1,971 matches
-
Shakespeare însuși o face în piesa lui. În noaptea de Sînziene, aburul desfrîului, al ierburilor și halucinogenelor, al sunetelor senzuale nasc desfrîul peste tot și în oricine. Momente întregi vorbesc despre harul acestui regizor de a duce cu el atît actorii mari, cu enormă experiență, dar și pe cei foarte proaspeți, amatori sau foarte la începutul drumului, de a face să fie absorbită o muzică ce reușește să miște corpul ireal, să contamineze simțurile și valențele fiecărui actor. Revenirea lui Silviu
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
a Fanny-ei Elssler, a Eleonorei Duse e mereu vie. Se va găsi poate un literat ilustru care să te nemurească. Indolenta ridică din umeri cu scepticism. . - Închin paharul, rezumă discuția Pomponescu, în speranțacă posteritatea va fi generoasă cu cântărețele, cu actorii, cu oratorii, cu toți aceia care au avut succese de moment. . - Ce bărbat încîntător este Pomponescu! zise madamFarfara către Ioana în drum spre casă. E un om mereu egal și atent cu femeile. Nu l-am pomenit vreodată îmbufnat. Și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de instituții democratice pe care ea însăși îl promovează în afara propriilor granițe? Definiția "publicului" de referință determină, în fapt, și ancorele sau obligațiile pe care le are democrația transnațională cine controlează și care este cadrul de control și care sunt actorii cărora li se recunoaște dreptul-datorie de voice (Hirschman, 1970), de participare la construirea consensului sau la exprimarea disensiunii. După cum am afirmat la începutul acestei lucrări, definirea publicului și a publicului de referință nu este neutră din punct de vedere politic
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
explicit sau nu, în strategiile de securitate și doctrinele nucleare de după 1990 și, de asemenea, în deciziile de politică externă. Pentru a da un singur exemplu, poate cel mai la îndemână: logica realistă a lucrurilor rele care sunt determinate de actorii (state sau indivizi) răi a fost preluată în formula de axă a răului, diluată, în prezent, în state care nu respectă regulile. Nu în ultimul rând este de remarcat faptul că promotori ai acestor idei se regăsesc în stafful șefilor
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
mai ținut curelele din punct de vedere financiar, am renunțat, dar eram deja îndrăgostit de idee, mi se părea din ce în ce mai clar că știu încotro trebuie să merg. În teatru, chiar lângă cămăruța noastră, era sala de sport. Mereu goală, căci actorii, cărora le era de fapt destinată, nu se arătau interesați de ea. Am petrecut acolo niște clipe grozave, dar mai ales una îmi este dragă peste poate. Mă caută într-o zi Mircea Moldovan, un tânăr regizor care tocmai dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a fost o daraveră teribilă. Se aprobă ideea, la urma urmelor un Gogol nu e de colo, deși cu Gogol o pățiseră și ăia la Bulandra, devizul, destul de pipărat, 60.000 lei, și începe treaba. Nu despre munca mea cu actorii vreau să vorbesc acum. Vine vizionarea, catastrofă, lui Beligan nu-i place ce vede. Cred că l-a mai influențat un pic și B. Elvin, secretarul literar, dar chestia era că tocmai el era inamicul public numărul unu al spectacolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să le îndeplinesc - dacă nu pe toate, măcar pe cele mai importante. Am făcut un teatru și am încercat să fac o trupă și, ca și el, am avut bucurii și nenumărate eșecuri, mai ales eșecuri în planul relației cu actorii, cărora le-am trecut cu vederea nenumăratele și nedreptele trădări, ducând cu încăpățânare trăsura teatrului meu spre ceva la care năzuiam, luptându-mă să mă înfrâng pe mine pentru a descoperi în fiecare zâmbet al actorilor bucuria de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
o adevărată calfă, poți să-ți găsești propriul drum de artist. Atmosfera asta nu am întâlnit-o niciodată la Teatrul Național. Adevărul este că ar fi fost și imposibil, deși se spune că repetițiile cu Esrig erau adevărate ore de actorie. În rest, se repeta pentru a se ajunge mai repede pe scenă, pură treabă de profesioniști calculați și reci, care vorbesc, fără să creadă ceea ce spun, despre transă, adevăr scenic și alte asemenea prostii. La mine, la Masca, am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mi-a șoptit - cred că în engleză: ― Bravo! Mă bucur că te-am văzut jucând și că ți-am văzut trupa. Eram tare emoționat; i-am mulțumit și abia când am ajuns la locul meu, după ce m-am sărutat cu actorii, mi-am dat seama că avusesem onoarea să fiu îmbrățișat de nimeni altul decât Josef Szajna. M-a urmărit ani de-a rândul această stranie și foarte scurtă întâlnire, cu atât mai stranie cu cât se petrecea la Cairo, spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
era cu adevărat șeful clasei, avea un dar special, chiar dacă părea că nu face nimic, puncta din când în când cu vorba, dar era capabil de niște gesturi care ne uluiau pur și simplu. Eram în pragul unui examen de actorie, unul greu, căci clasa lui Loghin părea a avea scene foarte bine pregătite, iar nouă ne ardea de fotbal, tocmai înființasem un campionat și clasa noastră ajunsese în finală, care se desfășura pe un maidan cam pe unde este acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
naiv. Vrea întotdeauna garanții. Și ăsta nu e nici pe departe întregul meu palmares, începe să se laude din nou Regizorașul cu realizările sale profesionale ieșite din comun. Pe ploaie, vînt, zăpadă, îngheț, numai așa se poate face performanță. Zic actorii că aș fi un zbir, că mă încăpățînez ușor, că sînt tipicar și nesuferit. Despre toate astea nici n-ar mai fi trebui amintit cînd produsul muncii este de-a dreptul ieșit din comun, genial. Atunci dacă sînteți atît de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cea mai măruntă greșeală de exprimare, încerca Bătrînul să-l convingă. Își bătea joc de el? încerca doar să-l încurajeze, să-l provoace la dialog? Vorbea serios? Oratoria e arta cu cele mai multe dedesubturi, zicea. Implică lecții particulare de dicție, actorie, canto, autocontrol, completate de activități sportive mai dure, cum ar fi crosul, abdomenele pe stomacul gol, tracțiunile la tocul ușii, dar și multe restricții legate de dușurile reci ca gheața, alimentație, somn sau viață sexuală. Ești cel mai mare norocos
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pârguiește silueta. Talia i se micșorează, în timp ce sânii îi înmuguresc. E convinsă că șansa ei e aproape. Noaptea, visează că lumina reflectoarelor o urmărește pe ea, doar pe ea. Îmi urmez bunicul și ne îndreptăm spre casă. Nu renunț la actorie. Nu mi s-a dat rolul pe care voiam să-l joc. Mă plictiseam. Așteptarea era prea lungă. M-am săturat să fac curat în culise. M-am săturat de stăpâna mea cu fața de cauciuc, de plângerile ei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
intens, către viitorul care se află la orizont. În momentul de maximă slăbiciune, tot mai crede că are puterea de a da viață unui nou rol. Simte asta cu fiecare fibră a ființei sale. A decis să se întoarcă la actorie - asta este ceea ce face cel mai bine. Dacă nu-și poate împlini visul de a fi actrița principală în viața reală, îl poate realiza pe scenă. E dimineața devreme și ceața e deasă. Vaporul ajunge în cele din urmă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
câțiva milimetri prea mare. Își calculează șansele și caută alternative. A auzit povești despre vedete ale căror cariere au luat avânt în urma participării lor la filme politice cu buget mic. Ideea o atrage. E gata să-și împletească interesul pentru actorie cu trecutul comunist. Nu le spune oamenilor că e comunistă, nu încă. Nu are încredere în nimeni. Pentru moment, simte pur și simplu nevoia de a se departaja de fetele frumoase care sunt cunoscute ca favorite ale bogătașilor, starlete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vadă pe domnul Shi. Se trezește că-și pierde timpul alergând dintr-un loc într-altul și întâlnindu-se cu persoane nefolositoare una după alta. Slujba cu jumătate de normă de la teatru o face să fie și mai însetată după actorie. Însă nimic nu dă vreun rezultat. Nu poate să iasă în evidență. * Eram sută la sută comunistă când eram tânără. Am riscat, își amintește Doamna Mao. Am împrăștiat fluturași anti-japonezi prin tot orașul pentru Partid. M-am dus la Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao va plăti pentru asta și i se va arăta faimoasa fotografie. Iar ea va refuza să comenteze. Ceea ce va spune, totuși, va fi că atunci când era o tânără actriță a tras o linie clară de demarcație între viață și actorie. De fapt, însă, adevărul este că, pentru Doamna Mao, nu există o linie între viață și actorie. Revoluția Culturală este o scenă vie, care respiră, iar Mao este dramaturgul ei. Istoria va dovedi că Wang Guang-mei, care a supraviețuit, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
comenteze. Ceea ce va spune, totuși, va fi că atunci când era o tânără actriță a tras o linie clară de demarcație între viață și actorie. De fapt, însă, adevărul este că, pentru Doamna Mao, nu există o linie între viață și actorie. Revoluția Culturală este o scenă vie, care respiră, iar Mao este dramaturgul ei. Istoria va dovedi că Wang Guang-mei, care a supraviețuit, este înțeleaptă. Atunci când lumea e făcută să creadă că Doamna Mao Jiang Ching este singura răspunzătoare de moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao, amantul ei. Vrea să-i spună că a citit poemele lui despre Marele Vid. S-a săturat de rolul de amantă și a obosit de așteptarea care nu ia sfârșit. Vrea să-i spună cât de mult îi lipsește actoria. S-a tot uitat la filme produse de Studioul de Film din Shanghai și a recunoscut roluri car au fost create inițial pentru ea. Vrea să-i spună de apelurile telefonice primite de la agenții lui Jiang Chiang, în care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cel care ar putea da titlul piesei și al spectacolului. Fiindcă mulți autori de teatru, ori directori de instituții artistice, nu se pricep să atragă lumea prin afiș. CÎnd e cazul. Că la „neatractivele” Macbeth, ori Troienele nu mai e... „Actoria ca răzbunare!” - citesc undeva. Cum nu?! Ai vrut să fii rege și n-ai reușit : te răzbuni, pe scenă! Ai vrut să fii candid și nu ți-a ieșit : ești plauzibil În luminile rampei. Dorești să fii macho, da’ nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
noștri iluștri, bre?!... 12 candidați pe 10 locuri, la facultatea de teatru...Iar la unele secții, nici măcar nu se completează locurile! Cine-ar fi crezut asta, cu numai douăzecișicinci de ani În urmă, cînd echivala cu un miracol intrarea la actorie (erau Între 50 și 100 de candidați pe loc)?! E grav de mai multe ori : o dată fiindcă dispare ideea de competiție; apoi, deoarece demonstrează pragmatismul tinerilor de azi, care se-ndreaptă spre meserii lucrative; În fine, situația umilește și profesorii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de ani se plînge Într-un ziar central că nu e băgată În seamă de conducerea teatrului pe care la slujit cu succes, timp de 63 de ani. E dreptul ei. Dreptul meu e acela de a-i căina pe actorii, la fel de mari, care n-au apucat vîrsta asta ; și de-a o da ca exem plu pe marea Aura Buzescu care, după pensionare, s-a automarginalizat, refuzînd să mai urce pe scenă. Pe Lev Dodin cred că l-a caracterizat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de - să zicem - 200.000, și În alte două luni a achitat cartea. Era să zic : să dăm și spectacole În rate! , dar am realizat că la teatru biletul e ieftin. Deocamdată. Montez cu studenții (mei) timișoreni din anul 3 actorie, prima parte din Trei surori (Cehov). Spectacolul tușează auditoriul, nu asta-i problema. Dar colegii veniți la examen mi-au mărturisit că le-au plăcut mai mult...interpreții rolurilor masculine! De altfel, dacă ne gîndim bine, În toate cele șase
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu e aici și un gest de măreție? Pasiunea - oricare ar fi obiectul ei - nu poate stîrni și admirație? Nu cumva În final, Harpagon e un om Împlinit? De meditat... Un director de teatru mic, Îmi povestește cum au murit actorii vîrstnici din instituție : din ceea ce-mi spune, după ce mă Înfior oleacă, deduc că-n orașele mărunte parcă și disparițiile artiștilor au luciri de meschinărie! La Iași, la o premieră a Naționalului, Întîlnesc - pentru prima oară-n longeviva-mi carieră
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Tot așa, vorbind despre o montare mai veche a Livezii, regizorul spune :”singurul meu merit e că am respectat indicațiile lui Cehov și am Încercat să le-nțeleg, concret. Citind și notele lui Meyerhold, am fost Încurajat să dezvolt cu actorii o atmosferă de circ, de vodevil, o formă de teatru exploziv, total, care povestea nu o dramă psiho logică, ci o comedie umană”(p.182). Viziunea este valabilă, desigur, dar ea nu e , totuși, cuprinsă În didascaliile ceho viene ; de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]