2,175 matches
-
universalul, deschizînd în om un infinit potențial și potențator. Pe de altă parte cogito-ul are și calitatea de a fi prima certitudine dar și ultima a celui ce raționează. De aici răsare și o altă consecință importantă a cogito-ului cartesian: absolutul individual și certitudinea, odată cucerite, nu permit lenevirea spiritului ; ele trebuiesc recucerite mereu și mereu, îndemnînd spiritul să se mențină viu și treaz, căci, atenționează Descartes: .) De aceea, deși .) (), ea nu oferă automat omului propriul său absolut. Căci una e
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a cogito-ului cartesian: absolutul individual și certitudinea, odată cucerite, nu permit lenevirea spiritului ; ele trebuiesc recucerite mereu și mereu, îndemnînd spiritul să se mențină viu și treaz, căci, atenționează Descartes: .) De aceea, deși .) (), ea nu oferă automat omului propriul său absolut. Căci una e să gîndești și cu totul altceva să știi că gîndești, la fel cum după cum precizează Augustin. ) Desăvârșirea individualizării în atingerea absolutului necesită o desfășurare permanentă a spiritului în fața lui însuși, mai întâi ca spirit pur și simplu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
viu și treaz, căci, atenționează Descartes: .) De aceea, deși .) (), ea nu oferă automat omului propriul său absolut. Căci una e să gîndești și cu totul altceva să știi că gîndești, la fel cum după cum precizează Augustin. ) Desăvârșirea individualizării în atingerea absolutului necesită o desfășurare permanentă a spiritului în fața lui însuși, mai întâi ca spirit pur și simplu iar apoi în întregul evantai al modurilor sale de manifestare, căci spiritul se desface ca un arbore în ființa omenească. Prin aceea că este
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
o certitudine. Pascal are nevoie de îndoială pentru a susține incertitudinea cunoștințelor noastre și necesitatea recurgerii la credința. Cunoașterea absolută a ființei ca ființa este o imposibilitate. Pascal respinge orice axiomă rigidă în timp ce va pune bazele unei cunoașteri certe a absolutului si își propune să arate relativitatea întregii științe. Rațiunea este incompetentă, ea face abstracție de existența umană. Niciodată un calcul nu va putea pune capăt unei angoase. A dovedi existența lui Dumnezeu, nu înseamnă a te dedica unei operații zadarnice
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
aceea trebuie să fim convinși că un artist adevărat exprimă în exterior, prin operele sale ceea ce simte în interiorul său. Sfântul Vasile cel Mare spunea că din natura lor oamenii doresc ceea ce este frumos 94. Dorința de frumusețe este în legătură cu căutarea absolutului, a infinitului, cu imaginea lui Dumnezeu în om; omul care îl caută pe Dumnezeu este frumusețea care caută frumusețea din care s‑a desprins; ca atare, frumu‑ sețea izvorăște din Dumnezeu și aspiră să se întoarcă la izvor. Frumusețea lucrurilor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
va fi viu. Îi rog pe cei care vor trăi atât de mult ca mine să vadă dacă mă voi ține de cuvânt“. Confesiunea sa este pilduitoare pentru răbdarea care trebuie să dubleze munca tenace și inspirată pentru a atinge absolutul. Este și acesta un motiv de meditație și de învățătură pentru noi care trăim „la porțile Orientului“, pândiți mereu de superficialitate și automulțumire, așteptând mereu elogii de la neinițiați în tainele artei Orientului și nu numai în ele. XXII. Unitatea stilistică
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
alfabet al său, să stabilească un canon de proporții pentru formele anatomice, care ne ajută, alături de stilul desenului, să recunoaștem, fără ezitări, o lucrare realizată de el. Dürer imaginează ornamente grafice de o inventitate și o rigoare care vizează perfecțiunea, absolutul. Toate aceste elemente adunate alcătuiesc ceea ce noi numim stilul Dürer. Tot un stil inconfundabil are arta grafică a lui Goya. Indiferent dacă este vorba de desene sau de gravuri, întâlnim o nouă modalitate de a organiza suprafața prin contraste șocante
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
poporul Bisericii, aceasta fiind formula noțiunii de sobor sau de colegialitate. De fapt, unitatea dintre rațiune și credință se stabilește pe măsura apartenenței ființei la Biserică, Stâlp și tărie a Adevărului, potrivit Sfântului Apostol Pavel. Unicul subiect al cunoașterii este Absolutul; de aici rezultă că subiectul uman al cunoașterii nu este un ins izolat, ci persoana ca mădular al Ecclesiei, Trupul lui Hristos, ceea ce face din Biserică axa duhovnicească a istoriei și subiectul sobornicesc al cunoașterii lui Dumnezeu. Pentru Țuțea, cunoașterea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
iată justificarea filosofică a lipsei de autonomie a esteticului -, ci pornind din tendința omului spre acea dimensiune nepieritoare. Astfel, opera de artă, precum filosofia, este un rezultat al necesității ființei de absolut, este fructul necesității umane de absolut, dar nu absolutul însuși. Iată de ce raportarea la teologic este indispensabilă pentru a putea accede spre Absolut. Pentru Nichifor Crainic, relația dintre teologie și estetică este una consubstanțială, având drept numitor comun revelarea frumosului. Arta, percepută ca marea fiică a religiei, devine mediatoarea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
fie valabilă, trebuie ca actul de iubire de la om la Dumnezeu să fie de aceeași esență cu cel de la om la om. Cu alte cuvinte, să fie același act de iubire care să se extindă la întreaga existență: și asupra Absolutului și asupra realității sensibile, interpretare susținută de teologia catolică, pornind de la cele două percepte primordiale: să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți. Altfel spus
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Fizica nucleară, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, 1940. Manu, Gheorghe, În spatele Cortinei de Fier: România sub ocupație rusească/Testis Dacicus (George Manu); ediție îngrijită și studiu introductiv de Silviu B. Moldovan, Bucuresti, Editura Mica Valahie, 2011. Mateescu, Stelian, Directiva Absolutului, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Centrală, 1933. Mehedinți, Simion, Școala română și capitalul biologic al poporului român, Cluj-Napoca, Biblioteca eugenică și biopolitică a Astrei, 1927. Mehedinți, Simion, Apropie-te de Iisus prin biserica noastră și alegerea educatorilor, București
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
refer la un pasaj precis din Herodot, pe care vă las să-l descoperiți... singur. Nu știu ce înțelegeți Dvs., în mod exact, prin reflexul G. Călinescu, pe care l-aș considera provincial. Dacă înțelesul este de a considera că universalul e absolutul (o referință precisă în Istoria Literaturii... ed. 1982, p. 905), iar chestiunea răspândirii e de ordin cu totul secundar și exterior și depinde numai de legile difuziunii, mi-aș îngădui să nu fiu deloc de acord. Este un punct de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
E. Lovinescu și G. Călinescu. Trecem peste împrejurarea că acești mari critici nu s-au preocupat niciodată să fie traduși, să colaboreze, să pătrundă în Europa, opera lor să circule etc. Ba ultimul susținea chiar polemic teza că universalul este absolutul. Chestiunea răspândirii este de ordin cu totul secundar și exterior și depinde numai de legile difuzării. Această indiferență (de fapt agresivă) la confruntarea, verificarea și acceptarea universală este rezultatul, în realitate, al unui mare complex de inferioritate-superioritate. Toate rezistențele și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
fi atins numai prin puterea minții. În căutarea adevărului, puterea minții are trei grade: a) imaginativă (confuză); b) rațională (ce descifrează esențele); c) intuitivă (care realizează unificarea esențelor cu principiile și permite înțelegerea naturii). Cu alte cuvinte, se neagă relativul, absolutul rămânând singura realitate a universului (naturii). Veritabilul bine, cel capabil să ofere o eternitate de bucurie și fericire, se realizează prin epurarea fanteziilor imaginare în favoarea cunoașterii raționale și intuitive. Singura bucurie suverană și permanentă, pe care etica o numește beatitudine
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
nu poate exista cunoaștere generală, unde să nu se producă o asemenea determinare a obiectelor din partea inteligenței. Lucrurile în sine, nu mai pot fi supuse funcțiilor sintetice ale inteligenței, încât nici metafizica în sensul său tradițional de cunoaștere rațională a absolutului existențial nu va fi posibilă. Simțurile singure, prin ele singure, nu pot conduce la cunoaștere, nu oferă necesitatea și universalitatea pe care o au științele fizice și matematice. Pe de altă parte, nici conceptele rațiunii nu ne pot învăța nimic
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
în cadrul ei cunoștințele sunt suspuse revizuirilor, întregirilor și completării iar cel absolut ține de ceea ce în cadrul oricărei cunoștințe rezistă în timp, este reținut din generație în generație. Sarcina științei este dobândirea adevărului obiectiv relativ, care reprezintă un pas spre cel absolut. CARACTERUL CONCRET al adevărului ține seama de interpretarea abstracțiilor, de condițiilor de timp și loc. Concretețea adevărului rezidă deci, în faptul că nu putem face niciodată abstracție de determinările spatio-temporale în care există și se manifestă obiectele și fenomenele. Caracterul
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
prin eliminarea concretului spațial și temporal, o "biografie" parenetică, un fel de "Ciropedie" creștină, urmărește impunerea unui erou exemplar. Exemplaritatea personajului (povestea vieții lui Constantin urmează în cartea lui Neagoe pilduitoarelor existențe ale regilor biblici) este însă vizibil desprinsă din "absolutul" creștin, coborâtă pe pământ și modulată spre împlinirea (cu deosebire în faza "mobilizărilor" spirituale) unor țeluri particulare și naționale. (Mazilu, Literatura română în epoca Renașterii 234) Dincolo de modelul Învățăturilor lui Neagoe Basarab, în care programul politic al domnului isihast (portret
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
aici se vor diferenția în funcție de rolul conferit decorului: „cadru” al emoției sau „însuși modul stării sufletești, al atmosferei interioare”. Când trăirea e sinceră, pentru simboliști concretul lui hic et nunc devine o scenă, o mască dincolo de care domnește nevăzutul, misterul, absolutul - unica realitate către care ei țintesc. Cuvinte și imagini încărcate de fascinația analogiilor și puncte de sprijin în transcenderea aparenței formează în poezie rețele: creatorii le depășesc în căutarea sunetului plin al individualității, dar o lirică de grup, cum a
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
a-și atinge scopurile propuse și vigoarea cu care le abordează pe amândouă.13 A lăsa politica externă pe seama armatei înseamnă a elimina posibilitatea unui compromis și, astfel, a renunța la cauza păcii. Intelectul militarilor știe cum să opereze între absolutul victoriei și cel al înfrângerii. Nu cunoaște însă mecanismele perseverente, complexe și subtile ale diplomației, ale căror scopuri principale îl constituie evitarea absolutismelor victoriei și înfrângerii și întâlnirea cu partea adversă pe terenul neutru al negocierii și compromisului. O politică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atâta jale era’’, este din nou o mostră de exprimare concisă, dar afectiv-subiectivă, pentru că aici accentul cade pe cuvântul cheie, aceasta consumând cea mai mare energie emitentă, pentru că importantă aici e sublinierea noțiunii de jale, care este întărită de superlativul absolut exprimat printr-un mijloc expresiv, și anume prin adjectivul’’ atâta’’. Dacă s-ar fi spus după legea standard: ’’era foarte multă jale’, comunicarea ar fi fost și mai lungă, dar și mult mai rece. Remarcăm în același text ca trăsătură
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
conflictului (polemos). Regăsim În Fenomenologia spiritului a lui Hegel (1807), apoi În marxism și la reprezentanții Școlii de la Frankfurt, ideea unei violențe ce sălășluiește În inima Ființei, concepută ca incluzând negativitate și contradicție, cu sau fără reconcilierea finală Într-un Absolut. Pentru Karl Marx, o revoluție Împotriva acaparării capitaliste a mijloacelor de producție trebuie să ducă la suprimarea luptei de clasă. Friedrich Engels pune mai puternic accentul pe rolul predominant al instanței economice În dinamica socială. Ce exercițiu de forță, dictatura
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Piano Cu două săptămâni înainte de Exitfest, primisem cadou un bilet pe patru zile, cât ține festivalul. Cu o săptămână înainte de Exitfest, pe ceva Tvr, consulul Serbiei anunța scoaterea vizelor pentru Serbia. Lucrurile mergeau din bine în mai bine, ca să atingă absolutul, foartele, fortele pe parcursul celor patru zile de festival. Sss, fără grabă... menține ritmul! Mezzo-piano 12.07, ziua încă începe de dimineață. Mate de la 9 în Cărturești. La 10, întâlnire cu Andra pe Gheorghe Lazăr. Locație, încă Timișoara cu ieșire spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
faptelor. 1) traducerea este un fenomen cultural-lingvistic cu manifestare milenară și cu efecte benefice, 2) comunicarea în interiorul aceluiași spațiu lingvistic și cultural este întotdeauna parțială, în sensul că are un anumit procent de pierderi sau de incertitudini, încît a urmări absolutul în cadrul comunicării interculturale prin traduceri este o absurditate. Deși prin trăsăturile de bază traducerea este legată în mod esențial de cercetarea care privește lingvistica generală și comunicarea interculturală, ea trebuie avută în vedere și de a n a l i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fost înlocuit de vocația universală a creștinismului. Acest fapt nu anulează cu desăvârșire misiunea poporului lui Israel, pentru că, spune Iisus, "în casa Tatălui meu sunt multe locașuri" (Ioan, 14, 2). Dinamica poporului evreu este orientată către un viitor care conține absolutul, și în toate acțiunile lor, chiar și după Hristos, este ceva din acest caracter absolut 35. Istoria lui Israel, chiar și după exilul impus de romani, mărturisește despre prezența lui Dumnezeu în lume. Evreii sunt "părinții" creștinilor, de aceea un
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Anton Holban și alții. Capitolul 10 (a) p. 154. Problema a fost dezbătută de Tudor Vianu în volumul Filozofie și poezie, Oradea, 1937, care a urmărit multiplele reiații stabilite în istoria culturii umane, între cele trei forme de cunoaștere a absolutului - religia, filozofia și poezia - demonstrînd sărăcirea lor reciprocă rezultată din concepția unei "autonomii" stricte, dar și confuzia datorată unor interferențe brutale. "Forme înrudite, dar originale, ele există în permanentă simultaneitate și, atingîndu-se în absolut, fără să se determine temporal, nici una
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]