1,730 matches
-
cu scop de tratare, recuperare și profilaxie în tratarea afecțiunilor organismului uman. Fizioterapia are la bază următoarele principii: Balneo-FizioKinetoterapia, ca disciplină terapeutică complexă, cuprinde tradițional mai multe ramuri: Mai nou, au apărut ramurile interdisciplinare spa, wellness și lipocare (îngrijirea țesutului adipos). "Sano per aqua" (SPA)-sănătate cu ajutorul apei- arată importanța apei în terapie, observație făcută din antichitate. Calitățile curative și igienice ale apei, proprietățile nămolurilor, algelor, esențelor vegetale, pietrelor vulcanice și sărurilor marine reprezinta o bogăție care încă rămâne s-o
Fizioterapie () [Corola-website/Science/316662_a_317991]
-
masajului au intensificat cercetările, ducând la apariția Ramurilor Clasice ale i: hidroterapia, electroterapia, kinetoterapia, climatoterapia, termoterapia, fototerapia, laserterapia, masajul terpaeutic, balneoterapia. După anii 1990, odată cu schimbarea radicală a criteriilor estetice, fizioterapia a luat un avânt extraordinar și în tratamentul țesutului adipos, al pielii și în general al esteticii corporale. Apariția unor noi ramuri interdisciplinare, care se folosesc de toate mijloacele fizioterapiei, dar și ale nutriției, pentru atingerea unor ținte (slăbire, tonifiere mulculară, tonifierea pielii, celulită) a impulsionat investițiile în domeniu. Reshaping
Fizioterapie () [Corola-website/Science/316662_a_317991]
-
ul este țesutul adipos care înconjoară rectul, circumscris de fascia proprie și care corespunde câmpului inițial de diseminare a cancerului rectal. Extirparea în totalitate a mezorectului împreună cu rectul tumoral este condiția esențială a tratamentului curativ al cancerului de rect. Intervenția chirurgicală radicală pentru cancer
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
La nivelul rectului formează teaca proprie a rectului sau fascia perirectală. Această fascie a fost menționată pentru prima dată de Toma Ionescu în tratatul de anatomie al lui Poirier și Charpy (17, 57). Fascia proprie a rectului înconjoară rectul, țesut adipos, nervi, vase sanguine și limfatice. Țesutul adipos cuprins în acest manșon fascial este mai abundent în porțiunea posterioară a rectului, unde are aspect de “lipom bilobat” (2, 44). Fascia este mai evidentă în părțile laterale și posterioare ale rectului extraperitoneal
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
rectului sau fascia perirectală. Această fascie a fost menționată pentru prima dată de Toma Ionescu în tratatul de anatomie al lui Poirier și Charpy (17, 57). Fascia proprie a rectului înconjoară rectul, țesut adipos, nervi, vase sanguine și limfatice. Țesutul adipos cuprins în acest manșon fascial este mai abundent în porțiunea posterioară a rectului, unde are aspect de “lipom bilobat” (2, 44). Fascia este mai evidentă în părțile laterale și posterioare ale rectului extraperitoneal și mai groasă în apropiere de planșeul
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
proximal, iar la nivelul intestinului embrionar posterior se formează mezoul colonului distal și mezorectul (63). ul nu este un mezou propriu zis și din acest motiv termenul trebuie acceptat ca pe o convenție de limbaj. Prin mezorect se înțelege țesutul adipos care înconjoară rectul, circumscris de fascia proprie și care corespunde câmpului inițial de diseminare a cancerului rectal (64). Fascia care circumscrie rectul oferă în cursul disecției un plan relativ avascular (un strat foarte subțire de țesut lax dispus între stratul
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
însoțit de modificări anatomice și funcționale importante (transformarea unei mari părți a rectului într-un organ extraperitoneal, solicitările mecanice la care este supus rectul în această poziție, creșterea cantității de grăsime perirectală care să absoarbă șocurile mecanice. Spre interior învelișul adipos perirectal (mezorectul) ajunge până la adventiția rectului (64); aceasta nu este o structură identificabilă macroscopic, dar înlocuiește peritoneul visceral în porțiunea extraperitoneală a rectului. Posterior mezorectul împreună cu fascia perirectală ajung până la fascia presacrată; un șanț median dă feței posterioare a mezorectului
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
mm profunzime), fără violări ale grăsimii; marginea distală este adecvată, fără a se apropia “în con” de tumoră. În cazul disecției în planul mezorectal piesa de rezecție are mezorectul cu suprafața neregulată, cu pierderi de peste 5 mm profunzime din țesutul adipos; marginea distală a mezorectului se termină în formă de con. A treia situație este disecția în planul muscularei proprii a rectului; mezorectul este subțire și prezintă defecte profunde care ajung până la musculară; marginea radială de rezecție este neregulată, pe alocuri
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
tip 2. Grăsimea corporală excesivă stă la baza a 64% din cazurile de diabet la bărbați și a 77% din cazuri la femei. Consecințele asupra sănătății se încadrează în două mari categorii: cele care pot fi atribuite efectelor creșterii masei adipoase (cum sunt osteoartrita, apneea obstructivă în somn, stigmatizarea socială) și cele datorate creșterii numărului celulelor adipoase (diabet, cancer, afecțiuni cardiovasculare, steatoză hepatică nealcoolică). Creșterea grăsimii corporale afectează răspunsul organismului la insulină, putând conduce la rezistență la insulină. Acumularea grăsimii generează
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
și a 77% din cazuri la femei. Consecințele asupra sănătății se încadrează în două mari categorii: cele care pot fi atribuite efectelor creșterii masei adipoase (cum sunt osteoartrita, apneea obstructivă în somn, stigmatizarea socială) și cele datorate creșterii numărului celulelor adipoase (diabet, cancer, afecțiuni cardiovasculare, steatoză hepatică nealcoolică). Creșterea grăsimii corporale afectează răspunsul organismului la insulină, putând conduce la rezistență la insulină. Acumularea grăsimii generează, de asemenea, o stare proinflamatorie și o stare protrombotică. Deși consecințele negative ale obezității asupra sănătății
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
și întreținerea obezității. Acest domeniu de cercetare a fost aproape ignorat până la descoperirea leptinei în 1994. Din momentul acestei descoperiri, au fost elucidate multe alte mecanisme hormonale care participă la reglarea apetitului și aportului alimentar, modelele de depozitare a țesutului adipos, și apariția rezistenței la insulină. După descoperirea leptinei, s-au studiat ghrelina, insulina, orexina, PYY 3-36, colecistokinina, adiponectina, ca și mulți alți mediatori. Adipokinele sunt mediatori produși de către țesutul adipos și se presupune că acțiunea lor este modificată de multe
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
reglarea apetitului și aportului alimentar, modelele de depozitare a țesutului adipos, și apariția rezistenței la insulină. După descoperirea leptinei, s-au studiat ghrelina, insulina, orexina, PYY 3-36, colecistokinina, adiponectina, ca și mulți alți mediatori. Adipokinele sunt mediatori produși de către țesutul adipos și se presupune că acțiunea lor este modificată de multe boli asociate cu obezitatea. Leptina și ghrelina sunt considerate a fi complementare în ceea ce privește influența lor asupra apetitului, ghrelina fiind produsă prin controlul pe termen scurt al apetitului, modulat de stomac
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
sunt considerate a fi complementare în ceea ce privește influența lor asupra apetitului, ghrelina fiind produsă prin controlul pe termen scurt al apetitului, modulat de stomac (mâncăm când stomacul este gol și ne oprim când stomacul este destins). Leptina este produsă de către țesutul adipos pentru a semnaliza rezervele de depozite de grăsimi din organism și mediază controlul apetitului pe termen lung (mâncăm mai mult când depozitele de grăsimi sunt reduse și mai puțin când depozitele de grăsimi sunt mai mari). Cu toate că administrarea leptinei poate
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
din substanța albă au funcția de a transmite semnalele dintre porțiunile de substanță cenușie, unde se realizează procesarea, și restul corpului. Sistemul nervos periferic este rareori implicat. Specific, SM implică pierderea de oligodendrocite, celulele care creează și mențin un strat adipos — numit teacă de mielină — care ajută neuronii să transmită semnale electrice (potențiale de acțiune). Consecința este subțierea sau dispariția completă a mielinei și, pe măsură ce boala progresează, distrugerea axonilor neuronali. În absența mielinei, neuronul nu mai poate transmite semnalele electrice. Un
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
pentru resinteza acizilor grași din acetat. Consecință a ambelor procese este acumularea acetatului cu sinteza și acumularea în exces a corpilor cetonici. De rând cu aceasta depleția glicogenului în ficat conduce la lipoliza intensă și la mobilizarea lipidelor din țesuturilre adipoase cu hiperlipidemie de transport. De asemenea scade capacitatea hepatocitelor de a sintetiza acid glucuronic, necesar pentru procesele de detoxicare, ceea ce diminuează capacitatea detoxifiantă a ficatului și rezultă autointoxicație cu produși endogeni - substanțe biologic active (serotonina), hormoni (aldosteron, estrogene), xenobiotice. În
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
acidoză metabolică, autointoxicație. Consecințele, la care converg dereglările metabolismului glucidic, sunt hiponutriția creierului cu eventuale leziuni neuronale: leziuni, distrofii și necroză celulară cu consecințele generale respective. Dereglările metabolismului lipidic în insuficiența hepatică rezultă din mobilizarea intensă a lipidelor din țesuturile adipoase paralel cu incapacitatea ficatului de a metaboliza aceste lipide. În așa mod survine hiperlipidemia de transport, iar din cauza incapacității ficatului de a metaboliza acizii grași - și hiperlipidemia de retenție, invadarea organelor cu lipide, infiltrația și distrofia grasă a ficatului, miocardului
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
mese. Impactul și efectele cauzelor generatoare sunt înlăturate prin proceduri tradiționale specifice. Astfel se acționează pentru eliminarea efectelor stresului, pentru adjustarea alimentației și adoptarea unui regim alimentar sănătos dar și pentru tratarea organelor afectate indirect: ficat steatozic (acumulare de țesut adipos în zona hepatică ce perturbă funcțiile hepatice), disfuncția glandei tiroide, peristaltism intestinal redus, etc. De asemenea este restabilit și echilibrul florei intestinale și este refăcută mucoasa stomacală. Dacă există și reziduri în vezica biliară (mal) se realizează și un drenaj
Dischinezie biliară () [Corola-website/Science/321558_a_322887]
-
Sunt substanțe inodore, incolore,foarte stabile, lipofile și insolubile în apă. Compușii în care clorul ocupă pozițiile 2,3,7 sau 8 sunt în special toxice pentru păsări, pești sau mamifere deoarece se metabolizează rapid și ajung în ficat, țesuturi adipoase apoi piele și mușchi. Odată dizolvate în țesutul adipos persistă în organism timp de mai mulți ani (durata de înjumătățire este de 7 ani). Nu prezintă izomerie optică, fiind o moleculă simetrică. Pentru că se bioacumulează și au timpul de înjumătățire
Dioxină () [Corola-website/Science/321725_a_323054]
-
în apă. Compușii în care clorul ocupă pozițiile 2,3,7 sau 8 sunt în special toxice pentru păsări, pești sau mamifere deoarece se metabolizează rapid și ajung în ficat, țesuturi adipoase apoi piele și mușchi. Odată dizolvate în țesutul adipos persistă în organism timp de mai mulți ani (durata de înjumătățire este de 7 ani). Nu prezintă izomerie optică, fiind o moleculă simetrică. Pentru că se bioacumulează și au timpul de înjumătățire mare expunerea cronică poate să ducă la consecințe asupra
Dioxină () [Corola-website/Science/321725_a_323054]
-
substanța ajunge în organism) sau injectabil. Doza pentru administrarea orala este de 20-80 µg. Din punct de vedere farmacocinetic, LSD-ul se absoarbe rapid și se metabolizează la nivel hepatic. Fiind o substanță liposolubilă, are o afinitate crescută pentru țesutul adipos, la nivelul căruia de depozitează. Eliminarea se face pe cale urinară. Important de menționat este faptul că trece bariera placentară(afectând fătul). Efectele apar în 40-60 de minute, iar maximul efectului se realizează dupa 2-4 ore și se menține 6-12 ore
Intoxicație cu LSD () [Corola-website/Science/322461_a_323790]
-
în același timp este și o dietă hipocalorică, pentru că reducerea numărului de lipide și glucide consumate conduce automat la un aport caloric mai mic. Prin reducerea absorbției de glucide și lipide, organismul va fi obligat să apeleze la propriile rezerve adipoase pentru ca mușchii să poată continua să funcționeze. Datorită acestui mod de alimentație, organismul va începe să producă corpi cetonici, care vor trebui să fie filtrați de către rinichi. Acest fapt îi va solicita suplimentar, așa că se impune suplimentarea cantității de apă
Dieta Dukan () [Corola-website/Science/328917_a_330246]
-
ca fiind deosebit de toxică, utilizarea sa fiind din ce in ce mai restrânsă că solvent, agent de curățire, etc. Tetraclorura de carbon se absoarbe pe toate căile uzuale de expunere: - respiratorie - trancutanata - mai rar digestiva Datorită faptului că este liposolubila se depozitează în țesutul adipos, ficat și rinichi. Eliminarea se realizează predominant pe cale pulmonară (50-80%), 4% sub formă de dioxid de carbon pe cale pulmonară sau renală, restul fiind metabolizat, generând radicalul liber al triclormetilului. Aproximativ 67% din doză absorbita este excretata în 24 de ore
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]
-
lungă durată, organismul având o capacitate excelentă de a regla și a normaliză concentrațiile anormale de NPY și, prin urmare, consumul de alimente. Ca urmare a aportului alimentar, crește concentrația insulinei în ser. Odată cu creșterea acesteia, are loc creșterea țesutului adipos, care stimulează secreția de leptina. Leptina secretata ajunge la hipotalamus, unde aceasta inhiba secreția de NPY, inhibând astfel aportul alimentar. Invers, scăderea glicemiei inhiba secreția de leptină, ceea ce duce la creșterea secreției de NPY, și respectiv, a aportului alimentar. Dereglări
Neuropeptidul Y () [Corola-website/Science/326872_a_328201]
-
fie larg distribuit în întregul corp. Poliovirusul poate supraviețui înmulți în sânge și limfă pentru perioade lungi de timp, uneori 17 săptămâni. Într-un procent mic de cazuri, se poate răspândi și reproduce în alte locuri, cum ar fi tesutul adipos brun, țesuturi reticuloendoteliale și musculare. Această replicare susținută provoacă viremie gravă și duce la dezvoltarea simptome minore, asemănătoare gripei. Rar, aceasta poate progresa și virusul poate invada sistemul nervos central, provocând un răspuns inflamator local. În majoritatea cazurilor, acest lucru
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
fără dinți. Falca inferioară proeminentă. Falca superioară este formată din maxilare și premaxilare. Ochii sunt moderat lărgiți, așa cum este tipic pentru văzul peștilor răpitori din apele de adâncime mică. Au o singură înotătoare dorsală scurtă situată deasupra înotătoarei anale. Înotătoarea adipoasă lipsește. Înotătoarele neperechi (dorsală, caudală și anală) sunt deplasate, de obicei, în partea posterioară, dând corpului aspectul unei săgeți, ca o adaptare a peștilor răpitori care se deplasează cu mare viteză pe distanțe scurte și se hrănesc cu alți pești
Esocide () [Corola-website/Science/330694_a_332023]