1,882 matches
-
nuanțe adesea patetice, avea loc într-un moment când în Apus se admitea nu numai eșecul ideologiei, adică moartea utopiei, dar și "sfârșitul istoriei" ca atare (F. Fukuyama), înțelegându-se prin aceasta generalizarea liberalismului în lume și, pe cale de consecință, abolirea marilor conflicte geopolitice. Istoria însăși s-a însărcinat să contrazică o asemenea ipoteză prin seria de conflicte interetnice produse la marginea imperiului sovietic, apoi și în inima acestuia. Națiunea, tratată de unii analiști ca o formulă desuetă, avea să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Convorbiri literare etc.), bucuros că setul de idei directoare anunțat de acesta în primul moment răspundea deplin aspirațiilor spre libertate, democrație și pluralism politic ale poporului nostru. Consiliul Frontului declara atunci că, ținând seama de golul de putere creat prin abolirea dictaturii, el va conduce țara până la desemnarea prin alegeri libere a noilor structuri. Principiul separării puterilor în stat (legislativă, judecătorească, administrativă), principiu admis din capul locului ca normă de conduită, obliga Frontul să rămână în afara cursei electorale, atâta timp cât exercită prerogativele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pretind, sincer sau interesați, că românii nu s-au opus tăvălugului nivelator și anihilant reprezentat de regimul comunist află în memorialistica de închisoare (poate cea mai interesantă și cea mai dramatică) date indispensabile pentru stabilirea adevărului. Unii au socotit, după abolirea regimului, în decembrie trecut, că pot limita întregul proces la anii de dictatură ceaușistă, ca și cum această dictatură ar fi fost altceva decât o simplă excrescență aberantă a sistemului comunist, generator pretutindeni de formule dictatoriale. Acest ultim sfert de secol, anihilant
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
trei săptămâni, inima centrului, care e Piața Universității, a devenit chiar un simbol al dorinței de înnoire, simbol reprezentat mai ales de tineri. Vasta piață, cu deschideri tentaculare, stă zi și noapte sub veghea celor care identifică șansa noastră cu abolirea deplină a vechiului regim. Semne fragile indică limitele acestei zone interzise (neo)comunismului. Mii de oameni populează piața, necontenit, conferindu-i o înfățișare cu totul aparte, ca vioiciune, dinamism, pitoresc. Seara, numărul demonstranților crește și mai mult, iar torțele aprinse
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
grup insolit de apărători ai "democrației populare" au arestat de câteva săptămâni pe un lider al studenților protestatari, l-au stâlcit în bătaie și l-au predat poliției pentru a le desăvârși opera. Aceasta în anul 1990, șase luni după abolirea dictaturii, când țara dispunea de o ordine legală, cu paragrafe de cod penal și instituții menite a le folosi la rigoare. Mă întreb cum a fost posibil să se întâmple aceasta fără ca țara să-și simtă din nou pătată onoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ce nu mai poate fi tolerat, atâta timp cel puțin cât aceste unități folosesc utilajul statului și mai au îndatoriri contractuale față de anumite edituri. Noi angajamente nu se pot asuma nicăieri decât după împlinirea celor deja contractate, iar nu prin abolirea acestora abuzivă, unilaterală și păgubitoare pentru societatea noastră. E timpul să se examineze temeinic situația, avându-se în vedere multitudinea factorilor cointeresați, alături de nevoia urgentă de a retabili un regim normal pentru producția de carte. Nu ne putem îngădui, după
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la care fusese redus, dascălul e chemat acum la misiunea lui adevărată, aceea de luminător al comunității în care trăiește. Cine să cunoască mai bine adevăratele trebuințe sociale decât învățătorul, profesorul, pedagogul? Acest început de nou an școlar, întâiul după abolirea intempestivă a dictaturii, ar trebui să afle corpul didactic într-o dispoziție favorabilă marilor reforme de care societatea noastră are nevoie. Nimic mai util, poate decât să ne reamintim momentul când, spre finele secolului XIX, un dascăl eminent, care era
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să triumfe e nevoie de un alt spirit, care nu se poate obține decât pe seama unei reforme morale, iar această reformă își trage adesea argumentele din sfera vieții materiale. Mai există, desigur, o șansă: minunea! Dar cine a crezut că abolirea unei dictaturi anacronice și sufocante determină prin ea însăși, peste noapte, minunea "schimbării la față" s-a înșelat. Deziluzia avea să fie la fel de mare ca și propensiunea utopică. De unde lunga serie de lamentații pe care presa ni le servește de la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
observa Bălcescu, atent la dialectica schimbărilor sociale. Disperarea i-a făcut pe români să recurgă uneori la "insurecție, acel drept legitim al popoarelor chinuite". Așa s-a întâmplat la 1821, așa a dorit Bălcescu să facă la 1848, înțelegând că abolirea vechilor așezăminte nu era posibilă fără a pune poporul în situația de a-ți rosti păsurile. Însă a considera istoria sub specie metafizică nu înseamnă a-l scuti pe om de răspunderea opțiunilor sale. Culpabilitatea e un atribut inerent, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
al oricărei reflecții asupra devenirii, ca sursă a bucuriei de a înțelege temporalitatea, de a plasa individul în omenire și omenirea însăși în cuprinsul realului 1. O triplă expansiune are loc în istoriografie, angajând esențial destinul sintezei: în timp, prin abolirea oricărei limite cronologice, istoricul fiind interesat să cuprindă pe cât posibil întreaga durată; în spațiu, prin extinderea anchetei asupra continentului întreg; în sfera documentării, prin extensia nelimitată a noșiunii de fapt istoric (J.-B. Duroselle). Totul pare să motiveze "concepția de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fiind foarte probabil. Acest lucru poate lua diverse forme pe micul ecran, la radio sau în ziare. Acumularea de mărturii, de exemplu, are un rol important în acest sens. Însă un om politic care, pentru a ne convinge de necesitatea abolirii legii orelor de muncă, ne citează mai multe cazuri de persoane care întâlnesc dificultăți în viață din cauza acestei legi, crește numărul de exemple conform cărora „legea celor 35 de ore este rea” și probabilitatea ca noi să considerăm rea această
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
apărut la sfârșitul sec. al XVIIIlea în Germania, Franța, Anglia, ca reacție la raționalismul și la constrângerile formale ale clasicismului. Este primul curent de anvergură universală. Programul estetic formulat de Victor Hugo (prefață la drama romantică Cromwell, 1827) pledează pentru abolirea constrângerilor formale, pentru exaltarea libertății depline de creație, pentru primatul sensibilității și al pasiunii asupra rațiunii. Izvoarele artei vor fi de acum universul ilimitat al imaginației, mituri cosmogonice, istorie națională, natură primordială, folclorul, fantasticul. Modelul uman al romanticilor este „utopia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
univers în continuă devenire, cu cicluri cosmice marcate de cosmogonie și apocatastază (modele filozofice idealiste: Kant, Hegel). Trăsăturile romantismului - Conceptul creativ al noii ideologii literare este phantasía (fantezia creatoare). - Categoriile estetice ilustrate: frumosul, urâtul, fantasticul, grotescul, ironia etc. - Model estetic: abolirea constrângerilor formale, libertatea de creație, instituirea unor structuri discursive inedite, bazate pe antiteză, analogie, metaforă dezvoltată etc. - Teme romantice: iubirea, natura (ca stare de spirit), istoria, timpul, condiția umană (viața și moartea), condiția geniului, nostalgia absolutului, creația, aspirația spre ideal
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
din om dușmanul omului și din popoare inamicele popoarelor, ceea ce scoate în relief istoria Vechiului Testament, profetic pentru istoria omenirii pînă în zilele noastre. Luptele dintre popoare și revoluțiile din sînul societăților nu au încetat niciodată. Ele au dus la abolirea sclaviei și la eliminarea anumitor privilegii. Dar îmbunătățirile au degenerat întotdeauna după o vreme în abuzurile în cele din urmă intolerabile ale castei domnitoare și în fanatismul doctrinar al reformatorilor, care nu ezitau să recurgă la orice mijloc ca săn
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mijloc ca săn pună la rîndul lor mîna pe putere. Este firește justificat să căutăm o soluție injustiției sociale, dar nu este justificat să credem că încercarea de a găsi această soluție ne-ar putea scuti de tratarea problemei esențiale: abolirea avidității dorințelor, cauză esențial motivantă a tuturor nedreptăților individuale sau sociale. Fără îndoială că exploziile afective împotriva abuzului sînt necesități istorice, dar abuzul nu ar fi și el necesitate istorică? Justiția și injustiția sînt fenomene intrapsihice înainte de a exploda în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sau prin întoarcerea la valorile fondatoare. Al doilea model, pe care nu-l așez la același nivel, este cel al unei analize strict macrosociale, care limitează cauza violenței în școală la ordinea economică mondială ultraliberală, singura posibilitate de acțiune fiind abolirea acesteia. Discursul despre decadență Discursul despre decadență se folosește în primul rând de infracțiunile comise de minori pentru generalizări "filosofice", în care violența e împământenită, cum a fost, de exemplu, cazul filosofului André Comte-Sponville, în L'Événement du jeudi din
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
drept, dar că... n-au primit-o niciodată. Nu suntem departe de a împărtăși această părere". În dezbaterea purtată în Québec timp de mai multe decenii (Gauvin, p. 36 et sq.), argumentele aduse de partizanii pedepsei corporale susțineau clar că abolirea acesteia ar antrena o recrudescență a violenței împotriva cadrelor didactice. Tema excesului de drepturi de care se bucură copiii este omniprezentă. Sentimentul este că s-a produs o "schimbare de mentalitate" care-i lasă pe dascăli "fără nici o putere". Acest
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
două este artificială. Este foarte ușor de trecut de la un stadiu la altul. Este, în același timp, o problemă de principiu. Dacă este interzis să bați un adult, de ce n-ar fi la fel pentru un copil?". Amnesty International cere abolirea pedepselor corporale în unitățile școlare". Acestei noi doctrine a drepturilor copilului i se opune așadar o "tradiție", dar i se opune și certitudinea educatorilor care nu pot recurge la acest tip de pedeapsă că astfel riscă să rămână fără nici o
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cu adevărat dreptul la propria noastră imagine, ci la o înregistrare instantanee în timp real. În timp real nu mai există nici măcar distanța unei imagini. Or, ca să exiști pur și simplu, este nevoie de o distanță de la sine la sine. Abolirea acestei distanțe ne condamnă la o reproducere nesfârșită, la un soi de imortalitate derizorie (Baudrillard, 2001, p. 42Ă. Dacă susținătorii noilor întruchipări identitare avatarice văd în imersie, în interacțiune sau în telecolaborare avantajele posibilității de a fi în locul altuia sau
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
doar criza spațiului și a timpului, a realității fizice, filosoful ține să accentueze și criza individului, astfel că teoria sa este, în general, una marcată de individualismul liberal, focalizat pe problemele subiectului și ajungând la granița anarhismului liberal. Astfel, deplânge abolirea subiectivității active pe măsura dispariției realității, imobilizarea spectatorului uman în fața vitezei tehnologiilor și motorizarea inertă a trupului. Scrierile sale îl afișează drept un profet al rezistenței umane în fața intruziunii tehnologiilor în toate domeniile vieții, drept un militant care ia atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
procedeului sunt prezența tumorilor pancreatice multicentrice (3-38% din cazuri), eliminarea riscului de apariție a fistulei pancreatice postoperatorii și faptul că diabetul zaharat secundar este mult mai ușor de controlat. Pe de altă parte, procedeul este creditat cu o mortalitate crescută, abolirea funcției exocrine și endocrine și un status imunitar deficitar (secundar splenectomiei). În plus, nu există diferențe semnificative în ceea ce privește supraviețuirea la distanță între DPC standard și DPT [13]. Din aceste motive, DPT nu s-a impus printre intervențiile curente în tratamentul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
semnul tusei); mersul accentuează durerile abdominale; mersul bolnavului peritonitic este caracteristic, cu pași mici, aplecat, ținându-se cu mâna de abdomen; în pat adoptă o poziție antalgică „în cocoș de pușcă”; - palparea superficială abdominală evidențiază hiperestezie cutanată (semnul Dieulafoy) și abolirea reflexelor cutanate abdominale. Palparea profundă relevă sensibilitate dureroasă difuză, cu maximum de intensitate în zona corespunzătoare leziunii ce a cauzat peritonita. Pentru faza de iritație peritoneală sunt semnalate 2 semne caracteristice: - semnul lui Mandel (accentuarea durerii la percuția abdomenului) și
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
siguranța, la rezistență. Declarația devine însă un exercițiu de ambiguitate: sunt oare femmes cuprinse în categoria hommes și citoyens?. Olympe de Gouges propune, în 1791, un act simetric Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne, prin care se cere abolirea privilegiilor masculine. 26 Punerea problemei feminine provoacă multiple reacții negative și un discurs reacționar despre femeie acolo unde se impun inovații. Adversarii, contemporani sau retrospectivi, ai revoluției prezintă atributele Femeii Noi că o imagine a lumii pe dos: cetățeana care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aparține la vreo comunitate (până și mulțimea celor care licitează pe Internet e numită comunitate: auction communities!); drepturile copiilor și, în genere, problema protecției anumitor indivizi/grupuri fără a-i discrimina pe alții, cu alte cuvinte definirea drepturilor specifice fără abolirea sau atingerea drepturilor universale (capitolul V); relansarea sărbătorilor publice ca școli ale virtuților civice, într-o perspectivă de o mișcătoare ingenuitate - de exemplu, fără apel la marile studii consacrate sărbătorii de antropologi și istorici (capitolul VI); idealul unei comunități care
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Oswald Spengler, care nu vorbea decât de Untergang -, bazate în mare pe aceleași date statistice privind demografia actuală și viitoare, leagă strict valorile occidentale de populația albă a Europei, tot mai bătrână și mai puțin numeroasă. Multiculturaliștii radicali cred că abolirea nihilistă a tot ce au dat „bărbații albi morți” e singura cale spre viitor, iar valorile nu se mai găsesc decât în universurile echivalente ale postistoriei, în culturile celor „umiliți și obidiți”, cărora progresiștii le dau o „voce” (de regulă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]