1,895 matches
-
Că-i plăcea sau nu, se născuse sclavă și trebuia să accepte asta cu supunere, acceptînd În același timp ideea că nu s-ar fi simțit fericită decît lîngă cineva care ar domina-o, scoțînd la lumină, fără ascunzișuri, acele aberante degradări pe care luptase atît de mult să le ascundă de ea Însăși și de restul lumii. Captivitatea ei, așa goală și Înlănțuită cum era, supusă unei lepădături de om În mijlocul unei peșteri de pe o insulă pierdută, era, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și nu-i mai Împingea nevoia de a se salva, ci numai teama de durerea fizică și teroarea fără margini pe care o simțeau În prezența acelei ființe demonice, de la care Întotdeauna te puteai aștepta la o acțiune și mai aberantă. Se hotărîse să-i oblige să Înainteze Împotriva acelui curent subtil și implacabil și erau conștienți că, atîta vreme cît mai aveau un singur strop de viață În ei, aveau să Înainteze, pentru că, atunci cînd amenințarea biciului cu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
urmare, ca intruziunea lui în mintea omului să poarte sugestii desăvârșite. Oroarea este însă că tot ce poate, ca prezență, este schizofrenia, boala spiri tuală. Prezența neantului, deci germenele schizofreniei, le purtăm cu toții în noi, dar nu ca pe o (aberantă) „amin tire“ a faptului că am veni din neant, ci pentru că între existență și neant sunt similitudini de statut: și existența, și neantul sunt moarte, lipsite de orice devenire. Ca om însă, nebunul nu greșește atunci când se crede Dumnezeu. Poate
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
care îi guvernează existența, pentru că nu îi acceptăm disciplina, regulamentul morbid. Suntem niște intruși în lumea asta, niște sabotori. Oferim, în fond, spectacolul gratuit al zvârcolirii noastre ca să ne plătim șederea, tolerată, aici. * Să scrii, cum zicea unul, terapeutic, este aberant, fiindcă de fapt nu faci altceva decât să îți cultivi și să îți instruiești ranchiuna, frustrările, agonia, răfuindu-te întruna, ca un laș, cu himerele. În mod terapeutic, scriitura vine mai întâi cu lehamitea, apoi cu furia, pentru ca într un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sau mai puțin așa, Când credeam că guvernul lăsase pe seama acțiunii timpului, a acestui timp care uzează totul și reduce totul, munca de a circumscrie și usca tumoarea malignă născută în mod inopinat în capitala țării sub forma impenetrabilă și aberantă a unei votări în alb care, așa cum au cunoștință cititorii noștri, a depășit-o cu mult pe cea a tuturor partidelor democratice la un loc, iată că sosește la redacția noastră cea mai neașteptată și agreabilă dintre știri. Geniul investigator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
speranțe în atemporal. La bătrânețe, fardăm amintiri. Trecutul mă mustră, prezentul mă strivește, iar ce a rămas mă sperie. Spațiul este un bilet subaltern al timpului. Trecutul nu înseamnă numai putregai ; viitorul nu e doar lumină. În doar câteva secole, aberanta centură de castitate a dispărut din muzee. Nu putem defini timpul pentru că înotăm în el. La tinerețe, optimismul frizează impertinența. Și tot luându-ne noi cu vorba, iată că am trecut în mileniul trei... Ajuns sub copitele prezentului, orice viitor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de os cu care să se apere. De fapt, inegala bătălie se transformă într-un masacru feroce, în care mai ales cei patru războinici care li se alăturaseră pe insula vulcanică demonstrară o cruzime și un sadism de-a dreptul aberante. La căderea nopții, nici un singur Te-Onó apt de luptă nu mai rămăsese în viață, în timp ce femeile, bătrânii și copiii erau strânși cu toții, tremurând, în ruinele a ceea ce fusese un splendid Marae. Niciodată un popor n-a pierdut atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceva frumos, simplu și natural, și că fuseseră create de bunul zeu Taaroa pentru că odraslele lui să se bucure de ele, acea absurdă relație între un monstru uriaș și plin de tatuaje și o firava adolescență li se părea la fel de aberantă și de greu de înțeles cum li s-ar fi părut și o legătură între o țestoasă-de-mare și o delicată a’á, pasărea aceea mică și timidă, cu pene roșii, care era considerată reprezentarea vie a zeului Oró. Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
existențe, lovind haotic, fără alegere, fără criterii. Va fi folosind și viața paraziților la ceva, de vreme ce s-a ivit În spațiul acesta, fie și numai ca să-mi biciuiască nervii și creierul, să-mi dezgroape de undeva din străfunduri niște gînduri aberante, să mă purifice și să mă redea primei copilării, cînd credeam că aripioara unei muște pe care o lași să trăiască te poate salva. Uite-l cum urcă repede, repede, pe șanțul dintre doi pereți pînă sus, aproape de colțul tavanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și stau În fața hîrtiei și nu pot să scriu un cuvînt. Altădată În asemenea crize acute de inspirație Încercam dicteul - firește atunci nășteam poezii - salutare erau acele lăsări În voia cuvintelor Înlănțuite după atracțiile lor de moment Într-o solidaritate aberantă. Dicteul mă salva mereu, dicteul, cea mai pură secreție a ființei noastre necunoscute ca sperma complementară dumnezeirii, menită a naște monștri și genii deopotrivă. Oare aș mai putea și acum, În această carte, să Îndrăznesc să-mi provoc orgasmul cerebral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ne propunem doar să amintim despre acele ”personalități” care ar trebui prin acțiunile lor să împiedice progresul acestui flagel al anti-culturii ce se dezvoltă neîntrerupt. Ori ei prin ideile pe care le susțin și pe care le consideră în mod aberant ca fiind ”superioare” tuturor celorlalte idei sau concepte, nu fac decât să inducă în rândul maselor sentimentul de intangibilitate față de formele de manifestare culturală pe care acești ”superiori” le propagă și în loc să atragă ”omul de rând” spre cunoaștere, îl îndreaptă
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
sofisticate precum aerograful și retroproiectorul și de cele mai multe ori sunt doar degradante produse kitsch. Abstracționismul a declanșat degradarea tehnicii de execuție deoarece artistul nu mai este constrâns de redarea calitativă, ci poate expune publicului, ca fiind ”operă genială”, orice mâzgâleală aberantă și mizerabilă (și la propriu și la figurat). Totul ține de conceptul prezentat publicului, iar lucrarea în sine nu mai prezintă absolut nici o importanță, poate fi orice, afirma un pictor român contemporan, profesor de arte vizuale la o Universitatea de
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
conceptualizări care pentru individul cu discernământ sunt de-a dreptul hilare și chiar jignitoare la adresa inteligenței speciei umane. Putem observa ”activitatea” filosofilor care susțin unele dintre cele mai absurde concepte cu putință și care uzează de un limbaj hermetic și aberant pe care, cu siguranță nici ei nu-l înțeleg de multe ori, dar cu care se mândresc și cu care se grăbesc să epateze în public ori de cate ori au ocazia. Aceste manifestări nu sunt neobișnuite dacă la o cercetare fie și
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
lipsit de obiect. Astfel, porumbeii ( Columba livia) ciugulesc frecvent solul atunci când nu pot obține hrana râvnită, chiar dacă pe sol nu există nimic comestibil. Și nu doar că ciugulesc fără noimă, dar adesea Încep să-și netezească aripile; un asemenea comportament aberant, frecvent În situațiile ce comportă o frustrare sau un conflict, este numit activitate de substituție. La Începutul lui 1986, puțin după ce Împlinise vârsta de treizeci de ani, Bruno Începu să scrie. 13 „Nici o mutație metafizică, avea să noteze Djerzinski mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a suprapus, prin succesiunea generațiilor culturale, o structură mentală mai complexă ce face apel la fantasme și (În special la femei) la iubire. Dunele de la Marseillan-Plage - asta cel puțin este ipoteza mea - nu trebuie considerate ca fiind locul unei exacerbări aberante a fantasmelor, ci dimpotrivă, ca un dispozitiv de reechilibrare a mizelor sexuale, ca suportul geografic al unei tentative de revenire la normal - pe baza, În primul rând, a unui principiu de bunăvoință. Concret, fiecare din cuplurile reunite În spațiul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
încredere în alegerea lui decît într-a mea că, măgulit, el îmi oferea cea mai bună varză de pe tarabă. La aprozar salariatul de azi îmi trîntește în sacoșă doar gunoaie. „De la fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi” e un principiu aberant. Există și folclor pe temă: Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea. Cine-i leneș și chiulește are tot așa. Cum să convingi pe om să mai muncească cînd de la cel capabil ai luat rodul muncii sale pentru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
s de pildă, atunci când, după ce se pișa și se spăla pe mâini, trebuia să iasă din budă deschizând ușa cu mâna proaspăt spălată, gândindu-se că, cel mai probabil, nu toți clienții folosiseră săpunul după ce folosiseră hârtia igienică. Poate părea aberantă grija prietenului meu, datorată probabil contactului Îndelungat cu lumea limpidă și aseptică a internetului, dar oricât de excesivă mi s-a părut atunci mie, care cred că țineam toaleta barului destul de curată, rezolvarea obsesiei s-a dovedit un succes comercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
plăsmuit de noi să fie interesat de romanul unui autor român cu totul obscur. Sau unul al Horoscopului druizilor, o și mai mare reușită, datorată În bună parte lui Sorin, care s-a lăsat dus de val ilustrând cu totul aberant, cu un album de artă celtică la Îndemână, niște texte În care fantazam, bazându-ne pe rudimentarele noastre lecturi din Eliade și Dumezil. Inventam mitologii și scheme astrale, prevesteam În funcție de poziția unor stele inexistente, a unei a zecea planete, necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
era și mai riscată, o concepuserăm clasic, ca pe un dicționar, copiaserăm mult din cele existente pe piață dar, din când În când, introduceam cuvinte denumind lucruri pe care nu le visase nici unul dintre noi, alăturându-le și o explicație aberantă. De pildă la șmirglu anunțam visătorul că e foarte probabil să facă o intoxicație cu mușețel, la fluor, că e foarte aproape de scrierea unui roman de sertar, iar la afluent profețeam câștigarea unei excursii În Uzbekistan. Și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de profesori la titularizare. Bineînțeles, nu se suflă un cuvânt despre măgăriile făcute la examenul cu pricina, despre posturile nescoase la concurs de directorii de școli, pentru a-și introduce protejații în sistem. Nu se suflă o vorbă despre metodicile aberante care le sunt băgate pe gât candidaților, metodici care nu au aproape deloc de-a face cu specialitatea lor. Concluzia este una: în învățământ au rămas doar cei mai slabi absolvenți de facultate, restul au plecat la firme, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
copii, vei fi cu alte cuvinte bunică. Iată răsplata vieții, ca și cum am fost meniți numai acestei stricte biologii. Singură Keti va rămîne tînără, la vîrsta adolescenței, pentru că acolo unde se află totul este În afara timpului, numai ea surîzÎnd trecerii noastre aberante, omițînd că ea Însăși se află În cea mai aberantă ipostază a existenței. - „Nu se poate, răspunse. Nu ne putem rezuma la o simplă trecere biologică. Trebuie să ne vedem, ai să vii din cînd În cînd ca un plug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca și cum am fost meniți numai acestei stricte biologii. Singură Keti va rămîne tînără, la vîrsta adolescenței, pentru că acolo unde se află totul este În afara timpului, numai ea surîzÎnd trecerii noastre aberante, omițînd că ea Însăși se află În cea mai aberantă ipostază a existenței. - „Nu se poate, răspunse. Nu ne putem rezuma la o simplă trecere biologică. Trebuie să ne vedem, ai să vii din cînd În cînd ca un plug peste memorie, chiar dacă ea va Îngheța ca scoarța pămîntului În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fără cuvînt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gîndii speriat. Mă aflu În fața unei simple idei, Îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan, privirea, muțenia, nemișcarea aceasta aberantă? Ba nu! Deodată zîmbi, făcu doi pași către mine, se apropie atît de mult că-i simții suflarea. - „De ce te uiți?” vorbi; ne Îmbrățișarăm și camera, toată, căpătă culoarea rochiei ei. „PÎnă cînd?” - și iată-ne pe canapeaua cu cuvertură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dovezi de afecțiune. - Rex! strigai. Se uită la mine, cu urechile ciulite apoi fugi pe poarta deschisă pe jumătate, pentru a se zbengui În voie pe bulevard. Despre toate ar trebui să scriu o carte, două, nouă, ale contemporaneității acesteia aberante, Începînd cu camerele de gazare ale lui Hitler și terminînd (oare terminînd?) cu Închisorile, execuțiile, pustiul lui Stalin și al uriașilor săi. Ar trebui răbdarea - am mai notat asta undeva -, știința de a străbate În adîncimile sufletului omenesc, pînă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și asta e de douăzeci de ani, „sîntem chemați să construim noua societate”, dar care nu se poate construi. Tăcu cîteva secunde, timp În care Își aprinse o nouă țigară, apoi reluă: - Cum să se construiască o societate care este aberantă, sprijinită pe interzicerea oricărei inițiative, pe alungarea oricărui interes de a face ceva esențial sau numai important, o societate În care un singur om „gîndește” pentru toți, cînd totul e o pușcărie, oamenii disprețuiți. CÎnd se ajunge - și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]