221,754 matches
-
el vor ajunge mereu la aceleași rezultate. Pe mine mă plictisesc pentru că nu îmbogățesc prin analiză universul operei, ci îl sărăcesc... Tematismul? O mare școală critică. Dintre noile metode, este cea care m-a atras cel mai mult pentru că a ajuns acolo unde critica tradițională nu ajunsese niciodată: în pivnițele textului. Ea vede ceea ce criticul pozitivist nu vede: dedesubturile, umbrele, detaliile, obiectele, opțiunile obscure ale spiritului. Jean-Pierre Richard, pe care l-am cunoscut bine în timpul stagiului meu parizian, a dat o
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
rezultate. Pe mine mă plictisesc pentru că nu îmbogățesc prin analiză universul operei, ci îl sărăcesc... Tematismul? O mare școală critică. Dintre noile metode, este cea care m-a atras cel mai mult pentru că a ajuns acolo unde critica tradițională nu ajunsese niciodată: în pivnițele textului. Ea vede ceea ce criticul pozitivist nu vede: dedesubturile, umbrele, detaliile, obiectele, opțiunile obscure ale spiritului. Jean-Pierre Richard, pe care l-am cunoscut bine în timpul stagiului meu parizian, a dat o dimensiune complexă și performantă tematismului. El
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
după ce mișcările s-au stins și toate efectele spectaculare au trecut, aceste forme de grafitti, de instalație, de intervenție în spațiul public au intrat, într-un fel, în categoria faptelor de la sine înțelese. Ele s-au banalizat prin uz, au ajuns simple repere ambientale și au sfîrșit prin a fi invizibile. Dar toate acestea nu sînt decît o primă componentă, cea involuntară, a unui spectacol vizual care s-a desfășurat permanent pe mai multe niveluri. În imediata lor vecinătate se regăsesc
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
Smulge-i spală-varza și caro". Compusul e înregistrat de dicționarul academic ( DLR, tomul X, articolul spăla), care îi indică și alte sensuri vechi: "om laș, fricos", "om de nimic, golan", "palavragiu". În teorie, nu e imposibil ca termenul să fi ajuns, în zece ani, de pe scenă în limbajul familiar al publicului; e totuși mai credibil ca Alecsandri să-l fi preluat din argoul vremii. Compusul nu s-a păstrat, cel puțin ca formulă de desemnare a sabiei, din cauza ieșirii din uz
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
Dar mai adaugă ziarul citat: "Modul lui Sechelariu de a trata presa care nu-i cîntă osanale este o dovadă că primarul-stadion ar putea vinde numai prietenilor hîrtie de ziar." Ziarele mari nu par îngrijorate de faptul că Sechelariu a ajuns proprietar la Letea. Fabrica are prețuri mari, direct proporționale cu vechimea dotării, astfel că marile cotidiane își cumpără mai toate hîrtia de la producători străini. De eventualele preferințe politice ale lui Sechelariu ar putea avea de suferit presa locală din țară
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
aceasta ar putea deveni o sursă de poluare luminoasă pentru Observatorul Astronomic din același parc. Cronicarul nu vrea să pară cinic, dar e în stare să parieze că între Catedrală și interesele Observatorului Astronomic, Puterea va alege Catedrala. l Am ajuns să consemnăm și că primarul general al Capitalei și-a dat ghionți cu un patron de firmă din Crîngași. Patronul, un anume Hatah Faraj, citat de anumite ziare, susține că Băsescu l-ar fi lovit cu capul în gură pe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
despre soacra aceasta intratabilă, cu cicălelile și muștruluielile ei, trebuie să știm că l-a băgat devreme de tot în pământ pe bărbatu-su, tatăl celor trei flăcăi ai lor, "tari de virtute dar slabi de minte" încât ea a ajuns acum capul familiei, un matriarhat foarte sever. După ce bate "cinci-șase sate", strașnica muiere îl însoară pe flăcăul cel mare cu una "nu prea tânără, înaltă și uscățivă, însă robace și supusă." Nu contează frumusețea, care e ca floarea din poiene
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
ea preferă înfruntarea, conflictul, lupta. Așa va fi fost, poate, și mama-soacră, în junețe; iar ce se aseamănă, se respinge, se știe, după legea naturii, care adoră contrariile, punându-le mereu să se bată între ele. Romanul atinge apogeul, când, ajungându-se la o mare ciocnire, cele trei termină cu orânduirea silnică a babei. În gospodărie se instaurează ordinea cea nouă a tinerelor interese. E ca la rubrica Fapte Diverse. Omor premeditat. Cum se întâmplă, în satul cutare, la ora cutare
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
1998. Citez: "Si dacă pămîntul pe care-l cauți nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea înadins, pentru a-ți răsplăti îndrăzneala". Credeți că acum, în anul 2003, d-voastră, dansatorii și coregrafii de dans contemporan, ați ajuns la limanul pămîntului pe care îl căutați? M.M.: Dacă privim ansamblul, se pare că n-am ajuns la nici un liman, în ciuda nenumăratelor proiecte, spectacole, rezidențe, ateliere, platforme și festivaluri. Toate acestea sînt organizate de cele mai multe ori din resurse personale și
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
va crea înadins, pentru a-ți răsplăti îndrăzneala". Credeți că acum, în anul 2003, d-voastră, dansatorii și coregrafii de dans contemporan, ați ajuns la limanul pămîntului pe care îl căutați? M.M.: Dacă privim ansamblul, se pare că n-am ajuns la nici un liman, în ciuda nenumăratelor proiecte, spectacole, rezidențe, ateliere, platforme și festivaluri. Toate acestea sînt organizate de cele mai multe ori din resurse personale și cu eforturi uriașe, care n-au cum să continue la infinit. Acestea creează iluzia normalității și lasă
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
cîteva exemple din presa apărută. Sînt multe de spus, nu cred că avem aici spațiul necesar pentru a dezvolta. Aș adăuga doar că ceea ce numim "critică de dans" este un tărîm destul de special și controversat. Consider că nu sînt de ajuns anumite calități și deprinderi pentru a înțelege lumea pe care o pune în mișcare corpul uman. Ar fi foarte mult de discutat pe această temă... Personal, sînt mai curînd speriat de faptul că cei care scriu despre dans - și au
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
de vulgaritate apăsată. Check Point Charlie este însă mai mult decît o înșiruire de foarte picante experiențe erotice. Este cu adevărat o carte de bilanț pentru un scriitor ( și, lucru care nu trebuie omis, un cunoscut disident al regimului Ceaușescu) ajuns la neverosimila vîrstă de cincizeci de ani. O carte care vorbește despre lucrurile care au reprezentat ceva în tinerețea lui Liviu Antonesei. Firește, ca în viața oricărui tînăr, erosul a deținut un loc privilegiat. Dar nu a fost și singura
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
pomenesc prezența. M-a impresionat duritatea poveștii păstrată în spectacol, traumele cu care este încărcat destinul unei fete din copilărie de la violul tatălui, pînă la exercițiul prostituției din adolescență. În urma unei relații cu un tip obsedat și impunător al exclusivității, ajunge în pușcărie, acolo unde o găsim la început, acolo unde începem să deslușim, treptat, firul întîmplărilor, derulat invers, acolo unde stă închisă sub acuzația de crimă. Deși comisă în legitimă apărare. O personalitate scindată, un dublu eu antagonic alb și
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
terifiantă, cu mult mai înfricoșătoare decît am intuit pe alee. Ies și ochii îmi cad pe Fîntîna lui George Cantacuzino. Tăcută și stingheră. Și iar fug după Luca, urlînd de-mi vărs bojocii, fluturînd geanta și amenințările pe deasupra capului. Îl ajung "la tunuri", acolo unde gărzile păzesc zi și noapte flacăra Eroului necunoscut. Este momentul cînd se schimbă garda. N-am mai văzut ceremonia de cîteva luni. Luca se dă jos, ia poziție de drepți și se liniștește. De fiecare dată
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
de-a se proclama unic șef peste tribul pesedist. Limbajul deocheat o fi parte dintr-un ritual, vreo secreție de genul celei prin care unele specii de insecte se recunosc. Obosit de-atâta purtat al genții lui Iliescu, premierul a ajuns la concluzia că s-a făcut băiat mare. Și dacă tot nu poate ajunge în Panteon, măcar în Pantelimon să fie admirat În buna compania a B.U.G. Mafiei, a Paraziților, a La Famigliei, premierul a atins un pisc
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
dintr-un ritual, vreo secreție de genul celei prin care unele specii de insecte se recunosc. Obosit de-atâta purtat al genții lui Iliescu, premierul a ajuns la concluzia că s-a făcut băiat mare. Și dacă tot nu poate ajunge în Panteon, măcar în Pantelimon să fie admirat În buna compania a B.U.G. Mafiei, a Paraziților, a La Famigliei, premierul a atins un pisc al competenței lingvistice pesediste. Aventurându-se în această mlaștină, nu contează că poartă costume
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
întîmplătoare. Aici e buba: sînt jurnalist, nu scriitor cu adevărat." Cititorul cărții lui Nadeau va fi totuși surprins plăcut de mobilitatea tonului. Nadeau nu se instalează comod în același ritm al povestirii pe tot cuprinsul cărții, relatarea amintirilor schimbă nota, ajungînd, de la clasicul stil memorialistic la alăturarea de pasaje de corespondență, în capitolul despre Gombrowicz. Dinamismul unora dintre secvențe poartă în el o tăietură de factură cinematografică. Tehnica alăturării de imagini e interesantă, combină portrete și secvențe în mișcare, sacadate de
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
sfiala celui care înfăptuiește un lucru necurat. Pieptănam cu picioarele pletele buruienișului și-mi căutam drumul printre șinele căii ferate. Am zîmbit la gîndul că acolo, și nu altundeva, se găseau adevăratele ramificații ale destinului, sistemul său venos final. Odată ajuns în acel ținut, el devenea imens, iar lumea se vedea ca privită din altă lume. Ciuliniș și mărăciniș și cele de pe urmă cîmpuri părăginite. Am auzit o voce lăuntrică voind să mă înfricoșeze. "O să te omoare aici... Au cuțite de
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
dăinuie de la începutul lumii și pînă la sfîrșitul ei. Crezusem că în acea cotitură a vieții, în acel spațiu marginal și ierbos, era eliberarea, și eram deja acolo, gata să dorm în totală libertate. Partea neplăcută era doar că nu ajunsesem să cunosc bine liniile moarte, iar asta putea să mă coste viața sau un picior amputat, cum i se întîmplase cu puține zile în urmă unui vagabond care dormea prin locurile astea, pe unde nu trece decît tăcerea. O să treacă
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
împreună cu autorul lor. l Din BUCOVINA LITERAR| de la Suceava (nr. 3-4), reținem ancheta pe tema polemicii, versurile dlui Gh. Grigurcu, interviul acordat de dl Cornel Moraru și articolul dlui Gh. Tohăneanu intitulat Cîntecul obîrșiei. Cine vrea să știe cum a ajuns h în poziție inițială să se răspîndească în limba română, după ce acela latinesc s-a pierdut în noaptea timpurilor, să-l citească pe cel mai savuros istoric al limbii pe care-l avem. Noi păstrăm secretul. Aroma cărților interzise Sub
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
unelte de lucru iar ele servesc întotdeauna o personalitate artistică și mesajul său, iar dacă acestea nu există, tehnica n-are ce să servească, n-are în slujba cui să se pună, rămâne fără obiect, deci se autodesființează. Și am ajuns astfel în miezul problemei: ne aflăm în fața unor încercări care n-au nici un mesaj de transmis, nici o concepție de pus în valoare. Nici o concepție plastică. Ceea ce n-are concepție plastică nu este artă. Domnul doctor nu cunoaște nici culoarea. Culoarea
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
atitudine din trecut, colaborarea cu vechiul regim, uitându-i-se disidența reală din 1971, când a dezaprobat public Tezele din iulie. Mult caz s-a făcut de niște dedicații pe volume oferite cândva soților Ceaușescu. Nu se știe dacă au ajuns la destinatari, dar le-am putut vedea reproduse anul trecut în "Adevărul". Receptarea în actualitate a cărților lui Breban s-a resimțit de pe urma acestor fapte și de aceea le-am și amintit. Romanul său ultim, Voința de putere (Dacia, 2001
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
unguri care, firește, vor să înhațe Ardealul, ci și față de "miticii din sud", care îi spoliază, chipurile, pe vrednicii ardeleni. Acestea sunt împrejurările de viață exterioară ( politică și socială) în care evoluează eroii brebanieni, activați lăuntric de voința de putere. Ajungem în acest punct la ceea ce oricui i se impune drept tema esențială a scrierii de care ne ocupăm, proclamată din titlu și mai apoi mereu, obsesiv adusă în discuție în roman, atât de personaje, în lungile lor deliberări, cât și
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
catalizează procesele sociale, dinamismul social. La scara individului, voința de putere ar fi acel resort psihic și moral care-l îmboldește să se "realizeze", să se afirme în mediul său și s-o ia, pe cât se poate, înaintea celorlalți. Să ajungă cât mai repede în vârf, să se îmbogățească, să conducă, să mânuiască pârghii politice și așa mai departe. Sunt în roman personaje, ca profesorul Martinetti, în care voința de putere a lucrat eficient și cu efecte vizibile. Profesorul este o
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
colegi de la ziar care optaseră, ca și el mai demult, pentru linia moderată, rațională. A vorbi în legătură cu el de "rinocerizare" nu este impropriu, omul devenind altul pe nesimțite, sub presiunile insidioase ale lui Mârzea, despre care se poate spune că ajunge să locuiască sufletește în el. Între primul Amedeu și cel de după împrietenirea cu Mârzea există și continuitate și ruptură, ca și în cazul altor personaje brebaniene care la un moment dat "deviază", se înscriu pe altă spirală de evoluție decât
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]