145,175 matches
-
În centrul acestor reprezentări, fără echivoc (prin medierea oglinzii ori prin imaginea fotografică), aluziv sau doar ca stare inefabilă, Claudia Todor se așază pe sine. Pe sine ca prezență determinată dar și ca posibilă metaforă a feminității însăși. Chiar și acolo unde chipul feminin nu apare explicit, el este subînțeles în chiar natura imaginii și a materialelor, în registrul cromatic și în logica interioară a discursului. Femeia solitară, apăsată de vagi melancolii, femeia multiplicată care-și caută febril o identitate, femeia
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
parcursul secolului XX. Câteva exemple: studiile despre literatura română și traducerile profesoarei Jindra Hu�ková sunt redactate atât în cehă, cât și în slovacă; traducătoarea și popularizatoarea literaturii române Marie Kavková (1921-2000) s-a născut în orașul Ko�ice, urmând acolo un liceu slovac, însă mai târziu a activat cu preponderență în mediul ceh; operele scriitorilor români traduse în limba cehă au fost totdeauna primite cu interes în Slovacia, servind deseori ca un impuls pentru editorii și traducătorii de acolo, și
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
urmând acolo un liceu slovac, însă mai târziu a activat cu preponderență în mediul ceh; operele scriitorilor români traduse în limba cehă au fost totdeauna primite cu interes în Slovacia, servind deseori ca un impuls pentru editorii și traducătorii de acolo, și viceversa. Cartea colegei noastre de la Bratislava este lucrarea cea mai completă, aș zice chiar exhaustivă, cu privire la fenomenul receptării literaturii române în Slovacia. În Cehia, din păcate, o asemenea carte de referință deocamdată nu a fost scrisă, dar după câte
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
fraudă, iar la 28 noiembrie n-am asistat decât la ultimul și cel mai nesemnificativ episod. Frauda s-a desfășurat lin: cu mituirea delicată, unde s-a putut, prin abaterea vigilenței și prin anestezierea cu grăsuliile reclame direcționate de Năstase acolo unde durerea era mai mare. Din acest punct de vedere, presa românească a dovedit că dacă n-are onoare, are măcar ținere de minte: cei alintați cu dărnicia prim-ministerială s-au comportat cu imensă slugărnicie cu cel care a
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
cu imensă slugărnicie cu cel care a alimentat-o cu grăunțe. A spune că protestul lui Băsescu amenința să transforme țara într-o nouă Ucraină înseamnă două lucruri. Mai întâi, asta arată că n-aveai habar de ceea ce se petrecea acolo. Sau că erai atât de orbit de ură împotriva ideii de democrație, încât merita sacrificat și adevărul, numai să-ți iasă ție pasiențele. }ie, adică stăpânilor tăi. Hotărârea Curții Supreme de Justiței din Ucraina confirmă nu doar că în Ucraina
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
Rețeta este destul de simplă, cu condiția ca organizarea să fie impecabilă, de sus pînă jos, și să se conteze pe complicitatea absolută a interesaților. În prima fază, adică în ziua scrutinului, președinții secțiilor de vot de la țară și din orășele, acolo unde birourile electorale sînt monocolore ori complet aservite, pun discret mai multe ștampile pe buletinele care au votat pentru Opoziție și le declară astfel nule. Oficial, la 28 noiembrie a.c., peste jumătate de milion de români ar fi venit la
Modelul sordid by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12202_a_13527]
-
căror rezultat îl scoate din propriul buzunar), cu nefericita Albanie ori cu Ucraina, unde, pentru a protesta contra fraudei, lumea a fost silită să iasă în stradă. N-aș spune că ne aflăm în companie prea selectă, dar ne aflăm acolo perfect meritat: fără ingenuitatea, resemnarea, lașitatea ori complicitatea unei mari părți a populației, nici un guvern, din nici o țară din lume, nu-și poate face de cap.
Modelul sordid by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12202_a_13527]
-
ț Prăvălia era deschisă de la cinci dimineața la unsprezece seara. Closetul se afla pe un maidan, la distanță de o verstă. "Mi se întîmpla, își va aminti Cehov, să dau nas în nas cu cîte un vagabond care se adăpostea acolo peste noapte. Ce spaimă trăgeam amîndoi!" În fine, unul din comisionari, care stătea la pîndă pe drum, se întorcea strigînd: "Vine tata!" Anton se ridica, deschidea bine ochii aburiți de somn și se pregătea, cu inima strînsă, pentru o mustrare
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Unele peripeții le va evoca în Stepa cu tot atîta emoție de parcă le-ar fi trăit el însuși. Mormîntul bunicului Morozov nu a fost de găsit. În disperare de cauză, văduva s-a instalat la Taganrog împreună cu cele două fete. Acolo a întîlnit-o Pavel Egorovici pe cea care avea să-i devină soție. Începuturile vieții în comun au fost grele. Traficul în portul Taganrog era paralizat din cauza războiului Crimeei și curînd orașul a fost bombardat de escadra franco-engleză. Evghenia, care era
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
soți și copilașul s-au întors în oraș și s-au așezat într-o căsuță cumpărată de tatăl lui Pavel Egorovici. În fine, în 1857, punînd copeică peste copeică, Pavel Egorovici și-a văzut visul cu ochii, cumpărîndu-și propria băcănie. Acolo, în inima Taganrogului, în casa Gnutov de pa strada Polițeiskaia, s-a născut, pe 17 ianuarie 1860, Anton Cehov. șCasa există încă, este la nr. 47 de pe strada care poartă acum numele scriitorului.ț O clădire scundă, numai parter, cu
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Pe îndelete mă îmbătam cu vinul trupului ei, iar Ama Tammaraya se străduia din toate puterile să mă stârnească și să-mi culeagă sămânța. Apoi, sărutându-ne, mi-o trecea în gură, iar eu, deschizând-o iarăși, i-o dăruiam acolo unde îi era locul..." Ritmul narațiunii este amețitor, iar aventurile lui Arańa nu te lasă să respiri o clipă, întinzându-se ca o pânză de păianjen în care te lași prins de bunăvoie. Dar oricât de bogată și de inventivă
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
Doina Jela S-a întâmplat când mi-am scos troașele, ca să-mi mișc puțin picioarele amorțite de nemișcare. Voiam să-mi pun șoșonii, și-acolo, drept în mijlocul tălpii de piele: un cui. Am sărit din fotoliu, în fine, vreau să zic: aș fi sărit, dacă aș fi avut destule picioare pentru așa o mișcare. M-am repezit pe coridor cu bastonul într-o mână și
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
până la bucătărie. Cineva și-a atârnat iar rufele la uscat aici, în ciuda avizelor de interdicție care tapetează zidul. Rufele se scurg, picură, fac băltoace pe bufete și peste plită până în oale. Mi-a picurat o picătură și pe cap, chiar acolo unde biata mea tărtăcuță este goală și nu pot să acuz pe nimeni, fiindcă picătura venea de sus, pur și simplu. Puradeii se fugăresc în jurul mesei scoțând urlete, îmi crează mereu emoții pentru echilibrul meu. Mi-am agitat troașa între
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
luat troașa pe care o răsucește între degetele ei atât de fine, încât o fac să arate ca un condur. - E o întâmplare, Fiodor Vasilievici, concluzionează ea în cele din urmă. O pură întâmplare că acest cui a apărut tocmai acolo, sub talpa dumitale. Dacă este ceva ce nu admit în această viață este întâmplarea, hazardul. Camera prost luminată, arpacașul care arată cumplit, nasul încovoiat al hoaștei ăsteia de Gladkina, mai treacă-meargă, dar nu hazardul! Kusok, care trebăluiește lângă geam a
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
e un tablou. Trebuie să fi scăpat ca prin minune de sobă și de răposata, care ar fi vândut-o cât ai zice pește dacă ar fi pus mâna pe ea. Dintr-o lovitură de baston am dat naibii cât acolo mormanul de umerașe și am scos tabloul din dulap. Este foarte mare. Recunosc în nodurile sforii precizia maniacală a tatălui meu. Am tăiat sfoara cu cuțitul și pânza a căzut la pământ. Înfiptă în ramă e o mică agățătoare de
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
ce agitație! Un adevărat incendiu alături, toată lumea s-a pus pe chelălăit! A trebuit să-mi iau bastonul și să șontâcăi până la ușă. Holul tot plin de fum. Ludmila a ieșit din bucătărie ca o furtună. -Ei, ce se întâmplă acolo? am întrebat. -Anna, cu nenorocitul ei de arpacaș, a dat foc la cârpele de vase ale Liubei! Am preferat să mă întorc în camera mea, mai ales că de vizavi, curioasa de Mirovna a deschis ușa ca să spioneze, iar. Se
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
vizavi, curioasa de Mirovna a deschis ușa ca să spioneze, iar. Se aud strigăte dincolo de peretele despărțitor, ca într-o poiată. Or să mă omoare ăștia cu certurile lor, mi-am spus, lungindu-mi pe baston piciorul străbătut de junghiuri. Continuă acolo, înăuntru, furnicături de la bazin până la degetele de la picioare. Doctorul mi-a spus că e firesc, e din cauza inactivității. Inactivitatea și încă ceva ce s-a pus acolo de-a curmezișul. Ar fi trebuit să deschidă pentru ca să repare chestia asta în
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
lor, mi-am spus, lungindu-mi pe baston piciorul străbătut de junghiuri. Continuă acolo, înăuntru, furnicături de la bazin până la degetele de la picioare. Doctorul mi-a spus că e firesc, e din cauza inactivității. Inactivitatea și încă ceva ce s-a pus acolo de-a curmezișul. Ar fi trebuit să deschidă pentru ca să repare chestia asta în liniște. După accident am rămas doar în pat, ca să evit, de dragul răposatei, să merg la spital. Și-așa vedea negru înaintea ochilor numai când îmi cumpăram un
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
perceptibile. Realizez abia acum că mi-ar putea zice și mie foarte bine Kusok. Eu sunt fără picioare, așa cum este el lipsit de auz: un om incomplet. Măcar dacă nu m-ar mai furnica și nu m-ar mai zgândări acolo, înăuntru. Câteodată piciorul mi se contractă singur, mă uit la el, mi se pare că este altcineva. Eu care aveam așa o dexteritate la dat cu bidineaua, înainte, din trei arcuiri de braț văruiam un tavan întreg și iată-mă
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
electorale. Stăm acasă și ne plîngem la o șuetă că în România n-o să se schimbe nimic încă douăzeci de ani de aici înainte. Cei mai informați țin teoria că și în Occident nu se duce lumea la vot, iar acolo lucrurile merg bine. De fapt accentul ar trebui pus invers. În Vest alegătorii își permit să stea acasă, fiindcă cine vine la putere oferă garanții de seriozitate, probitate și respect față de lege. Cînd francezii s-au trezit cu Le Pen
Vaccinul pervers al corupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12225_a_13550]
-
de ani, a unei fete frumoase, cu flori în păr. Un mod lent de a privi, încă nu surâs, un ante-surâs într-o expresie gravă, degete care nu ating pe nimeni în ramă și ar trebui să mă atingă. Pășești acolo, imponderabil, printre mobile întunecate. Automobile străvechi, palate demne, triste. Scriitorul Dinu Flămând: - Timp de mulți ani, aici, ne întrebam dacă o fi fiind viață înainte de moarte. Poate n-o fi fost viață înainte de moarte dar scriitorii răposați aveau suflete eterne
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
cu o virtuozitate care l-ar fi umplut de invidie și pe regizorul Coppola. Să recunoaștem, fluența replicilor dovedea nu doar un intens exercițiu, ci și un talent înnăscut. Aceiași oameni care îi intonaseră osanale libidinoase lui Ceașcă au ajuns acolo unde doriseră toată viață: să-i ia locul. Că Vadim Tudor amenință cu existența unor casete compromițătoare, iar nu e nou: pe vremea când însoțea echipele românești de fotbal în străinătate, măscăriciul se ocupa tot cu subtilități cinefile. Acum, în
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
a împăcării cu soarta. Or, marea literatură, contemporană nu pare a le oferi soluții accesibile pentru realizarea acestui vis legitim. Să ne mai mirăm că publicul îl caută în sub-literatură, în proza de consum, în romanele "apă de trandafiri"? Doar acolo are el senzația că va găsi puțină speranță și puțină înțelegere. Elita izolată și de aparențe masochiste a scriitorilor valoroși se află astfel tot mai mult condamnată la elitism structural, adică la captarea unui public de dimensiuni tot mai reduse
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
să plângă că s-a terminat și vrea să se bucure că, totuși, odată s-a petrecut. Memoria nu e doar chinul paradisului pierdut, ci și no man's land-ul unde fericirea s-a conservat. Captiv în propria memorie acolo unde Clementine dispare de lângă el amintire cu amintire, Joel încearcă să o sustragă din teritoriile hărții și să o adăpostească în amintirile din copilărie. Joel (re)trăiește prezentul unor amintiri asupra cărora poate opera modificări, chiar dacă acestea nu mai au
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
propriu-zis al scriitorului pare a fi - dacă este să dăm crezare criticii - cel de-al doilea volum al său, Armistițiul, apărut la o distanță de aproape 15 ani de primul și care constituie un fel de epilog al întâmplărilor narate acolo. Chiar dacă și în această a doua carte a sa Primo Levi povestește, în esență, tot întâmplări trăite (zguduitoare prin caracterul lor de mărturie umană, de document, ca mai toată literatura concentraționară, de la Jurnalul Annei Frank la Specia umană a lui
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]