3,115 matches
-
Sonetul VIII traducere adaptată A muzicii octavă te-mbie la plăcere de n-o asculți cu-otravă, cu milă și durere, în valsul suferinței, în dulcele răsunet, împreunându-și clipa, alungă gândul-tunet, acela ce te-ndeamnă să iubești abisul când poți cu bucurie să-îmbini paradisul afon fi-vei în viață, când în acorduri fine, lumina fericirii umbri-vei cu suspine și dacă nedansând, tu vei urî frumosul, în gamele perfide-ți vei găsi grețosul cu care plictiseala de-a
A MUZICII OCTAVĂ TE-MBIE LA PLĂCERE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379670_a_380999]
-
din nectarul caișilor ninși. Întorc iar clepsidra, durerea să curgă Fluidă, ca mierea ascunsă în stup, Nevolnic mi-e trupul pe ruguri Când patimi, în mine, sălbatic erup. Zenitul mă cheamă, să-i mângâi lumina Cu ochii, scântei pâlpâind în abis, Mă-nalț înspre tainica zare Cu sufletul-mugur întors dintr-un vis. Apusul mă-nvăluie-n mantia-i arsă De doruri, de patimi, de ani furtunoși, Copilul din mine învie În munții ce freamătă liberi, frumoși. Citește mai mult Când zorii-și revarsă
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
-ntorc însetatăși beau din nectarul caișilor ninși.Întorc iar clepsidra, durerea să curgăFluidă, ca mierea ascunsă în stup,Nevolnic mi-e trupul pe ruguriCând patimi, în mine, sălbatic erup.Zenitul mă cheamă, să-i mângâi luminaCu ochii, scântei pâlpâind în abis,Mă-nalț înspre tainica zareCu sufletul-mugur întors dintr-un vis.Apusul mă-nvăluie-n mantia-i arsăDe doruri, de patimi, de ani furtunoși,Copilul din mine învieîn munții ce freamătă liberi, frumoși.... XXII. UȘĂ SPRE DRAGOSTE ( SONET ), de Curelciuc Bombonica , publicat în
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Dialog ventriloc, verbul naște mereu, Verbul este în toate, parcă e Dumnezeu, Despuind adevărul nu găsim mai nimic, Iubirile mor, se preumblă pe dric, Elocvențe de tablă, un vacuum stătut, Mai mult decât fapta, un cuvânt te-a durut, Iar abisul își cheamă noul abis, Catastrofă nu este, a fost doar un vis? Și astfel parcurgem mereu acest drum Fără borne, iubesc doar ce știu acum. BMM Referință Bibliografică: MEGAPOEMUL / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1498, Anul V
MEGAPOEMUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374715_a_376044]
-
mereu, Verbul este în toate, parcă e Dumnezeu, Despuind adevărul nu găsim mai nimic, Iubirile mor, se preumblă pe dric, Elocvențe de tablă, un vacuum stătut, Mai mult decât fapta, un cuvânt te-a durut, Iar abisul își cheamă noul abis, Catastrofă nu este, a fost doar un vis? Și astfel parcurgem mereu acest drum Fără borne, iubesc doar ce știu acum. BMM Referință Bibliografică: MEGAPOEMUL / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1498, Anul V, 06 februarie 2015. Drepturi
MEGAPOEMUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374715_a_376044]
-
clipă și alerg să prind secundele cu care mă întrec și pe cele ce privesc cu sfială până aici, unde întoarce blând eternitatea. Asa că evadez cu toată ființa dincolo de timp, ating libertatea în gânduri albastre și mă pierd în abisul emoțiilor fără sfârșit, tot acolo unde întoarce blând eternitatea. IMAGINI Spre veșnicie văd pământul ca o pasăre uriașă cu razele-nălțate; văd ape și vânturi albastre, văd stele care ard în credință și se sting în dor. Îl văd pe Eminescu
EVADAREA (POEZII) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374713_a_376042]
-
din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe un drum țesut de stele Ieri un vis se legăna Și din dorurile mele Încă-o haină-și împletea. Iar pe țărmul amintirii Valurile unui vis Sapă-n bolta nemuririi Al durerilor abis. Lângă stânca unei temeri Doar un vis mă aștepta Și purta pe ai săi umeri Cerul care lăcrima. Am sorbit apoi din lacrimi Chiar privirile adânci Și-un izvor străin de patimi Ce mă cheamă lângă stânci. Pe un drum
ALEAN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374725_a_376054]
-
proiectat eseu despre singurătate”, într-o tonalitate ușor patetică, dar, firește, nu lipsită de sinceritatea deplină a experienței, a trăirii (să se vadă, pentru o solitudine aproape malignă, pentru depresie, Weeekend cu ferestre închise, sub pat). Pe de altă parte, abisul metafizic o fascinează (altfel spus, o atrage și, în același timp, o înspăimântă) pe prozatoare. Nu are, totuși, tăria de a-l confrunta (« Le silence éternel de ces espaces infinis m'effraie » - Blaise Pascal). Dar nici nu-l poate, pur
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
muritoare - melanj straniu de materie perisabilă! Părea, ce-i drept, o descoperire amară, însă avea farmecul ei, fiind egala realității și, în cele din urmă, ce contează mai mult ca realitatea? Dincolo de realitate, nu mai găsim nimic, ne pierdem în abisul dorințelor și visurilor noastre care sunt la fel de efemere ca și viața. A dori este un verb care te face să cazi în păcat, în păcatul de a crede că totul este posibil, de a spera că fericirea va veni într-
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017. Ascuns în mine În timp ce valurile îndoielilor te-a cuprins Ca să-mi sfâșii toate culorile inimii , M-am înconjurat de tăceri ... Și am atins cu brațele un fir de abis . Ascuns în mine cu o bucată de amintire Te-am transformat în depărtarea cenușie , Abandonat în herghelia orelor ... Să-mi mai simți respirația privirii. Să-ți zbucium umbrele ce te ard Într-un alb transparent de clipe , În care zac
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
zac așteptările noastre Prin foșnetele amintirei trezite... gabrielaenerusu ... Citește mai mult Ascuns în mineIn timp ce valurile îndoielilor te-a cuprinsCa să-mi sfâșii toate culorile inimii ,M-am înconjurat de tăceri ...Și am atins cu brațele un fir de abis .Ascuns în mine cu o bucată de amintireTe-am transformat în depărtarea cenușie ,Abandonat în herghelia orelor ...Să-mi mai simți respirația privirii.Sa-ti zbucium umbrele ce te ardIntr-un alb transparent de clipe ,În care zac așteptările noastrePrin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
verii plâng zorile, cu boabe de cleștar. Amurgul, țintuit pe marginile serii așează peste cer sărut de chihlimbar... Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte, se contopește cu al nopții vis. Păsări de foc cu aripi zdrențuite se-nălța către stele, din cenușiu abis... Un gând timid îmbrățișează zarea, și pași grăbiți se-mpleticesc spre răsărit. Speranța împânzește cu licurici cărarea ce șerpuiește lin, urcând spre infinit... Referință Bibliografică: Speranța / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016
SPERANȚA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375764_a_377093]
-
conform tehnicii alb-negru// Pentru sărbători/ stă împreună cu noi/ și ridică toast/ pentru toți cei care nu mai sunt/ în mijlocul nostru// Cu sete/ trece/ dincolo de fluviu// Ne conduce în labirint/ și ne prinde de mână/ când privim cu capul sus/ înspre abis”. Da, înclin spre trebuință sub toate formeler sale, după ce îl citesc pe Dan Musliu. Drumul spre cunoaștere nu este drum, ci mai degrabă o proprie redefinire a tot-înțelesului! Referință Bibliografică: DANIEL MARIAN DESPRE DAN MUSLIU // Ființă: Inimă, Suflet, Lumină / Baki
FIINŢĂ: INIMĂ, SUFLET, LUMINĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375786_a_377115]
-
eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse pentru mântuire. * Oprește cuvintele și spaimele la marginea întrebării, oprește privirea la un pas de abis și nu mai lăsa diminețile să suspine în fiecare rană pe care am dăruit-o nopții ... Cine să te aștepte c-un zâmbet, la porțile iertării? Necruțătorule. Eu, nu, nu... 11 februarie 2017 Referință Bibliografică: Între două cuvinte / Valentina Becart
ÎNTRE DOUĂ CUVINTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379253_a_380582]
-
nu mai vorbim / de iubire... (cu urmarea firească) ... și sufletul s-a închis în pietre / așteptând un alt răsărit /cu mult mai înalt / și mult mai străin de cuvinte..." (Străini de cuvinte). De multe ori, în nopțile albe în care ”abisul înflorea sfidător”... își inventa câte un zeu protector, căutând cu înfrigurare acele cuvinte mirifice care așteptau ”să-și desfacă marile aripi”. Mi-am inventat un zeu/ pentru fiecare poem de iubire./ Diminețile se răsfăța în rouă,/ scuturându-se, - ca de
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse pentru mântuire. * Oprește cuvintele și spaimele la marginea întrebării, oprește privirea la un pas de abis și nu mai lăsa diminețile să suspine în fiecare rană pe care am dăruit-o nopții ... Cine să te aștepte c-un zâmbet, la porțile iertării? Necruțătorule. Eu, nu, nu... 11 februarie 2017 Referință Bibliografică: Între două cuvinte / Valentina Becart
ÎNTRE DOUĂ CUVINTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379263_a_380592]
-
curată, sufletul vibrând la magia radiantă din jur, devenind biruitor peste efemerul lucrurilor. ” Curajul lucid de a îndura teama existențială chezășuiește posibilitatea misterioasă de a dobândi experiența ființei. Căci nu departe de teama existențială, în calitatea ei de spaimă în fața abisului, locuiește sfiala. Ea luminează și oblăduiește acel loc de sălășluire al ființei umane înlăuntrul căruia curajul rămâne să se simtă acasă în ceea ce este durabil:” ( Martin Heidegger). Singurul drum spre înțelepciune sau libertate este cel care duce spre centrul ființei
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
lui Hristos. Dacă am împlini toate realitățile nou-testamentare într-una supremă, aceasta ar fi Învierea lui Hristos. Și dacă am întrupa toate minunile creștine într-una totală, dumnezeiască aceasta este Învierea lui Hristos.” (Sf. Iustin Popovici, Omul și Dumnezeul-Om. Abisurile și culmile filosofiei. Studiu introductiv și traducere: Pr. prof. Ioan Ică și diac. Ioan I. Ică jr. Ed. Sofia, București, 2010, p. 86). Plenitudinea ființială, existențială și sensul tuturor celor create pulsează întru Mântuitorul. În învelișul de lumină al faptelor
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
Chiar dacă simt cum ceasul biologic / Mă-mpinge logic spre teren minat,/Pe care timpul l-a marcat / ...Premeditat”... Lirismul capătă nuanțe tensionate, uneori, sufletul sensibil se zbuciumă, îți ascunde lacrima târzie, sperând că o nouă dimineață îl poate salva din abisul uitării și ” Patima iubirii se vede-n ochii tăi curați”. Și, poate, o altă dimensiune îi va fi împlinire și-l va scăpa de teama dispariției definitive. Și, poate,... scapi în altă dimensiune de vis!/ Și-atunci... ACOLO,/ La marginea
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
suntem învingători? Se cheamă oare că am învins? Poate n-am știut să cred, dar credință vie este gândul meu care alunecă spre pustietate și oază luminoasă, în joc continuu cu viața.” Cântecul lebedei ). Scriere de introspecție, alunecând, deseori, în abisul întrebărilor existențiale, duce la o ardere a sufletului care se mistuie între fericire și disperare. Dar timpul s-a scurs la fel, fără înoarcere... mereu. E un cerc, o roată care se-nvârte și se mișcă mereu, deși sunt piedici
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene care circumscriu tematicii profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale,la Fernando Pessoa edenul se află între abis și oglindă.Este acelaș peisaj care,în realitate poetul și-l creiază,prin limbajul poeziei dat de expresia recognoscibilă.Paradoxul implicit al lui Pesso este acela de a instaura un discurs poetic adecvat,uneori ironic,fiindcă la poet iluzia de
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
de la ea. Îmi și făcea o enormă plăcere. Savuram totul, momentul, clipa, pe Mădălina, zilele și nopțile petrecute alături de ea, tot ce ținea de existența ei benefică pentru marele gol din inima mea. Nici măcar nu bănuiam că - destul de curând - un abis și mai mare va lua locul celeilalte. ********************************** N-aș fi crezut vreodată că persoana de care mă îndrăgostisem nebunește acolo, pe malul înspumat al mării, poate fi atât de schimbătoare de la o zi la alta, atât de ciudată, dar și
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt om așezat ș-un înger mutat De-acolo din stele acuma în viață. Actorul dorit din filmul cel slut Cu lacrimi șiroie căzute pe față. Sunt pom ce se pierde-n abisuri de zare Cu crengile rupte se-agață de ceruri. Dar viața nu-i visul stivit în picioare Ca frunza căzută demult în decoruri. Sunt apă și dor, speranță, trădare Lumini ce se-aprind în miezul de noapte. Mă culc să
SUNT UN OM de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374183_a_375512]
-
Ca două clopote ciocnim paharele efemerului. Ne declarăm iubire cu palmele unite spre sus. Rugăciunea dimineții ne găsește ca pe două clopote ascultând toaca verbelor în palmele Lui. Suntem aceeași iubire, esența a două clopote vii într-unul din colțurile abisului. Ecoul comun care sparge pocalul morții în două vieți cu o singură inimă ilizibilă. Inima pare a fi o gaură neagră sau un triunghi al Bermudelor a/al ființei. Știi ce intră acolo dar niciodată nu știi ce mocnește acolo
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
alte cuvinte, durerea devine o treaptă către eul transcendental, nemuritor. Poetul tratează poezia cu respect și responsabilitate, aceasta fiind pentru el o adevărată cale spirituală. Chiar dacă inițierea nu a fost deloc ușoară și încercările vieții l-au aruncat, uneori, în abisuri incognoscibile, el a ales să meargă până la capăt. Durerea a fost marele său maestru, frăgezindu-i inima și sufletul, iar dragostea l-a salvat de la aneantizare și i-a transformat viața într-un miracol. Poetul ne mărturisește în acest sens
DUREREA DIN SPATELE CĂRNII, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374193_a_375522]