6,732 matches
-
îl poartă, căci în versurile poetului se contemplă peisaje de o frumusețe covârșitoare, unde tainele naturii se dezvelesc în tablouri mirifice. O altă mare iubire pe care o nutrește “cel care vine din brazi” este cea pentru Mihai Eminescu-poetul emblemă. Admirația și prețuirea veșnică pe care i-o poartă l-au determinat sa-i dedice poeme pline de sensibilitate și recunoștință, poeme în care îi scrie cu dor și jale despre “un vis pribeag, rămas din vraja nopții” . Gânduri, emoții și
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
poate nea Mitică), niște adolescenți înfierbântați care o admirau fără rezerve, ca pe o femeie frumoasă ce era, scorniseră acea poveste mizerabilă cu un Neghiniță urâcios. Era clar că nătăflețul de Dică fusese determinat să-i transmită un mesaj de “admirație” din partea unor proști. Cum, necum, coana preoteasă, fire delicată și un caracter de excepție, integru, nu a acceptat prostiile unor mitocani, spuse de ... Citește mai mult Domnul Dodedin volumul DOMNIȘOARA IULIACu toții ne simțeam vinovați de supărarea pricinuită bunei noastre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
poate nea Mitică), niște adolescenți înfierbântați care o admirau fără rezerve, ca pe o femeie frumoasă ce era, scorniseră acea poveste mizerabilă cu un Neghiniță urâcios. Era clar că nătăflețul de Dică fusese determinat să-i transmită un mesaj de “admirație” din partea unor proști. Cum, necum, coana preoteasă, fire delicată și un caracter de excepție, integru, nu a acceptat prostiile unor mitocani, spuse de ... XVII. COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. "DOMNIȘORA IULIA"), de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1881 din 24
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
jignirea. Ce i-ar fi putut răspunde acelui idiot? — Se spune că, dintre priori, domnia ta ești cel mai nimerit... continuă Bargello. — Nimerit să ce? — Să... să cercetezi prin lucrurile secrete. Căpetenia gărzilor rosti aceste vorbe pe un ton aparte, de admirație și totodată de suspiciune. Secretul e antecamera crimei, credea el, pesemne, În mintea lui cea simplă, se gândi poetul. Poate că Îl considera și pe dânsul un potențial criminal. Când va fi terminat cu funcția actuală, va trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un semn, Întrucât dansatoarea Începu să se Îndrepte spre dânșii cu un pas regal. Despica pădurea de mâini precum figura de la prova unei galere. Chipul ei, pe jumătate ascuns Îndărătul unui văl, vădea Întregul său dispreț față de acele manifestări de admirație. Și totuși, Dante deslușea ceva fals În disprețul acela, În felul ei de a se oferi privirilor ca și când ar fi fost silită. Era Încredințat că, În sinea ei, era, dimpotrivă, măgulită de chiar acele gesturi față de care se prefăcea scârbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gândise niciodată că femeia putea fi o sclavă, capturată Într-una din bătăliile din Răsărit ori cumpărată. Pe de altă parte, legile creștinătății nu interziceau sclavia păgânilor. — Am spus „a mea“? Oh, iartă-mă, messere. A fost, cu siguranță, din admirația pe care i-o port. Antilia nu aparține nimănui, În orașul ăsta. Pentru mulți bărbați, acest adevăr e o sursă de mare chin. Iar eu mă număr printre dânșii, conchise ciungul dându-i un dupac peste umăr ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
născocit o velă scufundată, ca să se folosească de forța aceea, ca și când ar fi fost un vânt, explică el cu Însuflețire. La această amintire, În ochi i se aprinsese o lumină, ca și cum geniul acelor marinari din vechime continua să Îi trezească admirația. Lui Dante i se păru că adierea mării sufla În preajma sa. Așteptă un moment, Înainte să continue. — Dar nu numai pentru asta m-au purtat pașii până aici. Ei au fost călăuziți de sufletul dumitale. Ți-am spus că forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cam din senin, peste măsură de bogat, abatele Saunière trebuie, la un moment dat, să-și justifice veniturile și proprietățile - o casă parohială În formă de conac aristocrat, grădini Întinse și amenajate cu tot dichisul, ospețe În măsură să stârnească admirația invidioasă a unui Lucullus sau a altor bărbați cu bună reputație În materie de chiolhanuri. Poate exagerez eu oleacă, dar nu asta contează... Se pare că verificările dispuse de episcop În chestiunea averii lui Bérenger Saunière n-au dat cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de apă, pe care Învârtoșarea câinoasă a naturii o făcea cenușiu-vânătă. Eu, unul, cel puțin, nu vedeam la mai mult de doi metri distanță de geamul automobilului, așa că sângele-rece cu care taciturnul dezvolta fascinanta lui echilibristică rutieră mă umplea de admirație. Am vrut să i-o spun, dar m-am abținut: rigiditatea lui ostentativă nu merita complimentul. Un timp, am Încercat să uit de Întâmplarea cu bagajele, urmărind ce se petrecea afară, În proximitatea imediată a geamului mașinii care-și continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
treacă la mijloc...”), Alexandru are În permanență cu el oameni Însărcinați cu explorarea teritoriilor, studiul florei, al faunei și al resurselor economice, topografi. Pentru uz militar, În primul rând, desigur, dar nu numai... În plan religios, reține atenția și provoacă admirație politica inteligentă de cultivare a zeităților locale, reconstrucția unor temple „păgâne” sau, În ordine seculară, a mausoleului regelui persan Cyrus cel Mare - gesturi care, și ele, contribuie substanțial la armonizarea relațiilor dintre Învingători și Învinși, obiectivul cu bătaie lungă fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de tip inteligent care te chinuie fără milă când e cazul și, mai ales, când nu e. Acum nu e. Nu te bosumfla, glumesc. Hai să ne Întoarcem la Alexandru, pentru care - mi s-a părut mie, oare? - nutrești o admirație ce depășește sensibil judecata echilibrată și atitudinea obiectivă a unui istoric care se respectă. - Dacă așa se vede din afară, Înseamnă că așa e, am acceptat, fără chef să intru În detalii. - Nu prea te prinde când cedezi cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a purces la treabă. Știa că va fi răsplătit regește, așa cum fusese și pentru perioada În care Îl inițiase pe Alexandru În cele dintâi taine ale lumii. Era mândru de elevul său, dar mai ales era bucuros că acesta depășise admirația juvenilă de odinioară pentru războinicii eroi ai Iliadei lui Homer și se dovedea un conducător capabil de mari și substanțiale Întreprinderi. Geniul incipient al puștiului de la Mieza, cel care Îl uimise cu ascuțimea minții și cu gândirea sa proaspătă, adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ținut la curent cu progresele Înregistrate de Aristotel și de discipolii lui, primea regulat mesaje de la Înțelept și-i trimitea, la rându-i, răvașe cu observații, Îndreptări și sugestii de o pertinență care, uneori, Îl lăsau pe Aristotel mut de admirație. Dar elaborarea Codului lui Alexandru n-a putut fi ținută până la capăt secretă. Unul dintre ucenici, amețit de vin și de orgoliu, a vorbit mai mult decât se cuvenea În fața unui nobil atenian, pe a cărui fiică o curta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
litere așezate În diverse poziții, combinate În fel și chip, unite Între ele cu săgeți de diferite culori, grupate și regrupate la nesfârșit... - Din nefericire, la capătul zilelor și al nopților mele de veghe, m-am ales doar cu o admirație nebună pentru criptografie, criptografi, criptologi, riga Crypto și Lapona Enigel - chestii d-astea... - Și nici un rezultat? - Unul? Mai multe. Tocmai aici e drama: În cazul de față, mai multe rezultate Înseamnă, de fapt, nici un rezultat. Deșteptul de unchiul Noel, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șapte... Mai la vale, la picioarele ei, un om mic, mușchiulos, numai în fes și-n indispensabilii sine qua non, făcea flotări în ritmul numărătorii. Omulețul șiroia de sudoare, dar se vedea cât colo că e mulțumit. — Sultanul! - șopti cu admirație viziriul, arătându-l pe flotant. — ... o sută șaișpe, o sută șaptesprezece, o sută optșpe... - continuă cadâna. — E mare, dom’le! - se extaziase viziriul, urmărindu-și stăpânul. Episodul 38 îN SALA DE FORTZĂ în fine, la flotarea cu nr. 203, sultanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
începu, cu mișcări bine cumpănite, să-i croiască pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-un frățior de aceeași vârstă, șalăul cel durduliu. — Cum o cheamă? - întrebă cu admirație spătarul Vulture, aplecându-se și mângâind cârlionții firavi ai fetiței. Covaliov surâse cu mândrie de tată, apoi răspunse oarecum rușinat: — Știucî. — Cum? - făcu Vulture. — Știucî - zise Covaliov. în ziua când s-a născut, am prins o știucî foarte mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu certitudine impresia că, dintr-o clipă într-alta, fetița putea decola de foame. Brusc agitația încetă: pe ușa căsuței ieși orizontal o pată mare, galben-aburindă de mămăligă, în urma căreia apăru și silueta osoasă, de femeie pentru care avem toate admirația, a nevestei pescarului. Să ne oprim puțin asupra ei. Era de o inteligență și de o inventivitate puțin obișnuite. Născută mai târziu, în veacul nostru de pildă, și nu în mijlocul stufului, ar fi putut deveni cu ușurință aviatoare, alpinistă, scriitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
inșii fără ocupație, marchizii, conții, viconții, ducii, cerșetorii, mateloții fără vreun membru, pierdut în luptele cu turcii, chiorii, hoții de buzunare și pictorii la minut. în jurul prânzului apărea însăși maiestuoasa gondolă a Dogelui care mergea pe canal în zig-zag, stârnind admirația mulțimii. Pe canaletele de la periferie, în gondole mai mici, copiii se jucau „de-a Lepanto”, repetând cu voioșia vârstei lor schemele strategice ale succesului fraților întru credință - spaniolii. După-amiază, gondolele se umpleau din nou de lumea care se întorcea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Acesta se răsuci spre ea și șopti cu zâmbet de satisfacție pe chipu-i adormit: „Ba am să te omor, spurcăciune, căci ai vrut a mă vinde!” Dezamăgită, se ridică și se întoarse în culcușul ei, gândindu-se nu fără admirație, că o țară unde oamenii fac politichie până și în somn nu va putea fi îngenuncheată ușor. Episodul 180 SE PUN LA CALE LUCRURI MARI Cu excepția lui Broanteș, ale cărui cuget și simțiri se îndreptau adesea spre țigăncușă, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bănuți, la niște sfeșnice de-argint sau, mă rog, la ce-i mai fi având matale pe corabia asta? Luați, mă băieți, că se răcește - spuse turcul către cei trei ieniceri din subordine, care-l priveau cu gura căscată de admirație. — Despre ce sfeșnice vorbiți? - întrebă grecul. — Ei, am zis sfeșnice c-așa mi-a venit - răspunse turcul - dar puteam zice la fel de bine mahmudele, drahme, galbeni, cocoșei, icoane, cercei, inele, cruciulițe... — N-am - zise grecul. — Nimic, nimic? - făcu turcul. — Un camarad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în timp ce celălalt, închisul rămânea nemișcat, împlinindu-și somnul. Călugărul nostru verifică acest lucru făcând câțiva pași pe punte: ochiul comandantului turc îl urmări apatic, iar gura otomanului spuse încet, somnoroasă: Te plimbi cam mult, bătrâne... Metodiu se opri, mut de admirație și spaimă: extraordinar popor! După încă două ceasuri, nu cu mult înaintea asfințitului, vasul căpitanului Georgios intră în inima pașalâcului, marele port fluvial. Comandantul turc deschise amândoi ochii, se sculă, se dezmorți puțin pe loc, își aranja ținuta, iataganul. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de o familie de tuaregi lângă un puț pierdut din deșert și cum aceia îl lăsaseră liber cu condiția să se ducă să-i înștiințeze de cele întâmplate pe cei din conducerea competiției, interlocutorul său scoase un fluierat lung de admirație: — Să mă bată Dumnezeu! exclamă. Asta-i o adevărată bombă! — Care ne poate exploda în mână... — Nu, dacă umblăm cu grijă. Tu n-o să fii implicat, iar pe mine nu mă îngrijorează măsurile de represiune pe care-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Mă întorc imediat! - spuse, în chip de rămas-bun. Gacel Sayah rămase neclintit până când, un sfert de oră mai târziu, Hans Scholt se așeză pe vine în fața lui, ca să-l privească mai atent, cu un straniu amestec de teamă, respect și admirație. — Mulțumesc că m-ați primit! șopti cu timiditate. Din acest moment mă consider sub protecția dumneavoastră. Nu se spune așa - îi reproșă beduinul. Se spune „vă cer ospitalitatea“. — Bine! Așa... Vă cer ospitalitatea. — De acord... Ce vrei să știi? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lupte, chiar dacă știa că nu are nici cea mai mică speranță să învingă. — Și în cele din urmă l-au omorât. Ce-am câștigat cu asta noi, cei care-l iubeam? Ce-a câștigat el însuși, în afară de ura multor oameni, admirația câtorva și compasiunea marii majorități? - Buna femeie se așeză pe o piatră și-și duse mâinile la cap cu un gest de mare oboseală, adăugând: Din ziua în care tatăl tău a plecat în căutarea lui Abdul-el-Kebir, viața mea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
devină o creație a destinului, care se distrează schimbând totul cu inconștiența unui copil care se distrează smulgând penele unui canar. Bruno Serafian era sortit să devină un minunat bijutier, capabil să creeze strălucitoare giuvaieruri ce i-ar fi adus admirație, bogăție, femei frumoase și respect, dar soarta a vrut să se oprească chiar în pragul acestui tentant viitor. Acum era deja prea târziu ca s-o apuce pe calea cea bună, și știa asta. Luna se ascunse, noaptea deveni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]