4,780 matches
-
sau cununii veneau cu toții la biserică”. Iar cei care, prin funcții, nu riscau să o facă în văzul lumii, chemau preotul acasă. Dar nimeni, fie el activist sau securist, nu renunța la botezul copiilor. Iată și un caz tragicomic: „Un activist de partid, foarte zelos, nu călcase niciodată pe la biserică, în timp ce doamna venea slujbă de slujbă... O prezență discretă, umilă. Soțul a lăsat cu limbă de moarte, față de copii, că nu vrea înmormântare cu preot. Soția, afectată de această decizie, a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o «sabie a lui Damocles», care să mențină „teama”, să semene invidie și discordie, să abată atenția de la foamea, frigul, diversele «raționalizări» care se (re)instalaseră. Dar între timp apăruseră prea mulți cointeresați contra «proiectului» - nomenclaturiști ceva mai autoritari, îmbogățiți, «activiști» sau simpli beneficiari ai Puterii comuniste, «factori» potentați ai regimului, așa încât «proiectul» a fost supus dezbaterii publice (fapt aproape nemaiîntâlnit!). S-au prezentat opinii («contra»!) în «Marea Adunare Națională», s-au depus, de către «cetățeni», proteste sau simple opinii la «Marea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
atare și nu de puține ori un spectacol după Caragiale ori Cehov dispărea de pe afiș imediat după premieră - Pintilie, Ciulei ori Tocilescu ar putea depune mărturii mai bune decât ale mele. Sigur, exista așa-numita „vizionare”, în care echipa de activiști, cenzori, securiști etc. veghea la puritatea ideologică a spectacolului și scotea replici, cuvinte, scene întregi. Numai că, în spectacolele propriu-zise, cum ar fi putut cenzura gesturile actorilor, intonațiile acestora, pauzele semnificative dintre cuvinte? Din acest punct de vedere, cu totul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că, în momentul în care se aprindea lumina, mâna actorului - nu mai știu dacă era Toni Grecu ori Grețcu - era îndreptată spre „tabloul” cu Nicolae Ceaușescu, agățat parcă dintotdeauna pe scena Casei Studenților! Îmi amintesc și acum fețele marmoreene ale activiștilor, securiștilor și profesorilor conformiști din acea sală. Sigur, textul fusese cenzurat, dar cum ar fi putut cenzura punerea în scenă? Slavă Cerului, toți politrucii au fost atât de speriați, încât au acoperit toată povestea. Sunt dintre fericiții care au văzut
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe ceva peren, durabil. Mesajul patriotic avea, de cele mai multe ori, înflăcărarea dată de nevoia de a se raporta la ceva care va trece de perioada care se dorea cântată. La o sărbătoare din ianuarie, doctorul în economie Ilie Dodea - un activist care strălucea prin forța minții imprevizibile - a dat citire unui text care spărgea toate șabloanele. După festivitate, la un moment dat, strecoară o frază plină de sens: „Acesta este omul pe care îl iubesc și îl voi iubi!”. Accentul bine
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a energiei populare care ar fi putut fi orientată spre revoltă. Cei mai mulți „grei” nu aveau nevoie să stea deloc la cozi - fie că lucrau în comerț, la șantierul Casei Poporului etc., fie că erau oficiali, gradați (ofițeri secu), artiști-vedetă sau activiști comuniști cu influență în nomenclatură. Aceștia aveau magazine speciale, acces la shop-uri și localuri de lux, primeau acasă mărfuri occidentale. O categorie aparte de privilegiați era cea a vânzătorilor de alimente - măcelarii erau adevărați „aleși”, mulți lucrând, de altfel
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unele cu poziții în comerțul de stat (mari restaurante), mai erau și „prietenii de familie” pe linie de serviciu, studenți securiști ai tatălui meu (unii declarați ca atare), fii și fiice de ofițeri, colegi de școală generală ai mamei mele - activiști de partid și pionieri, probabil informatori secu etc. Institutul Politehnic mișuna de securiști și informatori, mai ales sectoarele de industrie grea, obiectivele strategice erau împănate de „băieți”. De la câte unii studenți primeau uneori cadouri (fără însă a le cere nimic
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la patron, aoleu...” - se spunea și la cozi, pe limba poporului de jos. Când avea loc câte o plenară în care se discuta problema aprovizionării, „măsurile” luate se lăsau cu câte o nouă penurie. Uneori se mai „rotea” câte un activist acuzat de proastă gestiune, mai era sacrificat câte un cap - un caz de țap ispășitor sau „acar Păun”, celebru în epocă, era traficantul de vinuri ștefănescu, condamnat la moarte pentru speculă. Se făcuseră despre el și două comedii de propagandă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lista de revendicări a minerilor în fața lui Ceaușescu, au circulat mai multe variante legate de viața sa după august 1977. S-a afirmat că acesta a studiat și a absolvit, la oarecare vreme după grevă, Academia „ștefan Gheorghiu”, care pregătea activiști de partid. Că a fost racolat de Securitate, prin generalul Emi Macri, direct implicat în represiunea din Valea Jiului. Organul de represiune nu l-a lichidat pe liderul minerilor, ci s-a gândit să facă din el un aliat. Dobre nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
disidenților și opozanților în poststalinism. Mai multe voci susțin că Dobre s-ar fi reîntors în 1990 în Valea Jiului, prezentându-se ca fiind fostul lider al greviștilor din 1977, dar că el a fost alungat imediat pe considerentul că devenise activist de partid. Alte voci susțin, în continuare, că Dobre din 1990 era un individ trecut prin aziluri psihiatrice și că pasivitatea și timiditatea sa erau cauzate de agresivele tratamente farmaceutice la care fusese supus. Opinia publică din Valea Jiului creditează însă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
continuare, că Dobre din 1990 era un individ trecut prin aziluri psihiatrice și că pasivitatea și timiditatea sa erau cauzate de agresivele tratamente farmaceutice la care fusese supus. Opinia publică din Valea Jiului creditează însă mai ales varianta cu Dobre devenit activist. Ziaristul Carol Gigi Nicolau, care, în 1998, a realizat documentarul-reconstituire intitulat Laborator 66, are o interpretare interesantă, dar riscantă în ceea ce privește evenimentele din august 1977, din Valea Jiului. El susține că Valea Jiului a fost considerată de comuniști, încă din anii ’50, un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a testat terenul), dar în cele din urmă a renunțat, temându-se de represaliile asupra familiei. După revolta muncitorilor și a celor care li s-au alăturat în marș și după risipirea demonstrației, zona a fost invadată de securiști, milițieni, activiști, îndrumători și orice alt tip de supraveghetori. Orașul a intrat în stare de necesitate, fiind intens supravegheat pe străzi de trupe și patrule; sediile politice, la rândul lor, erau păzite de armată. Convorbirile telefonice cu alte localități din țară sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
despre revolta brașovenilor erau întrerupte. Corespondența era verificată (cea expediată din Brașov, în mod special). Unitățile militare au fost alertate, întreprinderile au fost înțesate cu delatori și securiști. Secțiile din IABv de unde izbucnise revolta erau supravegheate zi și noapte de activiști. La Universitatea brașoveană, după acțiunea studenților de la Horticultură, a fost declarată starea excepțională; căminele erau pichetate în permanență, pentru a se evita alte solidarizări ale studenților cu muncitorii. La nivel propagandistic, orașului Brașov (cu regim de asediere belică și ideologică
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
colegii știrile difuzate. În aceste cazuri, exista la locul de muncă un grup informal în interiorul căruia erau permise glume la adresa regimului aflat la putere și în care erau uneori incluse chiar și persoane cu funcții de partid. Descrierile au portretizat activiștii de partid ca fiind pur și simplu niște persoane oportuniste: „Discutam politică până și cu secretarul de partid din unitate. Împreună cu el ascultam «Europa Liberă». Acestuia, când trebuia să vizeze carnetele de partid din unitate, îi era silă. Încuia ușa
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
oportuniste: „Discutam politică până și cu secretarul de partid din unitate. Împreună cu el ascultam «Europa Liberă». Acestuia, când trebuia să vizeze carnetele de partid din unitate, îi era silă. Încuia ușa și arunca carnetele de partid prin cameră. Ăștia erau activiștii de partid - niște șmecheri. Obțineau niște avantaje - un post, o repartiție pentru locuință”. (m) Viață familială. În timpul perioadei postdetenție, 21 dintre foștii deținuți politici (95,5%) erau implicați într-o relație maritală, dintre care 15 (68,2%) s-au căsătorit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1989 într-un con de umbră. Perimate sunt mai cu seamă dramele (Nu ne naștem toți la aceeași vârstă, jucată în 1980, Lungă poveste de dragoste, reprezentată în 1982), cultivând genul „pieselor de producție”, „de șantier” sau ficționalizând destinul unor activiști comuniști cărora li se conferă iluzorii sensibilități, profunzimi spirituale ș.a.m.d. Tentativele scriitorului de a-și adapta unele lucrări - de pildă, Milionarul sărac (1987), devenită Milionarul la minut - la noile condiții sociale și politice nu au dat rezultate. După cum
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
un patos al afirmării edifiante, al situării declarative în conformitate cu exigențele rațiunii, îmbinate însă cu cerințe conjuncturale. Aceasta ar implica scrutarea lucidă a realității, disocierea autenticului de fals, intoleranța față de impostură, fie ea și „socialistă”, orizontul rămânând același: societatea pe care activistul o visează. Orice sofistică dispare însă în prezența versului encomiastic din volumul cu titlul Pentru cel ales. De cu totul alt gen sunt poemele din ciclul Versurile liedurilor dedicate Magdalenei și ale proiectelor de arii pentru „Văpăi vesperale”, anexat romanului
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
scrierii, ci efervescența publicistică, ideologică. Osatura epică structurează cadrul unor dezbateri de idei, al unor confruntări de natură etico-socială. Prin rememorarea prilejuită de moartea unui înalt funcționar de partid, a raporturilor acestuia, timp de aproximativ două decenii, cu un alt activist, un timp colaboratorul său cel mai apropiat, discursul romanesc devine o dezbatere pe tema exercitării puterii, „exemplificarea” fiind orientată tezist. Confruntări de opinii tensionate, care vor să pună în lumină două moduri de a concepe puterea și, implicit, două atitudini
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
se comportă ca un satrap, consătenii ajungând să se teamă de el. În jurul micului despot s-a aciuat o clică de profitori, care reprimă orice tendință de respingere a situației existente. Drept exponenți ai „noului” trec niște impostori, tarați moral, activiști de partid „exemplari”, care îi terorizează nu doar pe țărani, ci și pe comuniștii naivi, stăpâniți încă de credința într-o idee. Frescă socială sui-generis, Vânătoarea regală este și o meditație asupra adevărului și demnității. Romanul rezistă eroziunii timpului nu
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
în calitate de prozator nu prezintă vreun interes. Conștiințe curate (1972) e un volum de nuvele compuse prin „aglomerare de fapte bizare și neverosimile ca întreg” (Mircea Iorgulescu), iar romanul Scurtcircuit tratează, ca și unele dintre nuvele, un subiect extras din viața activiștilor comuniști, dar nu în etapa activității ilegale, ci în epoca exercitării puterii Partidului Comunist ca partid unic. Autorul s-a străduit să fie „critic” și să înfățișeze lucrurile în chip „complex”, însă fără succes. Epicul e însăilat, cu dialoguri abundente
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
al lui Vasile Murgeanu, țărani. Urmează liceul la Bârlad și Vaslui, absolvindu-l în 1957, și Facultatea de Filologie a Universității din București, luându-și licența în 1969. Este învățător și profesor suplinitor în județele Vaslui, Galați și Suceava (1957-1964), activist cultural la Suceava (1965-1967), redactor la ziarul „Clopotul” din Botoșani (1968-1970), la „România liberă” (1972-1974), „Tribuna României” (1979-1989), apoi redactor la „Curierul românesc” și editor al suplimentului cultural al ziarului „Meridianul românesc” din Anaheim, California (SUA). Debutează cu poezie în
MURGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
axat pe explorarea și valorizarea presei și a personalităților arădene sau, mai larg, ale Vestului, lucrările sale aducând necesare contribuții - completări documentare și interpretative la harta literară și culturală națională: „Tribuna”/ „Tribuna poporului” din Arad (1897- 1912) cu programul ei „activist” în politică și tradiționalist / antimodernist în literatură, reflexul Unirii de la 1 Decembrie 1918 în presa literară a Aradului, presa literară arădeană prezentată într-o suită de micromonografii etc. Și volumul Însemnări despre scriitori (1987) intră în acest perimetru, căci majoritatea
NEGRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
Să ne gândim, de exemplu, la toate motivele diferite pentru care studenții vin la o universitate pentru a studia relațiile sociale și la marea variație în ceea ce privește modul în care aceștia abordează experiența universitară. Să ne gândim la motivațiile complexe ale activiștilor politici sau la influențele multiple ce acționează asupra liderilor care încearcă să controleze o criză națională. Sarcina noastră, spune criticul, este aceea de a analiza atent acțiunile indivizilor umani, în toată subtilitatea și complexitatea lor. Nu trebuie în nici un caz
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
În cercetările sociologice de la noi nu se poate vorbi despre o paradigmă marxist-leninistă. Nimeni nu și-a Însușit serios o asemenea perspectivă, iar cei care au Încercat nu au avut forța intelectuală pentru a o impune, ei fiind niște simpli activiști de partid cu un orizont intelectual limitat și cu mijloace rudimentare de comunicare. De altfel, chiar și ei și-au pierdut convingerile spre sfârșitul perioadei comuniste, când nu mai era nevoie de cine știe ce forță intelectuală pentru a Înțelege că este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Partidului Comunist Român) s-a decis ca pregătirea În sociologie să se realizeze prin cursuri postuniversitare, cu durata de un an, un an și jumătate la Academia ,,Ștefan Gheorghiu” și prin sistemul doctoratului. Candidații pentru aceste cursuri erau recrutați dintre activiștii de partid de la diferite niveluri, precum și dintre absolvenții Învățământului superior de stat, cu un stagiu se cel puțin trei ani În activitatea practică. În această formă, sociologia s-a reideologizat semnificativ, dintre absolvenții acestor cursuri neafirmându-se sociologi specialiști, recunoscuți
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]