2,686 matches
-
într-o privilegiată familie (și Ion Barbu e prin apropiere). Nemulțumindu-se a înscrie victoria spiritului, puritatea impersonala a acestuia în raport cu natura, cu obscuritatea să colcăitoare, nemărginit proliferanta, Ilie Constantin nu șovăie a descinde în zona celei din urmă. Face abstracție de rețetă clasicității, fie și ŕ la page, de care dispune, de eleganță prețioasă, cu tangente parnasiene, a detașării ce-i stă la îndemînă, spre a se comportă precum un observator, un explorator. Preferă a pune în paranteză armonia elaborată
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
și impecabilă traducere din Margueritte Yourcenar), Teodora Stanciu, Oana Enăchescu, Petru Cimpoeșu, Ion Beldeanu, Ion Dragomir, Cosmin Ciotloș, Florina Pârjol, Teodor Dună. La un moment dat, cu finețea sa binecunoscută, Gabriel Dimisianu, enumerând valorile literaturii române contemporane, a precizat: "Facem abstracție de cei prezenți aici." La care, Daniel Cristea-Enache a dat o replică de un umor nebun (zic unii; cât se poate de adevărată, zic eu): Dacă facem abstracție de cei prezenți aici, ce mai rămâne?" Duminică, scăldați de un soare
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
sa binecunoscută, Gabriel Dimisianu, enumerând valorile literaturii române contemporane, a precizat: "Facem abstracție de cei prezenți aici." La care, Daniel Cristea-Enache a dat o replică de un umor nebun (zic unii; cât se poate de adevărată, zic eu): Dacă facem abstracție de cei prezenți aici, ce mai rămâne?" Duminică, scăldați de un soare mângâietor, de toamnă, am făcut cu toții drumul invers, spre casele noastre din București și din alte orașe. Nu știu alții cum sunt, dar eu m-am întors cu
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
patru Coduri, legile de punere în aplicare, reforma promovării la Instanța Supremă, reforma sistemului disciplinar, etc.? Câte țări au luat, în numai câțiva ani, măsurile tranșante pe care România le-a luat pentru a combate corupția și crima organizată, facând abstracție de interesele și apartenența politică a celor cercetați, acuzați și condamnați? Iată numai câteva argumente pentru care considerăm că evaluările din cadrul MCV trebuie să fie făcute, ca și până acum, cu obiectivitate. Iată numai câteva argumente pentru care, personal, ca
Cătălin Predoiu, în vizită la Bruxelles despre MCV cu oficialii CE () [Corola-journal/Journalistic/46448_a_47773]
-
-i dăm crezare lui G. Călinescu (care vorbea despre poezia ei ca drespre o „notație ș...ț ușor hermetizată”), e cazul să cartografiem, atât cât ne lasă jurnalul acesta secvențial, raporturile autoarei cu propriul scris. Cu scrisul în general. Făcând abstracție de ideologii (la care a aderat în tinerețe și pe care le-a abandonat cu discreție pe urmă). Cum spuneam, în anii debutului, Maria Banuș oferă o imagine mai degrabă confuză. Ea scrie „așa cum face găina ouă” (ca să citez un
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
istorie subie, îndurată. E, în acest plin, al unei robuste trăiri, mai mult decît pioasă rememorare, decît obstinație cătînd înspre altare stinse. Preluînd cuplul de noțiuni din titulatura expoziției, Clipa, prezentul, iluminează curajos Mileniile, - și gustul artistului, capabil de austeritatea abstracției, nu-și refuză nici aspra bucurie a concretului, în multiplele lui manifestări, în pregnanța volumetrică a atîtor semne indelebile din orizontul Orașului. Un elogiu tardiv al Romei, rostit în atmosfera de restriște a veacului V, de către un poet, Rutilius Namatianus
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
de afecte, paleta nesfîrșită de culori, exploziile tunătoare sau șoaptele abia auzite pe care le percep și pot să le transmită, în egală măsură, interpreților și publicului doar adevărații artiști. Bagheta sa e sigură, respectul față de artiști deplin." Dacă face abstracție de „paleta nesfîrșită de culori" și „risipa generoasă", clișee plate și agasante, Cronicarul e alături de Cristina Sîrbu în laudele aduse distinsului dirijor. Se pare că muzica lui Wagner e de bun augur pentru mult încercatul Cristian Mandeal. In memoriam Adrian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
lipsă de responsabilitate nu numai în fața cuvintelor cu care lucrează, ci chiar în fața Logosului, în fața Verbului care a stat la întemeierea lumii și a Cosmosului" (pag. 44). Chiar ignorând eticheta atât de radicală aplicată poeziei contemporane, nu se poate face abstracție de faptul că cel ce emite astfel de judecăți de valoare (postulate, nu justificate) se consideră un reprezentant al high-brow culture, al "poeziei înalte, misionare" care se autoplasează în fruntea ierarhiei artelor. Demolarea acestei distincții ierarhice este de fapt ceea ce
Clujul literar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14815_a_16140]
-
Deci liniștea din jur nu-mi e neapărat necesară, bineînțeles că e recomandabilă. Cei care mă cunosc, cei ai casei știu că la un moment dat nu se mai poate vorbi cu mine, cînd plonjez în subiect. Așadar, eu fac abstracție de exterior. D.P.: N-ai nevoie nici de obiecte-fetiș în preajmă? D.F.: De obiecte-fetiș n-am nevoie, am nevoie, cred, de un anumit spațiu, în care să mă învîrt cînd mă scol de pe scaun, fiindcă mă scol deseori de pe scaun
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
encomiastice și ratează șansa unor încondeieri cu har. De vină e natura binevoitoare a unei firi politicoase care își închipuie că rostul unor mărturii e să-și flateze contemporanii. Din acest motiv, cînd evocă oameni, Blaga împarte indulgențe, risipinduse în abstracții plăcute și în senzații amabile. Pe alocuri simți înclinația mitică a povestitorului, Blaga știind să dubleze planul real cu o țesătură de imagini simbolice, de aici voința de a interpreta alegoric cîte un eveniment prozaic din propria biografie. De exemplu
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
timpul rămâne, totuși, cel care va hotărî soarta în domeniu... - Mai este timp pentru reconsiderări, de vreme ce nici să citim nu mai există vreme? Chestia cu reconsiderările va fi decisă de timpul istoric, după cum prea bine ați zis-o. - Se face abstracție de gradul de rudenie dintre dumneavoastră și Tudor Mușatescu, din considerente pur... tehnice, să zic așa, pentru că, altfel, umorul este un dat al neamului (sau al "clanului", dacă nu vă supărați) Mușatescu... Să fie vorba, oare, despre un blestem frumos
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
trecut în revistă aproape toate școlile, sistemele, curentele și problemele fundamentale ale filosofiei [...] Oricine își poate închipui ce ridicoli, chiar caraghioși, puteam părea, plimbându-ne în zdrențele noastre în jurul «monumentului», în timp ce ascultam prelegerile profesorului Ion Petrovici. Dar noi făceam total abstracție de priveliștea dezgustătoare, absorbiți de cuvântul curgător, elegant și elevat al Profesorului.” Încoronare cu scandal Au vuit ziarele centrale scandalizate că un bulibașă local, Ilie Stănescu, s-a încoronat la mănăstirea Curtea de Argeș, rege internațional al rromilor. Motivul ar fi că
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
cei care au traversat lucid experiența „societății socialiste/comuniste multilateral dezvolatate" și care au văzut cu ochii lor în ce constă paradisul libertar al stângii și beneficiile economiei centralizate. Ca și Ken Loach și alți militanți, Michael Moore face totală abstracție de moștenirea litigioasă a stângii într-o altă parte a lumii decât aceea în care trăiesc cei doi regizori. Lecția de umanism socialist și cea despre păcatele capitalismului poate fi cu succes predată unor analfabeți politici sau celor din gauche
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. încorporată în lucruri sau presimțită dincolo de configurația lor, această geometrie este în mîna artistului elementul primar al unei adevărate geneze. Prin ea, Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea frustă sau în convenția culturală. Pentru că sfera sa de acțiune și de referință nu se limitează la o singură dimensiune a lumii, ci încearcă să cuprindă întreaga ei manifestare. Procesul
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
Procesul de inventariere a imaginilor sau de punere în formă a unor idei fără nici un suport determinat constituie, de fapt, o nesfîrșită polemică și un interminabil paradox. Tot ceea ce este încărcat de materie și sursă inepuizabilă pentru provocări senzoriale devine abstracție pură, după cum tot ceea ce pare, pentru conștiința comună, îndepărtat și eteric se transformă instantaneu în obiect și se exprimă definitiv. Pictura și sculptura sînt supuse, astfel, unei radicale voințe de geometrizare și de abstractizare, iar conceptele teoretice și ideile abstracte
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
sale geometrice. Dacă pictura suferă un proces de abstractizare în sensul desprinderii sale de orice exteriorita-te, dar și unul de aducere în concret prin individualizarea componentelor, sculptura este supusă unei acțiuni similare, însă în sens invers. Geometria pură capătă corporalitate, abstracția iese din spațiul ei imponderabil și devine tactilă ca orice obiect al lumii nemijlocite. Lemnul și metalul, adică suporturile materiale cel mai des folosite, ajung indiferente ca substanță și se preschimbă în simple vehicule pentru energia mentală căreia li se
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
pentru așezarea în spațiu, ele rămîn definitiv pătrate, dreptunghiuri, arcuri de cerc sau unghiuri integrate într-o structură fără precedent și fără consecințe previzibile. Genericul Hyphen, sub care cele mai multe forme spațiale sînt așezate, indică tocmai această punte, această legătură între abstracție și imanență, între tangibil și imponderabil. El conciliază interiorul cu exteriorul, materia cu vidul, gravitația cu starea de plutire. La intersecția picturii cu sculptura, ca un spațiu deschis în egală măsură către amîndouă, se așază desenul, în toate variantele lui
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
dar această viziune - prea rece, prea calculată - pălește pe lângă imaginile pline de sevă, de senzații puternice, de amănunte concrete, din romanul lui I. Eremia care a făcut o experiență personală cu funcționarea acestui sistem. Alegoria lui Orwell trimite la o abstracție, cea a lui Eremia la o societate unde trăiesc oameni. Dacă manuscrisul ar fi ajuns în Franța și romanul ar fi apărut acolo, e foarte probabil că România ar fi avut propriul ei Orwell. În afară de aceasta, autorul român a dat
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
fost Cuvîntul, atunci Paul Neagu a scris: Prag despic Forfeca văzduh Huma apelor Impărțeala Grația formală Buzele mierii Păstaie de salcîm Delfic dans Cuțit Trans-val Peștele Pragul trecea Etosul apei Descînta Londra, 4 septembrie 1987 IV Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea frustă sau în convenția culturală. Pentru că sfera sa de acțiune și de referință nu se limitează la o singură dimensiune a lumii, ci încearcă să cuprindă întreaga ei manifestare. Procesul
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
inventariere a imaginilor sau de punere în formă a unor idei fără nici un suport determinat constituie, de fapt, o nesfîrșită ceartă și un izvor inepuizabil de tensiuni. Tot ceea ce este încărcat de materie și sursă majoră pentru provocări senzoriale devine abstracție pură, după cum tot ceea ce pare, pentru conștiința comună, îndepărtat și eteric se transformă instantaneu în obiect și se exprimă tranșant și definitiv. Dar cum în jocul abstracțiilor și al incorporării, Cuvîntul joacă întotdeuna un rol esențial, Paul Neagu a scris
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
Tot ceea ce este încărcat de materie și sursă majoră pentru provocări senzoriale devine abstracție pură, după cum tot ceea ce pare, pentru conștiința comună, îndepărtat și eteric se transformă instantaneu în obiect și se exprimă tranșant și definitiv. Dar cum în jocul abstracțiilor și al incorporării, Cuvîntul joacă întotdeuna un rol esențial, Paul Neagu a scris: Leș Din cer, ceară Evidența ploii Căderea și deci Urcarea sevei spre înalt Rîurile duc Leșia pămîntului la ocean Destin al pocăinței Adierea lacrimei Aburii Înving metalul
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
acțiune" și "putere", desemnînd prin ei, sau mai exact prin conjugarea lor, principala direcție de urmat. Emerson rămîne în istoria culturii americane nu numai ca precursor al pragmatismului. Este greu de știut cîți dintre scriitori americani de după el au făcut abstracție de viziunea asupra lumii asociată cu numele său. După cum se vede din exemplul contemporanilor săi, nu toți poeții sau prozatorii americani s-au raportat la el în același mod. Walt Whitman, de pildă, și-a scris poezia la umbra lui
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
cel care ascultă și comentează teoria lui Ioanide. Răspunsul explică anticipativ tragedia lui Pomponescu, cel care își va rezolva eșecul sinucigându-se surprinzător în finalul romanului: Pomponescu este "un caz tragic, un oscilant între două puncte cardinale. Pomponescu aspiră la abstracție și nu se poate smulge din efemer. Când nu e în guvern suferă de a nu fi ministru, când e ministru suferă că a părăsit arhitectura". Avem aici argumentul cel mai important pentru a nu accepta aprecierea simplistă, din considerente
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
a cărții este însăși alegerea bibliografiei. Cartea să cuprinde câteva voci distincte, lucru destul de rar întâlnit într-o carte de studii. Există un Vighi teoretician și filosof care nu-și intra deloc în rol pentru ca temă aleasă nu-i permite abstracția. Apare și un Vighi excelent comentator de texte a observații extrem de fine se adaugă neîntârziat citatelor din Istrati sau Sadoveanu. Și nu în ultimul rând trebuie amintită latura de comentator social. De altfel, autorul oferă, din această ultimă perspectiva, un
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
trei regizori de talia lui Petre Năstase, și anume Geo Saizescu, Alexa Vissarion și Cristina Nichituș promite capodopere similare de grotesc și fantezie infatigabilă. Filmul de mai sus poate fi socotit drept cel mai prost film al anului, dacă facem abstracție de filmul lui Marius Th. Barna, Dincolo de America (2008), cu scenariul lui Eugen Șerbănescu, film care bate și acest clasament, și pentru care ar trebui instituit probabil un premiu special. În concluzie, cu mai mult discernămînt și poate cu un
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]