1,869 matches
-
Nobilimea deținea un sfert și o treime din pământul Franței și îi revenea între 15-25% din venitul bisericii. Marii nobili dețineau funcțiile înalte în stat. Erau miniștrii regelui, înalții săi magistrați, intendenții din provincii și ocupau funcțiile superioare în armată. Abatele Syeyes scria că această castă a monopolizat și uzurpat biserica, justiția și armata. Nobilii se bucurau de numeroase privilegii, fiind judecați în tribunale speciale și fiind scutiți de serviciul militar, de "gabelle et corvee" (muncă obligatorie pentru întreținerea drumurilor), fiind
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
care rezultă că Napoleon era „Omul Providențial”. Pe 8-10 noiembrie 1799 , Napoleon declanșează lovitura de stat cu ajutorul armatei împotriva celor două camere care se opuneau adoptării unui regim care să-l aibă în frunte, fiind sprijinit de Paul Barras și abatele Sieyes. Rivalii politici au fost marginalizați, ca generalul Jourdin, autorul legii serviciului militar obligatoriu, generalul Moreau-regalist și generalul Bernadotte, ce a fost adoptat de regele Suediei. Se constituie pe ruinele Directoratului un nou regim- Consulatul (condus de trei consuli,în
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
ucraineană 12, limba germană 10, Limba turcă 8, limba rusă 156, limba italiană 12, limba greacă 14, limba armeană 3, idiș 11, 26 de persoane de altă limbă maternă și 7422 de persoane cu limba maternă nedeclarată. În anul 1762 abatele Boscowicz menționează pentru orașul Botoșani 400 de case, ceea ce ar fi însemnat o populație de cel mult 4000 locuitori (A. Gorovei, op. cit., p.76). În anul 1768, abătându-se pe la Botoșani, baronul de Tott, agent diplomatic al Franței pe lângă hanul
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
omogenitatea statului franc, în condițiile în care acesta își marea granițele de la o perioadă la alta. După ce a conceput o mai bună repartizare a bogățiilor Bisericilor, după ce a echilibrat condiția precară a călugărilor și preoților cu cea a episcopilor și abaților, și după ce a reinstalat disciplina în cadrul clericilor, ce fusese tolerantă sub merovingieni, Carol cel Mare a sprijinit deschiderea de școli episcopale și mânăstirești și a făcut apel, pentru ridicarea nivelului cultural al clericilor, la literați originari din regiunile unde se
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
timpul a devenit unul dintre modelele cele mai des folosite până astăzi. Originea minusculei carolingiene pare să fie la Corbie, deoarece aici s-a descoperit primul manuscris redactat cu aceste litere. Este vorba de Biblia de la Amiens comandată de Maurdramne, abate de Corbie între 772 și 780. Renașterea carolingiană a asigurat difuzarea și succesul operelor literare și filosofice din antichitatea timpurie, deoarece la palatul imperial de la Aix-la-Capelle, și nu numai, au existat centre de copiere a manuscriselor din această perioadă. Erau
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deși primea de-acasă câte 500 de franci pe lună. Nici măcar nașterea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, continuând să ia lecții de canto. “Am făcut progrese și sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit" scria Darclée familiei. Debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]
-
timp în care s-a putut consuma actul fondării mănăstirii poate fi restrâns si mai mult pe baza unei informații oferite de statutul 21 al Capitlului General al ordinului cistercian din anul 1206. Cu această ocazie este confirmată prezența unui abate cistercian de Cârța (abbas ultra Sylvas in Hungaria, filius abbatis de Egris) la mănăstirea Cîteaux, în Burgundia, abația-mamă a ordinului cistercian. Coroborând semnificațiile acestor informații istorice, se poate constata că mănăstirea Cârța a fost fondată de regele Andrei al II
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
respectiv in intervalul de timp cuprins între 29 mai 1205 - ziua ridicării lui Andrei al II-lea pe tronul Ungariei -, și 14 septembrie 1206, data la care au început lucrările Capitlului General al ordinului cistercian, cand este atestat documentar primul abate de Cârța. Conventul colonizator stabilit la Cârța a provenit de la abația-mamă Igriș, din Câmpia Banatului. Raporturile de filiație între cele două mănăstiri sunt atestate documentar în anii 1206, 1368 și 1430. Primele clădiri ale mănăstirii au fost ridicate, potrivit cutumelor
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
XIII-lea, în imediata sa apropiere, pe malul drept al Oltului, mănăstirea cisterciană a fondat așezarea Cârța (germ. Kerz), cunoscută și sub vechea denumire de Cârța Săsească, iar pe Valea Hârtibaciului, lângă Agnita, a întemeiat localitatea Apoș (germ. Abtsdorf, Satul Abatelui). Ambele așezări au fost populate cu sași. Abația Cârța a așezat la cumpăna secolelor XIII-XIV coloniști germani și pe teritoriul fostului Scaun de Sighișoara, respectiv în localitățile Criț (germ. Deutsch-Kreuz; magh. Szászkeresztúr), Meșendorf (germ. Meschendorf; ung. Mese) și Cloașterf (germ.
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
De asemenea, ocupă o poziție fruntașă în libertatea presei și a dezvoltării democratice. Cu toate acestea, prezintă o mare diversitate a veniturilor, măsurată prin indicele Gini. Nu se știe cu exactitate, care este originea cuvântului Chile, dar sunt câteva ipoteze. Abatele Molina, susținea că numele provine de la denumirea unei păsări în limba mapuche. Conform teoriilor cronicarului spaniol din secolul XVII, Diego de Rosales, denumirea teritoriului provine de la coruperea numelui șefului tribului picunche (cacique), numit Tili, care a condus teritoriile văii Aconcagua
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
între numeroasele sale moșii, Nicolae Mavrocordat îi recomandă fiului său Constantin Mavrcordat plimbări și vânători puține. Pe de altă parte, figura lui Brâncoveanu a continuat să stârnească și admirație, dovadă fiind troparul mitropolitului Calinic al Haricleei, cronicile rimate și romanul abatelui Prévost. Constantin Brâncoveanu a devenit personaj în romanul "Le monde moral ou Mémoires pour servir à l’histoire du coeur humain" al abatelui Prévost, carte apărută în 1764 la Geneva. Este vorba de un roman obscur, care a fost trecut
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
a continuat să stârnească și admirație, dovadă fiind troparul mitropolitului Calinic al Haricleei, cronicile rimate și romanul abatelui Prévost. Constantin Brâncoveanu a devenit personaj în romanul "Le monde moral ou Mémoires pour servir à l’histoire du coeur humain" al abatelui Prévost, carte apărută în 1764 la Geneva. Este vorba de un roman obscur, care a fost trecut cu vederea de majoritatea istoricilor literaturii franceze, după cum arată Andrei Pippidi. În timp ce cartea nu adaugă nimic la cunoașterea circumstanțelor istorice, ea este o
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
majoritatea istoricilor literaturii franceze, după cum arată Andrei Pippidi. În timp ce cartea nu adaugă nimic la cunoașterea circumstanțelor istorice, ea este o dovadă a ecoului pe care l-a avut în epocă execuția familiei Brâncoveanu. Ca și-n cazul altor cărți ale abatelui Prévost, unde autorul are obiceiul de a se deghiza în necunoscuți, înzestrați cu titluri și demnități, și aici scrierea este dată drept confesiunea unui „fost rezident al Franței pe lângă mai multe curți străine”. Este vorba de abatele Brenner, personaj cu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
altor cărți ale abatelui Prévost, unde autorul are obiceiul de a se deghiza în necunoscuți, înzestrați cu titluri și demnități, și aici scrierea este dată drept confesiunea unui „fost rezident al Franței pe lângă mai multe curți străine”. Este vorba de abatele Brenner, personaj cu pandant istoric în Dominic Anton Ignațiu Brenner, secretarul prințului R., sub care se recunoaște figura lui Francisc Rákóczi al II-lea. Lui Brenner îi este încredințat după lupta de la Odenburg destinul unei copile orfane de 7-8 ani
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
fugise cu iubitul în Transilvania. Naratorul se decide să o încredințeze pe Alexiowna tutelei bunicului ei, voievodul Munteniei, care, făcând justiție renumelui său de avid, se interesează de drepturile ei la moștenirea lui Thököly și o trimite la mănăstire. Pentru că abatele refuză cu demnitate conversia la ortodoxism, Brâncoveanu îl numește secretar al său. Alexiowna este răpită de la mânăstire, și după mai multe peripeții, ajunge împreună cu Brenner la Constantinopol, moment când Brâncoveanu și familia lui sunt aduși acolo. Descrierea execuției este copiată
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
fonduri, cum ar fi în Belgia catedrala din Anvers. Primele catedrale gotice au apărut în inima Franței, pe domeniul regal. Cea dintâi este biserică abațială de la Saint-Denis din Paris, înălțată în deceniile 4-5 ale secolului al XII-lea, sub îndrumarea abatelui Suger, sfetnicul regelui Ludovic al VI-lea. Au urmat, între 1150 si 1250, patru catedrale celebre ale goticului francez. Prima este Notre-Dame de Paris, în a doua jumătate a veacului al XII-lea, cu cinci nave si o fațadă admirabilă
Arhitectură gotică () [Corola-website/Science/297479_a_298808]
-
reprezentativă pentru construcțiile civile din SUA. Thomas Jefferson, om politic și arhitect american, a construit numeroase clădiri, ca Universitatea Virginia, Capitoliul din Virginia și locuința sa, Monticello, conform unui gen de arhitectură cunoscut sub numele de "stil federal". În 1755, abatele francez Laugier cerea în lucrarea sa "Eseu despre arhitectura", o arhitectură mai onestă, care sa pună accent pe structură, și nu pe elementele sale decorative. Arhitectul Claude-Nicolas Ledoux a scris mai târziu că edificiile ar trebui să conțină o arhitectură
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
ambele biserici ortodoxe având sediul la Constantinopol și fiind în subordinea Patriarhului Ecumenic. Această reformă fost o mișcare inițiată de către monahii unei mănăstiri franceze ce aparținea Ordinului Călugărilor Benedictini, fondată în anul 910 la Cluny. Reforma a luat amploare grație abaților de acolo, care erau pioși și cu o voință de fier. Accentul se punea pe celibatul clericilor și pe lupta cu simonia (termen provenind de la Simon Magul și presupunând vinderea de funcții bisericești și de bunuri spirituale). Papa Grigore al
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
pentru etnografia comparată. Având și diploma de antropolog de la Oxford, Dorothy Garrod a vizitat în cursul unei călătorii de studiu în sudul Franței peșterile pictate din Munții Pirinei, în compania contelui Henri de Bégouën (1863-1956), la Niaux vizitându-l pe abatele Henri Edouard Breuil (1877-1961), și el, ca și Begouen, istoric al epocii preistorice. Începând din 1922 Dorothy Garrod s-a perfecționat la Institutul de Paleontologie Umană din Paris, sub îndrumarea exigentă a lui Henri Breuil. Aici ea a legat relații
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
chiar după un timp îndelungat. Localitatea Saint-Mars-la-Réorthe se afla pe traseul coloanei infernale conduse de generalul Jean-Pierre Boucret. Nu este consemnat un masacru de masă în această localitate, evenimentul relatat de istorici legat de coloana infernală este de obicei uciderea abatelui André Morennes. Totuși, tradiția populară reține uciderea unei fetițe de 4 ani, Marie-Anne Chenuau, fiica brutarului din localitate în ziua de 22 aprilie 1794, unul din numeroasele asasinate inutile comise de trupele republicane. Un vitraliu al bisericii Saint-Médard din Saint-Mars-la-Réorthe
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
interioare a populației. Țăranul are în mână o pușcă și se poate presupune că pleacă la bătălie, tocmai pentru a-și apăra credința. Vitraliul este unul din cele două vitralii ale Capelei Martirilor din Saint-Martin-des-Tilleuls, ridicată în 1925 prin eforturile abatelui Boury pentru comemorarea victimelor din comună în timpul războiului din Vendée. Vitraliul "Împărtășania din poiana de la Fruchaud", așezat deasupra portalului de intrare, este cel mai mare din vitraliile bisericii Saint-Pierre din Chanzeaux. Vitraliul arată ceremonia de primă împărtășanie a unui grup
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
pentru a sublinia caracterul monarhist al revoltei. Vitraliul a fost executat în 1903 de maistrul sticlar Jean Clamens după o pictură de Gustave-Lucien Marquerie. Un vitraliu al Capelei Martirilor din Saint-Martin-des-Tilleuls prezintă o slujbă ilegală ținută în pădure, probabil de către abatele Benesteau care era parohul comunei și care își desfășurase activitatea în mod clandestin în timpul persecuțiilor. El a întocmit o listă a celor asasinați de trupele republicane. Cu o puternică autoritate asupra congregației sale, el s-a opus episcopului numit după
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
aceste slujbe este cel al capelei La Tullèvrière din localitatea Saint-Étienne-du-Bois executat de maistrul sticlar Meuret. Vitraliul, creat înainte de reconstrucția capelei în 1875 este cel mai vechi vitraliu din seria celor dedicate memoriei războiului din Vendée și îl reprezintă pe abatele Ténèbre oficiind o mesă ilegală în casa lui țăranului local Joseph Brault. Nu există informații istorice cu privire la acesta, vitraliul făcând apel la memoria localnicilor pentru identificarea lui și la legendele diferitelor familii din localitate la perioada de rezistență împotriva Republicii
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
tăiat apoi capul, cu care s-au jucat pe străzile orășelului Mortagne, lovindu-l cu piciorul.en face du Logis de Beauregard. O mică cruce de granit cu o placp comemorativă a fost ridicată în locul unde a fost martirizat. Uciderea abatelui Nicolas face obiectul unui vitraliu al bisericii din Chambretaud, executat de maisturul sticlar R. Desjardins din Angers în 1931 Abatele Cantiteau, paroh al localității Le Pin-en-Mauges în perioada 1785- 1817, a fost unul din cornicarii epopeii generalului Cathelineau. Acțiunile revendicative
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
de Beauregard. O mică cruce de granit cu o placp comemorativă a fost ridicată în locul unde a fost martirizat. Uciderea abatelui Nicolas face obiectul unui vitraliu al bisericii din Chambretaud, executat de maisturul sticlar R. Desjardins din Angers în 1931 Abatele Cantiteau, paroh al localității Le Pin-en-Mauges în perioada 1785- 1817, a fost unul din cornicarii epopeii generalului Cathelineau. Acțiunile revendicative au început la slujba de la miezul nopții pe care a celebrat-o în noaptea de Crăciun 25 decembrie 1791 la
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]