6,323 matches
-
bună, în Edenul refăcut. Dar, fatal, nu rațiunea ar fi trebuit să descopere toate acestea, nu inteligența ne este cerută de divinitate, ci sufletul curat, sentimentul fără de prihană... * Diminețile la Dannot și miniaturala cruce ce mi-a fost hărăzită, înfruntarea absurdului, redescoperirea eului. Un lunetist a deschis focul la întâmplare, un bătrân a murit de inaniție, un copil abia născut încearcă să înfrunte lumea cu scâncetul său... Un Papă necrezând că va mai salva omenirea (din cauza ei, nu a Sa, firește
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
-l pot duce... Ce faci, Mephisto, râzi, da, eram sigur, era singurul răspuns pe care mi-l puteai da, te amuzi copios de farsa pe care mi-ai jucat-o, de dorința mea de mascul orgolios și mai ales de absurda idee de a-i pune în cârcă Creatorului toate acestea... Am să-mi spun rugăciunile și am să alerg la Dannot, confesorul meu, poarta mea către imuabil, către sfințirea eului și uciderea josniciei umane. * Au trecut luni chinuitoare, aride. Nici
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
arunca în iazul cu pucioasă... Crezi că n-am înțeles că privesc zilnic orologiul Apocalipsei, crezi că această formă de teatru modern, cu cavaleri însângerați și domnițe desfrânate, o văd ca pe altceva decât ca pe o ultimă demonstrație a absurdului, crezi că mai aștept altceva în afară de clipa adevărului, de verdictul suprem, de sentința justă pe care o căuta și Kafka... Va veni și vremea aceea, poți râde, mă poți umili trimițându-mi-o din nou în cameră pe Jeanne, mai
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
mai interesantă, și chiar și atunci când ne prezintă aspecte dure, întunecate ale existenței, ne învață un lucru, în fond, minunat: să nu uităm niciodată să visăm. O misiune elegantă, rafinată, în care nu te sacrifici pentru o cauză murdară și absurdă, cum ar fi războiul, ci îți pui în joc întreaga energie (vei rămâne deseori golit de aceasta, e drept) pentru cauza nobilă a menținerii artelor în prim-plan, pentru cea a supraviețuirii literaturii într-o lume dominată tot mai mult
ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAŢIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350229_a_351558]
-
ale fiecăruia. Am făcut schimb de lucrări și am început să cunoaștem fiecare, la început mai timid, apoi într-un mod mai aprofundat, interiorul celuilalt, prin intermediul scrisului. Încă de când am făcut cunoștință gândul m-a purtat, într-un mod poate absurd, legat de numele său, la Theo van Gogh, fratele lui Vincent. Era evident ”une affaire d'artistes” și mă surprindeam imaginându-mi tot mai des că reprezentăm reîncarnările celor doi frați, mult peste timp, că i-aș putea spune lui
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
la care se ajungea urcând pe pietre, exact ca la început. L-am privit fix, în ochii negri, dilatați, ca și cum aș fi vrut să-l hipnotizez. "Nu vă supărați, aveți cumva un ceas?", mi-au ieșit din gură cuvintele politicoase, absurde. "Mda, sigur... E 11.45", mi-a răspuns. "Aha... Mulțumesc...", am îngăimat în timp ce-i priveam cicatricea de pe obrazul stâng. Apoi m-am făcut nevăzut printre aleile parcului. Am alergat într-un suflet către eternul loc de întâlnire. Poate că nu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
am pentru ce să trăiesc. Dar vreau să știi, înainte să se termine totul, că pe nimeni, niciodată, n-am iubit așa cum te-am iubit pe tine. Totul e o imensă mascaradă, lumea e o scenă pe care o facem absurdă prin orgoliile și păcatele noastre. Dar pe tine n-am să te uit niciodată! NICIODATĂ! Te rog, acordă-mi ultimul dans!". M-a privit nesigură, ușor reticentă. Apoi a lăsat vioara deoparte într-un gest delicat. "Poate ne vom reîntâlni
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
Când vom ajunge să simțim o atractie mai mult decât fizică unul față de celălalt mai vorbim despre iubirea împărtășită. Atunci între iubiți se mai pot trece cu vederea unele excepții de la regulă. - Adică? - Poți avea unele intimități, doar nu sunt absurdă. Știu ce se poate întâmpla între doi parteneri ce se iubesc, atunci când iubirea este sinceră. Mai dai curs și simțurilor, știind că o faci din dragoste pentru persoana iubită. - Uite o poieniță, hai să stăm jos să discutăm despre dragoste
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
dormit buștean. * Când m-am trezit, mă aflam la o intersecție în centrul Capitalei. Cântam din vioară, însuflețit de un hâr neștiut, plutind între două lumi. Știam că trebuie să înviu trăirea marilor clasici, să o aduc într-o contemporaneitate absurdă, devorata de pătimi murdare și orgolii putrede. Într-o lume a pornografiei, a drogurilor și a violenței. O sarcină aparent imposibilă, dar îmi simțeam publicul, inca viu, transpus, ardent. Zi de zi, aceeași intersecție, aceiași actori... și totuși alții. Mereu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
multe. Cand vei ajunge la final, va trebui să o faci într-un mod natural, nu ca si cum ai ști totul dinainte. Dar, în orice caz, e vorba despre o căutare a eului primitiv, a strigatului primordial într-o civilizație decadenta, absurdă, lasă... Despre o afirmare a crezului artistic pe ruinele unei lumi dispărute... Dar care totuși trăiește într-un tunel al timpului”. „Da, cred ca e foarte interesant... Seamănă foarte mult cu povestea pe care mi-o spunea prietenul meu”. „Ah
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
vie?Maudit que je suis,Cum nu m-am gândit o clipă doarSă beau din lacrimile Domnului.Sursa foto: Wikimedia... XXV. ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016. Absurdă. Brutală. Năucitoare. Aceasta este lumea în care am ales să trăiesc. Copii desfigurați de schije, bătrâni care nu-și mai doresc decât moartea, Satana luând înfățișarea cordială și bonomă a omului politic. Am ales, am spus, dar oare eu am
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
plajă și țipetele pescărușilor. Adolescență mută, făgăduință, iertare. Pentru ce două lumi, n-am să pot înțelege niciodată, pentru ce să supraadaug, ca într-un veritabil coșmar, răul peste toate acestea? Da, sunt dual, imperfect, dar oare ... Citește mai mult Absurdă. Brutală. Năucitoare. Aceasta este lumea în care am ales să trăiesc. Copii desfigurați de schije, bătrâni care nu-și mai doresc decât moartea, Satana luând înfățișarea cordială și bonomă a omului politic. Am ales, am spus, dar oare eu am
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Acasa > Eveniment > Anunturi > DE CÂND A INTRAT IOSIF VULCAN ÎN DIZGRAȚIE? Autor: Iulia Păcurar Publicat în: Ediția nr. 46 din 15 februarie 2011 Toate Articolele Autorului Dragi orădeni, neputând explica absurda pornire a câtorva personaje, trecătoare pe scena politică și culturală orădeană, de „a se lua la trântă" cu două instituții perene - TEATRUL și IOSIF VULCAN (sic!), vă aducem în atenție un text al celui care, timp de patru decenii, prin
DE CÂND A INTRAT IOSIF VULCAN ÎN DIZGRAŢIE? de IULIA PĂCURAR în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348992_a_350321]
-
lui Avraam, Isaac și Iacov i-a chemat afară din Egipt, i-a eliberat printr-o serie de semne și minuni, i-a condus prin pustiu direct pe țărmul Mării Roșii. Un început atât de promițător care pare să sfârșească absurd: fie măcelăriți de egipteni, fie înecați în mare. Cum să te aperi? Ce să faci? Ei ajung să vadă în Îngerul Domnului pe îngerul nenorocirii! Frica și lipsa de stăpânire de sine ne vor conduce întotdeauna la această înspăimântătoare concluzie
CURATIT, ALBIT, LAMURIT de RODICA STOICA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348994_a_350323]
-
lui Avraam, Isaac și Iacov i-a chemat afară din Egipt, i-a eliberat printr-o serie de semne și minuni, i-a condus prin pustiu direct pe țărmul Mării Roșii. Un început atât de promițător care pare să sfârșească absurd: fie măcelăriți de egipteni, fie înecați în mare. Cum să te aperi? Ce să faci? Ei ajung să vadă în Îngerul Domnului pe îngerul nenorocirii! Frica și lipsa de stăpânire de sine ne vor conduce întotdeauna la această înspăimântătoare concluzie
CURATIT, ALBIT, LAMURIT de RODICA STOICA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348994_a_350323]
-
belșugul lor să sece!” (ibidem) Privirea sensibilă a poetei surprinde cu acuitate prezentul decadent, înfățișând imagini de apocalipsă. Viziunii cutremurătoare din poemul “Se surpă temeliile”, îi contrapune atitudinea critică, condamnare a prezentului inacceptabil. Refuzând compromisul cu o epocă a dominației absurdului, Tatiana Scurtu identifică o logică a istoriei, desfășurată după sistemul ciclicității. Adevărul lui ”nihil novi sub sole” îl denunță cu patos în poemul ‘Realități”. Concluzia poemului are valențele unei sentințe implacabile: Sensuri absurde își pun măștile vechi.” Portretul artistei, din
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
Refuzând compromisul cu o epocă a dominației absurdului, Tatiana Scurtu identifică o logică a istoriei, desfășurată după sistemul ciclicității. Adevărul lui ”nihil novi sub sole” îl denunță cu patos în poemul ‘Realități”. Concluzia poemului are valențele unei sentințe implacabile: Sensuri absurde își pun măștile vechi.” Portretul artistei, din tinerețea care irumpe bogat, este figurat în poemele care fixează coordonatele majore ale volumului, sublimând fiorul erotic și vibrația sentimentului patriotic.Toposul acestor trăiri îl alcătuiesc termeni care emoționează și răscolesc. Sunt cuvinte
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
te molipsești de la ei, fericit că te primesc. Pentru că „permis de intrare” avem toți, fără restricții: popularele Fallas sunt cunoscute pentru toleranța cu care absorb toată suflarea, indiferent de varstă, sex, naționalitate, rasă, religie sau mai știu eu ce ciudățenii absurde, care i se pot năzări doar unei minți înguste, de suflet rătăcit. Dovadă stau cohortele de turiști, veniți din te miri unde, chiar și din cele mai ascunse unghere ale planetei. Aparent dificila problemă a cazării lor se rezolvă mai
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
sistem universal. Așezarea în vârful lanțului trofic, este ,poate, cea mai mare iluzie a lui . Ideea că este creator de unelte, sisteme, prin care ( crede el ) preia anumite funcții ce aparțin doar universului creator , tinde să îl ducă în apropiera absurdului ce îl ademenește cu speranța că poate domina moartea și viața, că poate deveni un fel de stăpân al inelelor, un stăpân efemer ce nu reuseste ( înca ) să devină o constantă a materiei. Abia atunci când va găsi cheia propiei sale
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348563_a_349892]
-
Începuse să plouă. Vizitatorii parcului se retrăseseră sub „umbrele” de marmură albă și neagră. Din spate am auzit vocea lui Nichita Stănescu spunând, înainte de a se adăposti sub umbrela de piatră: „Priveste-ti mâinile și bucură-te, căci ele sunt absurde.”. - Sunt versurile din volumul „Dreptul la timp”, îmi șoptește Ionuț. Ne-am urcat în tramvai și în urechi îmi sunau ritmic versul lui Nichita: „Sunt la pământ, mă arbore, i-am zis.” Ionuț stătea pe gânduri... - La ce te gandesti
AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348598_a_349927]
-
o acuitate sporită, ca o compensație pentru pierderea vederii. Marian Malciu se pricepe de minune să recurgă la suspans pentru a crea atmosfera aceea stradală, specifică unui eveniment rutier, situație destul de frecventă în zilele noastre. Și, ca într-un film absurd, se repetă accidentul care i-a schimbat tânărului Iustin cursul vieții. Pentru Iustin Dobrescu, noul accident declanșează unele resurse paranormale proprii și devine prilejul de a călători într-o altă lume în care se vede proiectat fără voie. Se știe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
legănau în bătaia vântului se cocea pâinea albă ca fața Domnului din care, la vreme rânduită, în Sfânta Biserică, la ceas de sărbătoare, țăranul se împărtășea. Dezrădăcinat, deposedat, depersonalizat, omul intră, dintr-o dimensiune spațio-temporară a sacrului, într-una a absurdului, brusc și fără posibilitatea de a reveni, iar aceasta ducea fie la disperare, fie la abrutizare, omul încetând treptat să mai fie un cine, devenind din ce în ce mai mult un ce. Se observă că treptat noua putere instituie ca lege supremă - teroarea
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
Când vom ajunge să simțim o atractie mai mult decât fizică unul față de celălalt mai vorbim despre iubirea împărtășită. Atunci între iubiți se mai pot trece cu vederea unele excepții de la regulă. - Adică? - Poți avea unele intimități, doar nu sunt absurdă. Știu ce se poate întâmpla între doi parteneri ce se iubesc, atunci când iubirea este sinceră. Mai dai curs și simțurilor, știind că o faci din dragoste pentru persoana iubită. - Uite o poieniță, hai să stăm jos să discutăm despre dragoste
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
am vândut chiar și o parte din suflet, pentru o copie a cheii de la Poarta Raiului. Ha ha! Eu râd și acum aproape-mpăcat, eu sunt acel ins barosan, interesant, cu organe bolnave de-același păcat, transpirând prin pori doar vise absurde, aș merita poate chiar și un psalm! Eu nu voi putrezi în târzii ca un sfânt apostat! Asta-i o vreme pe jumătate-obosită, suspină, nici n-o știu, are fața pocită!? E-o risipă de materie ca să mori împăcat... Referință
CURRICULUM VITAE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349414_a_350743]
-
modestiei sale mai mult decât recognoscibile. Planuri ideatice multiple, forme de expresie pornind aproape din nimic și construind o asimptotică a iubirii, descriu o cale corectă și surprinzătoare, ce nu se măsoară decât în pași înainte și nu în regresii absurde. E greu să califici poezia Luminiței, de fapt, însăși poezia este aproape imposibil de calificat. Ar fi ca și cum, pentru infinitele stări create, s-ar încerca disciplinarea, înserierea și etichetarea lor, afectându-le astfel, grav, frumusețea și unicitatea. Uneori argheziană, alteori
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349362_a_350691]