3,016 matches
-
de repede! - Ha, ha! Păreai nedumerită ori fericită că a intrat bărbatul din el în acțiune? - Asta-i bună! Fericită, desigur, dar... Stai să vezi ce a urmat! Văzându-mi umerii goi și rochia cum trece la podea ca o adiere, am încercat să spun ceva, dar cuvintele au fost gâtuite de emoție și nu s-a înțeles nimic. Nu m-am opus. Încă dansam, când trupul meu rămânea doar în lenjeria intimă albă pe care o îmbrăcasem special pentru acea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
Impact > Istorisire > INIMA LUI CUPIDON Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului Inima lui Cupidon Pe aleea unei iubiri de demult, alene, trec, Adulmec fiece pas. Un farmec mă cuprinde Când nevăzute adieri mă-nvăluie, Le simt atât de profund, că-mi iau în brațe sufletul Mă întreb de ești tu Cu iubirea ce-o porți în buzunarul de la piept Lângă floarea de la reverul stâng Și lângă batista roșie încrustată-n diamante Din lacrimile
INIMA LUI CUPIDON de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374045_a_375374]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ROLUL VIEȚII Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Simt adieri prin faldurii de perdea, apoi am văzut fereastra deschisă, am tresărit, căci vântul se trudea să-mi prindă în păr o stea prezisă. Închid pleoapele sub palida-adiere, gândurile-mi rătăcesc, fără adresă și dincolo de-a vântului mângâiere, sub pleoape
ROLUL VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374079_a_375408]
-
-n ramuri se agață... și las timpul subțire să arunce picăturile clipei peste mine. Doar între cer și pământ îmi împrăștii privirea, în spațiul fisurat de sunete unde mai cred că ne vom întâlni. Te caut și te aștept între adieri de vânt... chiar dacă ciorile plâng, iar clopotele își sparg sunetele în amurg. Gabriela Ene Rusu Referință Bibliografica: Sunetele în amurg / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela
SUNETELE IN AMURG de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374088_a_375417]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > DEALURILE MELE Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului Dealurile mele se preling sub zare, Frumos arcuite, până-n depărtare, Pește dunga, norii, ca o mângâiere, Unduiesc sub ceruri, blândă adiere. Foșnetul de frunze murmura un cântec, Se pornește vântul, iar, ca un descântec, Sub aripa serii, liniștea se lasă Dealurile mele n-au plecat de-acasă. Străjuiesc, tăcute, cerul și pământul, De o veșnicie tac și-și țin cuvântul, Mereu
DEALURILE MELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375418_a_376747]
-
aruncată în lateral, cu o izbitură fulgerătoare! Eliberă pardesiul purtat pe umeri, descheiat , printr-o răsucire ușoară și-l abandonă, dus de locomotiva ce i-l trase de pe brațele ridicate în cădere. Începu să plutească, precum un fulg în calde adieri de vânt. Tufele de ienupăr de pe marginea terasamentului își ridicară frunțile joase spre cer, mângăiate de razele soarelui de primăvară. Timpul se scurgea așa de încet, încât părea că prelungește plutirea și, odată cu ea, senzația plăcută de eliberare de tot
ZONA NEMURIRII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375452_a_376781]
-
STELE Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o ploaie de stele Într-o ploaie de stele m-am văzut Pictând amintirile efemere ... Așa desprinsa din neprevăzut Păream doar o simplă adiere . Mi-am văzut palmă atinsă De clipă , oprită din timp ... Și ți-am recunoscut umbră ninsa Venind și plecând în contratimp. Mi-am văzut trupul alintat De sălcia, sărutata de vânt ... Când ai trecut resemnat Prin tăcerea amară fără cuvânt
INTR-O PLOAIE DE STELE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375524_a_376853]
-
fi vrut Aș fi vrut să-mi acopăr ochii.. să număr nisipul și ploile ce-mi tulbură somnul , cănd bat în geam... Aș fi vrut să-ți dăruiesc aripi de fluturi Și să mă ascund timid sub petalele roșii cu adieri ușoare.. la poarta sufletului tău . Aș fi vrut să asculți tăcerile din mine, să-mi înțelegi privirile cu reflexe de apus, scufundate în albii nesfârșite... Aș fi vrut să nu mă alungi din lumea ta Și să mă lași cuibărita
AS FI VRUT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375548_a_376877]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > VINO Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Vino Vino să regăsim bucuriile orizontului Sub arcada răsturnata a vietii mele , Să simțim adierea năvalnica a vântului Prin gândurile ce ne inundă clipele ... Vino să dezlegam lanțul spaimelor reci , Ce ne-a încătușat sufletul cu îndoieli , Mangaie-mi chipul ,cănd dincolo de mine treci Și nu mă scufundă în alte bănuieli ... Vino fără uitările din
VINO de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375563_a_376892]
-
2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Aduna-ma la pieptul tău Aduna-ma la pieptul tău Și tine-ma strâns în palmele tale , Să nu mă deșir în timpul trecător ... Sunt ca un fir de iarbă Ce onduleaza-n adieri , Si-ntre privirile ce tremura Poveste vieții mele ... Aduna-ma la pieptul tău Și acopera-ma să nu fiu citită , Doar inima ta să-mi asculte viața Ce pâlpâie pentru o clipă ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Aduna-ma la pieptul tău
ADUNA-MA LA PIEPTUL TAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375584_a_376913]
-
02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cu sufletul în mână, pribeag pe-al vieții drum, pierdută sunt în lume, printre cărări scăldate-n fum; anii îmi urcă prin spinii sorții, cu avânt, topindu-mă în dor de stele și-n adieri de vânt. Lumina Ta, adânc pătrunsă printre lacrimi, stinge iubirea ce rămâne adormită-n patimi. Când rece vânt adie-n viață neodihnă, sunt ciobul din oglindă, trist, captiv, fără de vină. Îmi pun tristețea, azi, pe-altaru-nchinăciunii, fruntea mi-aplec umil, smerit
RUGĂ CĂTRE TINE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371883_a_373212]
-
înapoi nu am primit nimic... Și totuși am curajul să aștept. Aștept... Finalul? Atâtea lupte! Atâtea gânduri! Atâtea frământări! Și la sfârșitul sfârșitului ce rămâne? Nimic! Nici trup. Nici nume. Nici umbră. Nici amintire. Când ultima lumânare se stinge, ultima adiere a a ceea ce am fost se duce cu vântul... Mai sunt aici? Atunci , să aprind lumina pentru că s-a făcut întuneric. Referință Bibliografică: Cu ochii închiși / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1423, Anul IV, 23 noiembrie 2014
CU OCHII ÎNCHIŞI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372026_a_373355]
-
prin tine, aer sfânt, Să vărs iubire pe pământ, Pentru acel de dor flămând? Și-n câți din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! 04 Noiembrie 2006 ciclul Ucenic
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
Autor: Lăură Hubati Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Doi solitari pe țărmul mării Ne transformăm în demiurgi, Țineam în palme formă zării Și luăm culoarea unei rugi. Pe trupurile răscolite De faldul unor adieri Pictăm icoane-nvăluite În veșnicia altor veri. Te prefaceai că vii din soare, Tu, Adam gol, eu, Eva ta, Să te dezleg de așteptare Și să te-ascund în umbră mea. Din ne-nțelesele mistere Luai fărâme de tumult, Le răsfirai în
DOR MĂRUNT de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372079_a_373408]
-
de praf desprins din steaua mamă, Sunt gândul bun și cald ce sufletul îl cheamă, Sunt soarele de vară ce dimineața-n zori, Trimite raze calde grădinilor cu flori. Sunt doar un strop de rouă picat din cerul sfânt, Sunt adierea caldă a suflului de vânt, Sunt doar o picătură din vastul univers, Adeseori, sunt rima din coada unui vers. Sunt plopul cel înalt,legănat în tăcere, Sunt pruncul fără mamă ce-așteaptă mângâiere, Sunt chip de zână bună,sau rea
TRĂIRI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372322_a_373651]
-
ochilor,uitând calea.... Plâng,diamantele din steleîmi spală obrajiiprea obosiți de viață,prea timizi.Nori dispersați în timpîncearcă mângâierea aripilor de înger,mă adulmeca,mă îmbrățișează în speranță.Ascult glasul universului...Mă pierd în labirintul de ceațăal unui vis tentacular.Adierea blândă a șoaptelor fierbințiîmi șterge chipul udși...râd.WHEN A ȘLICE OF HEAVEN SAYS ”I LOVE YOU”...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372314_a_373643]
-
protocol, îi deschise portiera, coborî solemn și, din telecomandă, trimise mașina pe o orbită joasă, în parcare. Păși, drept și calm, pe dalele din granit negru de Suedia ale peronului, apoi intră în clădire fără să se poată bucura de adierea sărată a brizei oceanice. Nu părea preocupat nici de faptul că valetul umbla desculț, nefiindu-i teamă că o să răcească. Domnul Marinică Swordfish, era cu adevărat îngrijorat! Numai că altele erau grijile domniei sale... La sfârșitul mileniului al treilea, fostul orășel
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
gust de care dădea dovadă. Mai puțin Ramona, care arunca distrată ocheade prelungi peisajului ce se vedea pe fereastră. Natura întreagă părea să fi pus stăpânire pe ea, aruncând-o printre frunzele copacilor din fața liceului, care dansau la fereastră sub adierea unui vânticel de sfârșit de martie. Simțea că a intrat într-o altă lume, unde este primită în sufletul vegetal și ocrotitor al plantelor. Era întocmai ca o Crăiasa a Primăverii ce plutea odată cu adierea vântului mângâietor, iar revenirea la
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
care dansau la fereastră sub adierea unui vânticel de sfârșit de martie. Simțea că a intrat într-o altă lume, unde este primită în sufletul vegetal și ocrotitor al plantelor. Era întocmai ca o Crăiasa a Primăverii ce plutea odată cu adierea vântului mângâietor, iar revenirea la timpul prezent al orei de română mai degrabă o obosea, decât o făcea să se simtă bine. Asta mai ales de când a descoperit fără să vrea că între profesoara prezentă în clasă și Condurache ar
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
când îl culegi? Au ținut-o, zi lumină, luând la rând pe fiecare. Pe-nserat zic: - Din grădină suntem cea mai mândră floare. Cât bârfesc -deh, lungă-i boala- vântul trece în tăcere și le scutură petala, doar cu-o mică adiere. Sunt de tras învățăminte la așa o întâmplare: ”Doar de-a ta îmbrăcăminte, grijă să îți faci ca floare!” *** Referință Bibliografică: Încrezute și frumoase / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1632, Anul V, 20 iunie 2015. Drepturi
ÎNCREZUTE ŞI FRUMOASE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372449_a_373778]
-
le cădeau de pe umeri până mai jos de genunchi. Domnișoarele purtau rochii de culori deschise, transparente și cu decolteuri largi, etalându-le sânii. Pe cap aveau pălărioare cu dantele și volănașe, iar de pe umeri le fâlfâiau ca niște aripioare în adierea vântului voaluri de mătase. Un surâs binevoitor înflori pe chipurile gazdelor. Narcisa fu cuprinsă de emoție, dar Contele păși grav în mijlocul lor: - Neam vampiric din toate colțurile lumii, luați aminte la vestea ce-o vestesc! Aveți în fața voastră pe Prințișor
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
urmase cu răbdare în acele călătorii pe continent, când în lumea sa avea de unde alege cele mai atrăgătoare și senzuale vampirice din lume ce-și plimbau trupurile subțirele și mlădioase cu armonie și muzicalitate, asemeni valurilor liniștite ale mării în adierea ușoară a brizei. Se dansă vals, menuet, polcă și tangou. La acesta din urmă tinerele perechi avură ocazia să stea îmbrățișate. Dar după atâta dans și romantism, sentimentele îi copleșiră și le stimulă pofta pentru amor. Vampirii urmează, de fapt
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
lacrimile-s absorbite De-o față de pernă scrobită Și noaptea-mi pare ciobită Așteptările-s puse-n pâlpâiri, De-o lumină galbenă-n priviri Fâlfâiri de-aripi îmi îngheață, Privire rătăcită și vorba răzleață . Deșteaptă sunt ..și-n așteptare... Simt adiere, se stinge-o lumânare, Înec durerea-n focul ce-i mocnit Amară-i lacrima pe care-am simțit Așteptările-s triste și-îngălbenite De-amintirile rămase..încremenite, Lacrimile-mi par diamante ciobite Ce sapă-adânc în suflete rănite. Referință Bibliografică: AȘTEPTĂRILE
AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372532_a_373861]
-
Autorului În jur, nu e nimeni e-o liniște funerară, nici un vapor, din larg, să vină, sau vreun pescar, plecat, de cu lumina, zăbovind mai mult ca-n alte dați, nu văd, fără sunet de valuri, sparte la mal, sau adieri de vânt, nu te văd nici pe tine, scrutând orizontul, poate, cu gând la mine, de ce oare ? Simt în schimb, citind aici, cu voi, un freamăt, de iubire, de viață dezmorțita, de un alt soare, ieșit deunăzi, la topit zăpadă
DOI IREVERSIBILI de COSTI POP în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372513_a_373842]
-
însorită a codrului, iar când ascultam păsărelele cum cântă; Doamne, cum le răspundea în galsul lor, că micuțele înaripate îi făceau un cor de toată frumusețea, spre amuzamentul meu; vă dați seama că amintirile m-au năpădit ca niște dulci adieri ale unei brize primăvăratice și, cu degetele tremurându-mi de emoție... am scos scrisoarea și am început să citesc, în timp ce lacrimi fierbinți îmi udau obrajii. „Scumpa mea COPILĂRIE, mi s-a făcut un așa dor de tine, că nu mai
SCRISOARE NEEXPEDIATĂ DE LA BUNICUL MARIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372534_a_373863]