21,363 matches
-
în primele decenii ale secolului trecut, cel dintâi. Iar răspândirea operei lui printre români n-a început, cum ar fi fost, poate, de așteptat, în Transilvania, ci indeosebi în Moldova și Muntenia, unde mișcarea de emancipare națională începea să aibă accente tot mai radicale. Nicolae Filimon, autorul Ciocoilor vechi și noi, a relatat astfel despre marele răsunet pe care l-au avut la București spectacolele cu Die Räuber (Hoții), prezentate de o trupă germană în epoca premergătoare mișcării revoluționare condusă de
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
mod strategic. Cu toate acestea, gruparea într-o antologie dă o ușoară senzație de artificios. Dacă dispunem, în general, de antologii drastice de autor, de selecții tematice sau de opuscule generaționiste, e lesne de înțeles că, aici s-a pus accentul pe altceva, pe o cuprindere extraliterară a câtorva autoare admirabile prin spirit și prin amprentă. Altfel spus, este vizată feminitatea, surprinsă în formele sale cele mai inedite și mai fermecătoare, în atitudini dominate de grație și delicatețe (ca în cazul
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
îl putea obține cineva". Dacă opera e homocentrică, e normal ca eseistul să se recomande el însuși ca o figură umană cu profil distinct, nu altfel decît, odinioară, Ibrăileanu, a cărui nostalgie o poartă: "nu mai întîlnești în critica actuală accente grave, similare cu cele din critica unui Ibrăileanu". Care sunt, așadar, trăsăturile de personaj conservator ale lui Constantin Călin? Mai întîi o îmbătrînire ușor stilizată, masca unei senectuți mereu subliniate, precum un suport al "seriozității" analizelor, o îndreptățire a moralităților
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
textul literar în genere și cu textul ca experiență proprie. Ion Popescu-Negreni rămîne și aici un realist, un narator spontan, neelaborat, care amestecă informația banală cu judecata morală și observația neutră cu notația autoreflexivă și cu tonul imnic, uneori cu accente de jelanie biblică. El nu scrie propriu-zis, adică nu scrie pentru alții. Cartea sa de memorialistică, apărută în 1998 la Editura Arc 2000, se numește Pagini de jurnal și chiar asta este: o selecție de note zilnice. Pictorul scrie pentru
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
au fost distruse de Carol al II-lea, Regina ținându-și jurnalul până în anul morții, 1938. Volumul Capitole târzii din viața mea reia adesea pagini din însemnările zilnice ale anilor 1919-1922, despre care am avut ocazia să mai vorbim, dar accentul cade acum pe situația economico-politico-socială a țării, distrusă de război, și mai ales pe atmosfera încă tulbure dinaintea Conferinței de Pace din 1919 și pe demersurile diplomatice (neoficiale) pe care le întreprinde Regina Maria în vizitele efectuate la Paris și
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
nr. 63 din 16 iunie 1975, va avea următorul cuprins: "a) exercita controlul în întreaga economie asupra folosirii depline și în condiții de siguranță a fondurilor fixe, exploatării, întreținerii și reparării corespunzătoare a acestora, înzestrării cu piese de schimb, punînd accentul pe controlul pregătirii reparațiilor și reviziilor, realizarea acestora în intervalul planificat și în condiții de calitate care să asigure menținerea parametrilor funcționali, pe întărirea ordinii în unități și la locurile de muncă, pe creșterea răspunderii întregului personal muncitor, prin predarea
DECRET nr. 19 din 20 ianuarie 1986 privind stabilirea unor măsuri pentru perfecţionarea mecanismului economico- financiar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106695_a_108024]
-
revoltă demult înăbușită printre cutele rochiei! Doar focul din păr strigă clișeul acestei vieți secate de sevă. Un rol interpretat desăvîrșit de Peter Hilda. Scriitorul lui Dimeny este o alcătuire de durere și triumf al neconvenționalului, de vitalitate labilitate fizică. (Accent autobiografic al lui Bernhard) Prea puțin, mult prea puțin pentru o lume rece, dusă de nas de șabloane. Fiecare, dar fiecare dintre actori aduce greutate și enormă emoție pe scenă. Spectacolul nu ar fi ieșit niciodată așa în alt teatru
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
Simona Vasilache și ce, nu ne-nțelegem? - o să spună telespectatorul care șovăie din ce în ce mai mult (omul n-a absolvit Literele) între ducându-l și ducând-ul, ori ascultătorul pentru care butelie începe să sune familiar (am văzut forma corectă scrisă cu accent, de parcă ar fi o particularitate gen academii, la Eminescu). Nu, este de părere Consiliul Național al Audiovizualului, care colaborează, de anul trecut, cu Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" al Academiei Române, pentru monitorizarea transmisiunilor posturilor de radio și de
Limba română la radio și TV by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8814_a_10139]
-
ce nu se lasă prins în cuvinte ca doi nasturi într-o ață. În 1986 sau 1987, de exemplu, Tocilescu a pus în scenă la "Bulandra" cu o distribuție de excepție piesa lui Dan Tărchilă Io, Mircea Voievod, cu un accent apăsat, aș zice, pe ideea de autosacrificiu a domnitorului. Citez câteva rânduri din comentariul publicat după premieră: "În spațiul unui spectacol de tensiune poematică, expresiv marcat în caligrafia lui rafinată, neobișnuit de estetizantă pentru inventivul și frustul regizor, de decorul
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
că o generație creatoare acoperă cam treizeci de ani, atunci o radiografie a picturii românești în ansamblul său, dar și a fiecărui artist în parte, pe acest modul, cu intenția declarată de a identifica mutațiile de interes estetic și redistribuirea accentelor filosofico-doctrinare, ar putea scoate în evidență aspecte extrem de interesante. Pe lîngă datele sale ereditare, pe lîngă acea ,,presiune originară" a dublei tentații Orient - Occident, pictura de șevalet din România a suportat și succesive ,,presiuni de context", acele intervenții brutale născute
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
române. Unul din roadele palpabile ale acestei dinamice activități este și volumul apărut, într-o frumoasă ținută grafică, la editură ateniana Alfa, cu sprijinul Colegiului Eleno-Britanic. După un scurt prolog al editorului și un corpus de scurte note bio-bibliografice (cu accent pe traducerile în antologii sau plachete individuale, realizate în diverse limbi), urmează, în ordinea strict alfabetică a numelor românești (nici nu se putea altfel!), selecțiile (între 8 și 15 poeme) din creația celor 12 poete: Ana Blandiana (a doua oară
în Grecia Lirica feminină românească by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/8874_a_10199]
-
în 2007, după câțiva ani (nu știm câți) de acumulări financiare. Se deschide acum înspre teritorii mai libere, mai imaginative, mai actuale" - cum se recunoaște în laconicul program și în prea lacunara autoprezentare de pe site. Explicitarea direcțiilor de dezvoltare pune accentul pe această schimbare foarte importantă: "Editura ART este numele acestei deschideri care vizează literatura universală, dar și literatura română contemporană, științele umane, ca și cele sociale; cărți fundamentale, fără lectura cărora nicio formație intelectuală nu se poate construi cu adevărat
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
transformă într-o căsătorie morganatică: atîta doar că ființa inferioară al cărei rang nu se ridică la nivelul partenerului nu este computerul, ci omul. Ne îndreptăm către un stadiu al omenirii în care rolul omului va deveni substituibil și secundar, accentul căzînd tot mai mult pe puterea mașinii cibernetice. Iar dacă pînă acum omul privea calculatorul ca pe o unealtă menită a-i ușura munca și a-i mări randamentul, încetul cu încetul lumea cibernetică îl va absorbi într-un tărîm
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
nu se poate detașa de întâmplările pe care le-a observat. Cărțile sale sunt un transfer direct al realului în narațiune. O singură linie a evenimentelor, un singur personaj. Acesta nu este însă el, autorul, e mai degrabă prefigurarea cu accent mitic a eului său, mai subtil e mai concret decât originalul." În frazele lui Drieu se resimte șocul produs în epocă de propulsarea unui rival imprevizibil. Dincolo de năvala faptului, de care autorul nu se separă, cum comentează Drieu, se distinge
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
dragoste la ură, de la devotament la trădare, stări care inspiră de la Dostoievski încoace literatura psihologică. Mă restrâng aici la zonele separate, contrarii, albe sau negre, care nu desființează totuși unitatea individului. Vorbind de tandemul Malraux - Drieu La Rochelle, am pus accentul pe ceea ce îi unește pe cei doi autori, o legătură de fraternitate indestructibilă în ciuda antinomiei în idei. Se căutau unul pe celălalt pentru fondul de afectivitate, pentru noblețea sufletească în amiciție, deși erau conștienți de neîmpăcarea și adversitatea pe planul
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
dintâi scrieri Malraux destăinuie ambiția de a relata efortul de eliberare. Voise să învețe cum se face o revoluție și să transmită cele asimilate altora. Nu era numai dorința de a pune capăt exploatării, dar și îmbrățișarea unei metafore cu accent metafizic : descătușarea din servitute. S-a simțit inspirat de eroismul acestei lupte, însă țelul pe care el îl descifra era ieșirea dintr-un regn al umilinței. Personajele erau expresia voinței de a schimba ordinea existentă, dar ele discutau despre multe
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
istoria Americii, Riley Poole (Justin Bartha), geniul tehnic, specialist în cibernetică și posesorul unui Ferrari pentru care nu poate plăti taxele, se înmulțesc cu unul, soția profesorului Gates, profesoara de lingvistică, Dr. Emily Appleton (Helen Mirren), - fostă Regina Angliei, și accentul nu o dezminte -, specialistă în olmecă în care citește așa cum ne citim noi ziarele, relaxat, cursiv, fără pauze sau bîlbîieli. Rămîne pe poziții Harvey Keitel în rolul agentului special FBI, Sadusky, în schimb, îl avem în prime time pe președintele
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
în care am văzut-o la Bulandra. "Elisabeta I"... Cînd am început drumul meu la "România literară", am împărțit biroul cu Andriana Fianu. Cred că ei îi datorez o mare parte din ce este Clody Bertola pentru mine. Nuanțe și accente au pus șoaptele inteligente ale Lenei Constante. Exista acolo o vibrație extraordinară. Parisul copilăriei, aburii ceaiului fierbinte, " Il était une bergčre...", Balcicul și albul orbitor al falezelor. Repet, fără să o cunosc, Clody Bertola a făcut parte din viața mea
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
comune de pe la sud. Dar și mai departe, de la vest, din Muscel, Argeș. Aceștia cu mere, pere. Printre ei, țigăncile. Cu mărar, cu pătrunjel, tinere, mai în vârstă, cu vorbirea lor cântătoare. Din metru în metru pătrat, vorbirea se schimbă. Cuvintele, accentul, felul cum sunt rostite, într-un amestec ce se ia la întrecere cu diversitatea produselor expuse. Limba aici este vie, concretă. Nu spun că o greșeală gramaticală îl costă pe vânzător, ca în presă, radio, televiziune, parlament. Și nici că
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
Sanielevici și alții mai mărunți. Poartă un război continuu cu ei și nu s-a împăcat nici mai târziu cu această concepție universitară. La maturitate nu și-a schimbat deloc această credință, dar a formulat-o altfel, cu un alt accent (nu citez nici de această dată, ci rezum). La maturitate învingea un principiu sceptic formulabil în felul următor: critica nu este din nefericire o știință. Deci, în tinerețe critica este din fericire o artă și la maturitate critica nu este
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
o generație poetică sau alta nu ar avea chiar nici un sens în absența unor argumente legate de specificitatea poeziei celui în cauză. Or, aici lucrurile se complică sensibil, uneori în substanța aceluiași poem coabitând, în deplină armonie, un trăirism cu accente nostalgice, specific bănățean (ca la Petre Stoica, de pildă) cu mărcile inconfundabile ale literaturii generației '80 (auto-referențialitatea, intertextualitatea, ironia, aluziile livrești). Toată lirica lui Ioan Flora pare a fi rodul unei lupte permanente între conștiința postmodernă a poetului și sentimentalismul
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
pe care/ aș vrea să îl scriu;/ și totuși, iată că-l declanșează ca o detunătură în câmp deschis,/ unde fânul n-a fost încă întâia oară cosit." (pp. 151-152) Poezia lui Ioan Flora este una eliptică, esențializată, în care accentul nu cade pe mari virtuozități tehnice sau stilistice, ci pe forța evocatoare a unor înșiruiri de obiecte și fapte, altminteri cât se poate de prozaice. Poetul sugerează mai mult decât spune direct, cititorul este invitat să completeze cu propria sensibilitate
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
împlinirii Ťperformanței culturaleť, topirii eului în spațiul impersonal al Ťspiritului obiectivť. Acesta era capătul inițierii paideice, punctul terminus pentru mîntuirea prin cultură". Evident, pe traseul meditației d-lui Liiceanu, Cioran s-a situat la antipodul lui Noica. Cel dintîi punea accentul pe materia existențială, chiar dacă "văicăreala" sa "tăia pofta de mîncare" astfel încît rolul lecturilor rămînea descoperirea și "modularea (existenței) către expresia ei finală", a "vibrației proprii". "ŤVibrează și citește ce vreiť, ar fi putut suna îndemnul lui Cioran. Iar Noica
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
locul erudiției omnisciente și în care muzele jucau rolul îngerilor mijlocind relația dintre demiurg și oameni, tiparul acela a murit o dată pentru totdeauna. În locul cultivării armonioase a unui trup înzestrat cu suflet, noi am pus modelul unei formări în care accentul cade pe cizelarea în exces a unei singure însușiri. Am sacrificat armonia întregului de dragul performanței uneia dintre părțile din care sîntem alcătuiți. Și astfel, cultivarea armonioasă a fost înăbușită de nevoia de randament și eficiență. Despre cultivarea armonioasă după tipar
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative și simbolice. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor și pe majestuozitatea arhitecturii. Cu gîndirea sa consecventă și sobră, Maitec nu adaugă nimic susceptibil de a proveni dintr-un alt
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]