gustărică, o băuturică, o parolă, voie bună, antren, aia-aia... N-a trecut foarte mult timp până când, prin micuța localitate, umbrele abatelui și ale servitoarei și moștenitoarei sale prind să circule cu insistență. Ca să sporească misterul, Întreprinzătorul hotelier răspândește cu hărnicie felurite zvonuri, care de care mai incitante pentru mințile avide de senzațional ale trecătorilor prin locanta sa. Și ca să vedeți până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
multe și prețioase informații, punându-i În seamă - nu ca o certitudine, evident, doar așa, În formă de „se zice” sau „gurile rele susțin” - o micuță și suavă tentativă de asasinare a binefăcătorului ei, cu argumentul că Marie comandase sicriul abatelui cu vreo săptămână Înainte de decesul acestuia. Ce părere aveți? Inventiv omul, nu? Se non e vero, e ben trovato, cum zice italianul. Asta În eventualitatea că n-avea dreptate, bineînțeles, că dacă avea, ehei... Toată treaba evolua Însă cam către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
non e vero, e ben trovato, cum zice italianul. Asta În eventualitatea că n-avea dreptate, bineînțeles, că dacă avea, ehei... Toată treaba evolua Însă cam către „ehei”, dat fiind faptul că hotelierul nu era singurul localnic care susținea că abatele Saunière fusese Ali-Baba timpurilor moderne și contemporane din districtul Aude, sectorul Rennes-le-Château, cum intri din dreapta, imediat pe stânga. Prin zonă Își mai făcea veacul un martor al Întâmplărilor declanșate de zelul gospodăresc al preotului, și anume clopotarul bisericii vârâte atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
depusese atât monedele, cât și primele pergamente În mâinile mai-marelui său care, șmecher, a bagatelizat și a minimalizat totul, explicându-i clopotarului că e vorba de creițari fără valoare și de niscai Înscrisuri fără nici un Dumnezeu. Insul i-a indicat abatelui să-i spună chestiile astea lu’ mutu, dar a făcut-o În gând, ca orice funcționar curajos; pe față s-a prefăcut convins de faptul că obiectele asupra cărora preotul Îi ceruse sub jurământ să păstreze cel mai adânc secret

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
fața locului și au văzut cu ochii lor personali cum se petrecuseră lucrurile - Încep Încet-Încet să-și arate roadele. Își aduc obolul și câțiva gazetari de provincie, care dau publicității, in extenso, relatările generoase ale proprietarului hanului, și astfel, legenda abatelui Saunière și a inestimabilei sale comori se află deja la startul unei cariere incredibile. Rennes-le-Château este asaltat de grupuri tot mai numeroase de curioși, iar peste puțin timp, vizitele lor se transformă Într-un veritabil pelerinaj, ce dobândește proporții amețitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cărui nume... da, da... acum Îmi dau seama, cred că Îmi sună oarecum cunoscut. Sau mă Înșel cumva? - Nu vă Înșelați deloc. Dacă aveți, Într-adevăr, idee despre bibliografia consacrată cazului Rennes-le-Château, probabil vă amintiți că una dintre cărți - Moștenirea abatelui Saunière, În speță -, Îi are ca autori pe Claire Corbu și pe Antoine Captier. Prima este fiica lui Noel Corbu, iar al doilea, cine credeți că ar putea fi? Întrebarea suna a ghicitoare, dar nu era. Am Început să dibui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
coliere, coroane Împodobite cu pietre prețioase, monede, multe monede și grămezi de lingouri mă captiva nu - sau nu numai - ca om de știință. Pasajul din Contele de Monte Cristo care descrie momentul când Edmond Dantes dă cu ochii de comoara abatelui Faria, ca și secvența corespunzătoare din numeroasele ecranizări ale romanului lui Alexandre Dumas pe care le-am văzut mă emoționau de fiecare dată, declanșând În mine fiorul copilăresc al Întâlnirii cu miracolul. Dar reprezenta, Într-adevăr, consemnarea aceea telegrafică o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
că, punctul unu: este nevoie și că, punctul doi: exact despre comori trebuie să vorbesc. Reprimă-ți ironiile și ascultă. În avionul de Paris În care ne-am Întâlnit, ți-am spus câte ceva despre amestecul unui român În cazul Rennes-le-Château, abatele Saunioére, tezaurul templierilor și altele asemenea. Mă așteptam să te intereseze mai mult povestea acelui Nicolae Corbu, fie și numai din motivul că, Întâmplător sau nu, erați compatrioți. Voi Încerca să compensez neîntrebată surprinzătoarea ta lipsă de curiozitate. - Are vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
aparține unei femei În vârstă, care locuiește aici singură de aproape treizeci de ani, de când stăpânul casei, fostul preot al așezării, Bérenger Saunière, trecuse În lumea celor drepți. Bătrâna se numește Marie Dénarnaud, bate spre 70 de ani, Îi fusese abatelui servitoare și concubină, iar de la moartea lui trăia retrasă, având cu consătenii săi relații mai mult decât distante. Această Întâmplare măruntă avea să fie preludiul unui șir de evenimente incredibile, al căror ecou, Încă, nu s-a stins cu totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
trei decenii și să accepte apropierea unor străini de acele locuri și, mai cu seamă, de ea Însăși. Fapt este că În vara anului următor, În iulie 1946, Noel (fost Nicolae) Corbu și soția erau deja legatari universali ai moștenirii abatelui Saunière. Vând tot ce aveau la Perpignan și se mută la Rennes-le-Château, unde cumpără Vila Bethania, deschid hotelul și restaurantul Turnul și, până la sfârșitul lui ianuarie 1953, când Marie Dénarnaud Închide ochii pentru totdeauna, vor locui Împreună cu enigmatica și venerabila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mănâncă Împreună și tot Împreună derulează Întreg ansamblul de activități domestice ce alcătuiesc și definesc rigorile unui menaj comun. Bătrâna doamnă este o nostalgică a vremurilor de altădată și se pretinde deținătoarea unor secrete Încredințate cu limbă de moarte de abatele Bérenger Saunière. Îl asigură repetat pe Noel Corbu că Într-o zi va fi bogat, foarte bogat, și că măruntaiele nebănuite ale pământului satului ascund o comoară fabuloasă. „Oamenii de aici calcă pe aur și habar n-au de asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Dépêche du Midi, care apărea la Carcassone. În vârtejul evenimentelor care transformă satul În loc de pelerinaj, de studiu și de nebunie mediatică, devine o veritabilă vedetă. Un detaliu interesant: În reconstituirile vieții lui Bérenger Saunière pentru televiziunea franceză interpretează chiar rolul abatelui, cu care unii Îi găsesc ciudate asemănări. Să fi fost acesta motivul pentru care bătrîna l-a, să spunem, adoptat și i s-a Încredințat cu tot ce avea și știa? Poate da, poate nu. Rămânând pe terenul faptelor, trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
prezentului, se arăta ceva mai reținut, chiar puțin temător, după cum i se păruse lui Sebastian. Avea impresia că Îl pândește o primejdie, Însă nu intuia dincotro venea. În seara dinaintea plecării, a devenit brusc vorbăreț și i-a detaliat povestea abatelui Saunière și a comorii sale, spunându-i că Îl are În față pe cel mai bogat om al planetei și pe unul dintre cei mai puternici. Marie Dénarnaud Îi lăsase un set de documente, Între care jurnalul preotului din Rennes-le-Château

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
care - era evident - căutau ceva anume. Faptul a fost pus În legătură cu zvonurile care dădeau drept sigură apartenența lui Noel Corbu la o lojă masonică extrem de puternică, Ordinul Frăției Polare, care l-ar fi numărat cândva printre membrii săi și pe abatele Bérenger Saunière. Totul a rămas Însă la nivel de simple presupuneri. Morții nu vorbesc, așa se spune de obicei În astfel de situații, nu? Eveline a tăcut, așteptând parcă s-o Întreb ceva. Ceea ce am și făcut după câteva clipe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ocupați cu Revoluția din decembrie ’89 și cu enigmele ei neelucidate nici În ziua de astăzi și, după părerea mea, fără speranță să fie elucidate vreodată. Dar asta e altă treabă... Așadar, am cumpărat și am parcurs nu numai Moștenirea abatelui Saunière, ci și alte câteva dintre cele circa patru sute de lucrări dedicate subiectului, Între care L’ Énigme sacrée (cum s-a titrat În franceză Holy Blood and Holy Grail), Templierii sunt printre noi, Cheia misterului de la Rennes-le-Château, Colina fermecată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]