43,150 matches
-
un film: prin depresie ne aflăm în repetiție ca pentru o judecată de apoi. Depresia înfrânge orice cosmos. Depresia poartă întotdeauna un dincolo de tot care sugerează un dincolo al verbului prin care nu putem exprima nimic, dar ne putem exprima absența. * Nebunii. De care nu mă desparte decât modestia. * Delirul este corolarul unei rebeliuni interne a trupului: insurecția mecanicului biologic subînțelege revolta împotriva condiției materiale în care stă constrâns să existe. S-a produs astfel un declic misterios, subversiv, care a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lui de cu o zi înainte, azvârlindu-mă în indignare sau lăsându-mă perplex să mă mir, toată graba mea de a fi vrut să provoc o poveste de dragoste filozofică alături de prietenul meu se întoarce într-o iubire cu absența. Omul pe care mi l-am închipuit eu lipsește; în locul lui stă o ființă care a rănit, a împroșcat confuzie, și-a arătat din greșeală chipul jupuit, celălalt chip: fie nu mai există, pentru gândurile care ne-ar fi plimbat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
după modelul metafizic al replicii sociale a lumii, care își construiește sfârșitul. Sfârșitul este întotdeauna un eveniment obiectiv absolut. Fiindcă evenimentul subiectiv absolut este transfi gurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă care se proiectează pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
alcătuiește lumea în energie subiectivă care se proiectează pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a lumii - sau, într-un registru mai barbar, prin distrugerea lumii. Energia subiectivă nu se manifestă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
autorității. Pârghii Exemplul bun, autoritatea părinților și respectul din partea copiilor sunt principalele pârghii în educația familială. Profesori În opinia elevilor, profesorii buni sunt aceia care le pun note mari, nu-i încarcă prea mult cu materia de studiu, nu pun absențe, cu alte cuvinte nu le fac zile grele. Robi Părinții care din prea multă dragoste îi satisfac copilului cele mai fanteziste capricii se transformă în robi ai acestuia. Școală Școala nu mai este cu adevărat școală dacă frecvența elevilor este
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
semne de întrebare asupra capacității acesteia de a progresa și de a-și perpetua existența. Oază de tihnă Fă-ți din casa și familia ta oaza de tihnă și liniște sufletească spre care să te îndrepți cu nerăbdare după o absență mai scurtă sau mai lungă. Bucurii Bucuriile mici și aparent neînsemnate aduc liniștea și armonia în viața de familie. Duete Găina cotcodăcește, nu cântă. În cuplurile în care ambii parteneri vor să cânte, duetele sunt cu scântei. Întrebare Pe măsura
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
agitată și dură E prea puțină dragoste și prea multă ură. Inspirația În creația artistică inspirația nu vine în sprijinul celor lipsiți de talent. Vigilență Comunicarea cu cei din jur este o trebuință vitală pentru om ca ființă socială. În absența unui interlocutor recurgem la dialogul interior, adică la taifasul cu sine, care este mai direct și nu cere nici un fel de diplomație. Mistificarea adevărului și încercarea de a ne sustrage de la recunoașterea greșelilor sunt imposibile datorită vigilenței conștiinței. Diverse Diamante
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
M-am întrebat, în ultimii ani, de mai multe ori, dacă procurorul militar însărcinat cu instrumentarea dosarelor Revoluției din decembrie 1989 nu are tocmai rolul de a le înmormânta. Nimeni nu s-a așteptat să aflăm vreodată adevărul absolut. Dar absența oricărui rezultat notabil nu poate să nu te pună pe gânduri. Ce mă frapează e uriașa discrepanță între ceea ce declară mass-mediei dl. Voinea și subțirimea dosarelor pe care le înaintează Justiției. Matematic, dovezile sale se opresc undeva în zona executanților
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
s-au datorat prestațiilor sale jalnice. Fragil ca aproape toți jucătorii români, Chivu a fost și probabil va rămâne un campion al accidentărilor. Poate nu e o întâmplare că revirimentul Romei din campionatul trecut s-a produs tocmai pe fondul absențelor îndelungate ale lui Chivu din teren. Probabil că postul care i s-ar potrivi cel mai bine ar fi cel de mijlocaș defensiv. Din păcate, Chivu nu are rezistența fizică necesară unei asemenea misiuni. Masiv, dar lipsit de elasticitate, el
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
Probabil că postul care i s-ar potrivi cel mai bine ar fi cel de mijlocaș defensiv. Din păcate, Chivu nu are rezistența fizică necesară unei asemenea misiuni. Masiv, dar lipsit de elasticitate, el nu poate compensa doar prin inteligență absența unor calități care fac, de pildă, din De Rossi, un mijlocaș de rasă, iar din Chivu doar un jucător cu părul zburlit încă din primul minut de joc. Nu poți să nu lauzi inteligența din teren a lui Chivu (evident
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
ar putea fi reluat fără menționarea paternității sale. Nicolae Manolescu posedă o vocație critică acaparantă, tinzînd către critica absolută, precum o formă de creație ea însăși, aptă a "concura" creațiile asupra cărora se aplică pînă la paradoxul mortificării lor în absența suflului critic. Poeziei pure i se alătură în felul acesta critica pură.
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
română nu sînt ușor de găsit anumite nuanțe și posibilități intermediare ale politeții cordiale, între stilul excesiv de protocolar ("Stimate domnule profesor") și cel simplu familiar ("Dragă Nini"). Salutul inițial e un mod de a evita formula de adresare -, dar tocmai absența acesteia îl face să sune mai curînd nepoliticos. Nu beneficiază de asemenea circumstanțe atenuante, în schimb, unele dintre formulele folosite pentru a atrage atenția asupra unui document atașat. Chiar termenii folosiți pentru acesta din urmă sînt încă insuficient fixați. Scriam
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
uscat/ precum o pată de cerneală/ care-a udat o sămînță de iarbă să crească" (Jazz). Sau: "Orașul se retrage între zidurile sale de/ carne. cometele sparg vitrinele cozile lor mari/ fac să strănute gropile comune dormitoarele/ comune/ iubirile și absențele comune. femeile care nu au/ fost iubite cîrpesc cu ochii lor cerul/ sfîrtecat de obsesii/ femeile care au fost iubite cîrpesc ciorapi biografii/ înnoadă la colțuri amănunte care se văd/ numai cu buricele degetelor" (Noaptea voastră). Continuînd un limbaj postexpresionist
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
De ce din lunga listă lipsesc atâția autori pe care i-am fi văzut, cu îndreptățire, demni de a intra între copertele încăpătoare ale proaspătului volum. Dacă ar fi să dau apă la moară unor asemenea cârcoteli de galerie, aș invoca absența inexplicabilă a lui Mircea Cărtărescu. Ca teoretician literar sau măcar ca gazetar politic, de data aceasta. Dintre Postmodernismul românesc, Pururi tânăr, înfășurat în pixeli și Baroane, măcar una și-ar fi găsit cu onoare locul în cele peste 500 de
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
trivială și mai puțin interesată a eternei probleme a listelor, v-aș putea cita un pasaj al lui Dan C. Mihăilescu referitor la îndelung comentatul triptic al lui Nicolae Manolescu (Literatura română postbelică): "și dacă tot ne-am oprit la absențe (marea pricină de scandal a cărții), să ne întrebăm de ce a fost salvat în noua arcă manolesciană Dumitru Popescu (Muzeul de ceară), în absența unor nume precum Petru Popescu, B. Nedelcovici, Mihai Sin, Al. Papilian, Dana Dumitriu, Maria Luiza Cristescu
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
comentatul triptic al lui Nicolae Manolescu (Literatura română postbelică): "și dacă tot ne-am oprit la absențe (marea pricină de scandal a cărții), să ne întrebăm de ce a fost salvat în noua arcă manolesciană Dumitru Popescu (Muzeul de ceară), în absența unor nume precum Petru Popescu, B. Nedelcovici, Mihai Sin, Al. Papilian, Dana Dumitriu, Maria Luiza Cristescu, E. Uricaru, Radu Mareș, inclusiv (dacă tot vorbim de Dumitru Popescu) Titus Popovici ori P. Sălcudeanu (între paranteze fie spus, eu unul aș fi
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
orice explicație. Dacă e prezent Răzvan Petrescu, cu un volum din 1993, atunci de ce să lipsească Blocada lui P. Chihaia? Și dacă e lesne de înțeles (și de acceptat) de ce lipsesc Al. Oprea sau P. Marcea, este greu de admis absența lui Mihai Ungheanu, antipodul doctrinar al lui Nicolae Manolescu, dar numai de la un moment încoace. În fine, la capitolul ŤTeatruť, dacă lângă Radu Stanca, T. Mazilu, Ion Băieșu și Marin Sorescu poți accepta lipsa unor autori precum Dumitru Solomon sau
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
Ungheanu, antipodul doctrinar al lui Nicolae Manolescu, dar numai de la un moment încoace. În fine, la capitolul ŤTeatruť, dacă lângă Radu Stanca, T. Mazilu, Ion Băieșu și Marin Sorescu poți accepta lipsa unor autori precum Dumitru Solomon sau I. Naghiu, absența lui D.R. Popescu este o carență flagrantă." (Ziarul de duminică, nr. 44/ 2 noiembrie 2001) Sincer și cinic vorbind, nici o selecție de autori nu este, nicicând, completă. Oricâtă bună-credință și oricâtă atenție răbdătoare ar implica. Vedeți, de altfel, prea bine
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
nicicând, completă. Oricâtă bună-credință și oricâtă atenție răbdătoare ar implica. Vedeți, de altfel, prea bine. La fel de sincer și mult mai lipsit de precauții, vă anunț că nici un asemenea florilegiu nu e - niciodată - incomplet. Se vor putea găsi, în cazul fiecărei absențe notabile, nenumărate, plauzibile și diverse criterii de excludere. Răsfoiți în zadar Canonul occidental al lui Harold Bloom. Nu-i veți întâlni acolo pe Rabelais, Petrarca, Racine, Swift, Jean Jacques Rousseau, Pușkin, Giacomo Leopardi, Dostoievski, Balzac, Gustave Flaubert, Charles Baudelaire, Cehov
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
I constituie o inestimabilă sursă de informații asupra unei perioade istorice frământate. Notația sumară, precisă, cu obsesia obiectivității, poate deveni un izvor de inspirație pentru cercetătorii epocii, care vor găsi confirmări sau infirmări ale unor ipoteze rămase în suspensie în absența unor documente de acest calibru. Într-un anumit sens, Jurnalul pare a fi opera unui maniac. Regele nu se abate sub nici un pretext de la reperele zilnice stabilite cu precizie: descrierea vremii, notarea ritualurilor obligatorii ("baie și mic dejun"), întâlniri cu
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
Docea, reface traseul acestui jurnal rămas inedit vreme de aproape un veac. Istoria și istoriile pe care le ascunde sunt, la rândul lor, pasionante, lăsând loc imaginației să umple goluri pe care notațiile lapidare ale regelui le suscită din plin. Absența intenționalității în redactare conferă scrierii un caracter de obiectivitate și expresivitate care vor trebui consemnate ca atare. "Autorul nu urmărește o idee anume, ci redă cu fidelitate fapte din viața zilnică. Aprecierile personale și comentariile, care ar putea da seama
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
reprezintă, cumva, tot atâtea fațete esențiale ale lumii, alcătuiesc un întreg. Le-ai gândit ca pe un ansamblu? Am scris cele cinci piese vreme de un an și ceva. Simțeam nevoia să scot un volum consistent, după opt ani de absență. Deși, tehnic vorbind, există poate asemănări între ele, în fond cred că sunt foarte diferite. În spatele fiecăreia se află imagini, obsesii, gânduri care au supraviețuit multă vreme în mine. Când am ajuns la ultima dintre ele, Atelier, prima din volum
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
mari categorii: cei care, avînd o fire predispusă spre fericire, vor citi cartea ca pe un mijloc de cultivare a unui sentiment pe care deja l-au gustat; cei care, fiind incompatibili prin natură cu experiența fericirii, îi vor suplini absența printr-o excrescență pe verticală a cunoștințelor legate de ea. Cum numărul filozofilor al căror nume este pomenit în această carte este destul de mare, nu îndrăznesc să mă întreb cîți dintre ei au făcut teoria unui simțămînt pe care să
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
unei vieți viitoare și numai în vederea învierii îndelung așteptate. Așadar, pentru un creștin, fericirea cere ca condiție obligatorie perspectiva unei alte lumi și, totodată, cultivarea virtuților creștine cardinale: credința, dragostea, speranța. În contrast cu convingerea lui Sponville, și anume că fericirea presupune absența speranței, pentru Delumeau, fericirea fără speranță nu are sens. "Omul nu este pe pămînt dintr-o întîmplare, chiar dacă este produsul evoluției. În zilele noastre, mulți aspiră totuși la fericirea imediată fără speranță, care sfîrșește cel mai adesea în deziluzie, descurajare
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
preluarea puterii pentru controlul total al avuției naționale etatizate sub comunism. Puterea politică a impus modalitățile de realizare a tranziției, formele dez-etatizării economice, direcțiile eforturilor investiționale. O ruptură brutală cu perspectivele cetățenilor - asistați; "orfanii" statului totalitar ar fi fost, în absența unei lustrații reale și severe, un dezastru pentru lupii deghizați în miei, cum s-au dovedit a fi moștenitorii "de drept" ai comunismului. Legăturile ierarhice și dependențele reciproce, tipice fostului regim, în care constituiau "avangarda proletariatului", i-au obligat la
Stânga și dreapta by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9535_a_10860]