KorAP: Find »[drukola/base=agitat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...134 >

3,337 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

său. ă Alexander Grigorevici, nu ai văzut cine mi-a lăsat asta? Așezat pe taburetul său înalt de la birou, funcționarul șef abia de-și îndreptă privirea înspre Profiri, fiind reținut de lamentările lăcrimoase și incoerente ale unei femei slabe și agitate. Deși pălăvrăgeala ei produse pe fața funcționarului o expresie de dezgust profound, acesta nu își putea lua ochii de la ea. Fără vârstă, fața femeii era ciupită și palidă, cu urme de roșu aprins pe obraji și un roșu mai adânc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
situația asta. ă El a alungat-o. ă El? ă Lebediev. ă Soțul dumitale? Închise ochii și dădu din cap o dată. ă și dumneata? o presă Profiri. Iecaterina Romanovna deschise ochii și se uită direct prin Profiri. Fața îi deveni agitată. Părea că ar privi o scenă de un interes intens și dureros pentru ea. ă Eu nu am spus nimic, spuse după o vreme în șoaptă și își închise ochii din nou. ă și fiindcă nu ai spus nimic, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
construcția lor o implica. Porfiri intră în marea piață de la Arcada Apraxin din Strada Sadovaia, aproape de intersecția cu Aleea Apraxin. Trecând pe sub icoana Sfâtului Nicolaie care era atârnată peste îngusta poartă de lemn, el pășea într-un univers întunecat și agitat. Muzica flanșnetei se îngâna cu zumzetul tâmplarilor aplecați peste strung lor și cu strigătele vânzătorilor ambulanți și ale buticarilor. Porumbei zburau pe deasupra tuturor și se așezau bătând din aripi lângă mâțe placide, dar interesate de șoareci. Trepte cu balustrade din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Petrovici, îi reaminti Porfiri. ă Vă rog, Porfiri Petrovici, nu vreți să mă însoțiți în sufragerie. Ea făcu semn spre o pereche de uși duble. Katia dragă, faci bine să ne servești niște ceai? § În sufragerie, samovarul chicotea și hâșâia agitat, iar Porfiri Petrovici și Anna Alexandrovna s-au întors de la el cu discreție. Ea îi făcu semn să se așeze pe o sofa rusească maro aurie. În timp ce se așeza, o adiere de vânt scutură geamul. Sufrageria era tapetată cu brocart

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
cred că el ce? ă Are de-a face cu Goriancikov? ă Ai aflat de Gorinacikov? ă Pavel Pavelovici mi-a spus. și... ă și ce? ă Zoia l-a găsit. Lilia nu se mai putea uita la genele sale agitate, așa că privi într-o parte și răspunse: L-a găsit pe el și pe încă un bărbat. Morți. În Parcul Petrovski. ă Zoia asta a dumitale are un obicei în a găsi lucruri. ă și banii i-a găsit acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ă Nu uita, fii aspru. ă Chiar simți nevoia să mă dădăcești? rosti Salitov înroșindu-se. ă Dragă Doamne, Ilia Petrovici! Glumești? Îți arde de glume? ă Ai măcar bunăcuviința și nu... Salitov se opri, nervos. Un fel de tremur agitat puse stăpânire pe el. Își întoarse privirea de la Porfiri și continuă să își flexeze gâtul de pe urma convulsiei. ă Fără glume după ce intrăm. Lasă-le pe seama mea. ă Dacă intrăm vreodată. Salitov lovi în ușă cu o mână încordată. Tăcerea care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
uită din nou la ușa cămătarului. ă Ceva nu are sens, spuse el. Nu este nicio logică aici. ă Mă duc acolo acum, spuse Salitov, dispărând în soare, dacă acesta ar lumina în piață. Vii cu mine? Porfiri auzi sunetul agitat al clopoțelului. ă Uite, spuse el, arătând înspre omul înalt și slab care ieșea. ă Vadim Vasilievici, șopti Salitov. ă Da, confirmă Porfiri. Oare ce a răscumpărat? Vadim Vasilievici ținea o cutie mică de aur puternic ornamentată. O adăpostea protectiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ofițer de cavalerie care se întâmpla să se afle pe pod la momentul accidentului. Rangul și ținuta sa dădeau greutate spuselor sale, și astfel se stabili o înțelegere imediată între cei doi bărbați. Vorbea clar și fără grabă, nefiind nici, agitat nici plictisit. Văzuse lucruri mai groaznice, așa lăsa să se înțeleagă, însă era conștient de formalitățile necesare în asemenea cazuri, din respect pentru lege, dacă nu și pentru cel mort, și părea să aibă mai multă înțelegere pentru cai decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
opri și își cuprinse fața în mâini. ă Ce este, Pavel Pavelovici? ă Mi-a cerut să mă rog pentru sufletul lui. Virginski și lăsat mâinile jos, dezvăluind o față plină de confuzie. Pentru sufletul lui Osip Maximovici. Porfiri clipi agitat. ă și poți face asta? ă Dumneavoastră puteți? ă Eu sunt credincios, spuse Porfiri. și cu toate astea mi-este peste putință să îl amărăsc pe Dumnezeu cu astfel de rugăciuni. ă Am încercat. Spre binele ei. Virginski căzu pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

de valoare. Se uită după Antonio, colegul ei de cameră, dar nu era acasă. Sună telefonul. Era Ken. Ken Eric, reporter de investigații la New York Times. Mentor și prieten totodată. — Bună, sunt Ken. — Ken, ai primit e-mailul meu? Întrebă ea agitată. — Mda. — Ce zici de articolul despre crimă din Miami Herald? A ținut prima pagină douăzeci de săptămâni. — Nu e suficient de puternic. Prea local. Prea slab. Ai nevoie de o crimă mai bună, răspunse Ken cu vocea de copil mofturos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
dorindu-și și ea să iubească pe cineva, să Își facă planuri, să aibă un scop În viață. Închise ochii și Încercă să-și aducă aminte cum e să fii Îndrăgostit. Nu reuși cu nici un chip. Îi deschise iarăși. — Ești agitată. Ce e? Întrebă Desert Rose. — Unde dormim la noapte? În șanț, cu ochii la stele? — Ai puțină răbdare. Nu vreau să am răbdare. Vreau să știu. Niciodată nu vrei să aștepți. — Urăsc așteptarea. Desert Rose se uită la ceasul de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Nu reuși să Închidă un ochi În noaptea aceea, și nici Kitty nu dormi, din dorința de a-i alina suferința. Desert Rose plânse, Își aminti de toată povestea cu Charlie, se Înflăcără și se supără din nou, se plimbă agitată, ca un Napoleon care pune la punct detaliile bătăliei de la Waterloo, Își jură să-l Învețe minte, apoi se Înmuie din nou și plânse ca un copil. Și tot așa, toată noaptea. Fața i se umflase, iar până dimineață nasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

unde tocmai această culoare nu există, cu excepția celor câteva fire de iarbă lăsate să crească în afara serelor. Ai fi oare mai fericit dacă plasticul ar fi verde, îl întrebă deodată gândul care lucrează la etajul inferior al creierului, acel gând agitat care nu se consideră niciodată satisfăcut de ce-a gândit și a hotărât cel de la etajul superior, însă Cipriano Algor a preferat să nu răspundă acestei foarte pertinente întrebări, s-a prefăcut că n-a auzit, poate din pricina tonului impertinent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

Ce frumos miros!“ În mod ciudat, Zamyatin scrie englezește fără accent. CÎnd vorbește, accentul lui este mereu acolo, dar gramatica variază funcție de vreme, de starea sufletească sau de vodcă. Poate vorbi ca un profesor de la Cambridge sau ca un tinerel agitat, de parcă limbajul Însuși ar fi un soi de climă, de stare de spirit sau de alcool. Lui Wakefield i se face dor de acasă, de lălăiala cu Ivan la băute În orașul lui tropical, tolerant, corupt și la-ntîmplare. Următorul e-mail

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
iată-l În camera de odihnă, transpirat, ostenit și temîndu-se de Întîlnirea cu Mariana. Bea o Coca și așteaptă inevitabila Îmbrînceală de la ușă. CÎnd aude vocea fostei soții certîndu-se cu agenții de securitate, deschide larg ușa și iat-o, respirația agitată ridicîndu-i iute sînii pe sub ia românească cu flori brodate În roșu și albastru. Nu arată deloc ca vechea Mariană, cea Înnebunită după modă: poartă ochelari cu ramă aurie care o fac să semene cu o profesoară. Și pantofi de bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ei la bordul patului lui cel mare și moale. Se trezește după... cîte ore să fi fost? trage draperiile și deschide ușa de la balcon. Cerul e negru și ploaia cade În foi groase, iar vîntul zguduie hăul negru al golfului agitat. La televizor, analiștii bursei cîntăresc impactul penisului președintelui. E bun sau rău pentru piață? E bun, decid ei. Cu cît mai mult apare la știri, cu atît mai sus se va ridica piața. Wakefield se cufundă În baie, ascultînd ritmul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
putea să-l omor, pur și simplu? spune Wakefield, crezînd că asta o va șoca pe Zelda. — Ba da, desigur, numai că următorul demon va și mai rău. Merg un timp În liniște. Pe malul lacului suflă vîntul; lacul e agitat și casa lacustră, legănată de valuri, arată ca un ou ars de soare cu ferestre fumurii. Terapeuții Jungieni se Înghesuie Înăuntru și toată această Îmbulzeală și larma ei Îi produc lui Wakefield o oarecare greață. O pierde rapid pe Zelda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

păreau să se simtă acasă. Fran n-a înțeles niciodată cum reușea să le protejeze de atacurile aspiratorului Hoover al nevesti-sii. — Franny, scumpo, tresări Ralph, nu te-am auzit intrând. Ce bucurie să te văd. Cum e viața în lumea agitată a presei? — Agitată. Ai avut dreptate în privința lui Jack Allen. Stevie astăzi m-a pus să ridic moralul trupelor. Auziseră și ei zvonul. Apropo, se uită șiret la el, care-i treaba cu după-amiezele prin baruri și stripteuzele nerușinate? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
simtă acasă. Fran n-a înțeles niciodată cum reușea să le protejeze de atacurile aspiratorului Hoover al nevesti-sii. — Franny, scumpo, tresări Ralph, nu te-am auzit intrând. Ce bucurie să te văd. Cum e viața în lumea agitată a presei? — Agitată. Ai avut dreptate în privința lui Jack Allen. Stevie astăzi m-a pus să ridic moralul trupelor. Auziseră și ei zvonul. Apropo, se uită șiret la el, care-i treaba cu după-amiezele prin baruri și stripteuzele nerușinate? Nu asta e imaginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
jumătate. Oare ar conta într-adevăr atât de mult pentru ea? Nu semăna cu femeile pe care le văzuse la clinică, încordate, disperate, incapabile să se gândească la orice altceva în afară de copii. Avea o carieră și o viață plină și agitată. — Nu-i o idee rea, mamă, încuviință el. Camilla părea la fel de încântată ca un copil în fața unei jucării noi. Nu i se întâmpla prea des ca fiul ei cel minunat să-i asculte sfatul sau chiar s-o asculte pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Ba da. Prostuță mai sunt. — Suntem invitați la mama. Ne pregătește o masă ca să sărbătorim vestea, mai știi? Fran cochetă cu ideea de-a anula întâlnirea, dar ce rost avea? N-ar fi rezolvat nimic. — Scuze. Am avut o zi agitată. Ai putea s-o mai spui. — La ce oră ne așteaptă? Într-o jumătate de oră. Din fericire, ținuta lui Fran era destul de elegantă ca să nu se facă de râs și, sincer, nu i-ar fi păsat câtuși de puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
firav de speranță. Le datora un lucru părinților ei și anume să dea lovitura în stil mare cu Fair Exchange. Atunci nu se va mai pune niciodată problema să vândă ziarul care fusese pasiunea și mândria tatălui ei. În săptămânile agitate care urmară, Fran se simți mai recunoscătoare ca oricând că o avea pe Stevie alături. Nu numai că Stevie putea să preia conducerea activităților de zi cu zi de la Citizen, dar în nopțile lungi în care Fran era nevoită să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
lucrurile. Privirile li se opriră în același moment pe ecografie. Fran o înhăță înainte - spera sincer să fi fost înainte - ca Jack să apuce să vadă numele scris cu litere albe în colțul de jos. — Ți-am zis, ciripi Fran agitată, că prietena mea Henrietta e iarăși gravidă? Singura problemă e că soțul ei nici nu vrea să audă, așa că se dă de ceasul morții încercând să ia o hotărâre. Ce prostie. Ar trebui să țină minte sfatul pe care i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
de știri. — Felicitări tuturor. La șase fac cinste. — Cred că s-ar putea să trebuiască s-o lași pe mâine. Jack se întoarse uluit, dând cu ochii de Miriam în pragul ușii de la biroul lui. — A sunat fiul tău, foarte agitat. Te roagă să vii cât mai repede acasă. Ți-a spus de ce? Jack se gândi îndată că era vorba de Ralph. Probabil că făcuse o prostie de proporții lăsându-l în grija lui Ben. Și era nedrept față de Ben, totodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
noapte de muncă. — Ben! Mă bucur să te văd! Fran îl chemă în colțul în care lucrau. Crescuse atât de înalt, încât era greu să îți închipui că e fiul lui Jack. Când se apropie, observă că era palid și agitat. Îi trecu prin minte un gând înfiorător. — Nu e vorba de tata, nu-i așa? — Nu, nu, el e beton. Fran izbucni în râs. Auzise multe calificative la adresa lui Ralph, dar niciodată pe acesta. — Iar tu probabil că ești încântat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]