13,186 matches
-
așteptări. Cu raze cerul sărută gândul troienit de frig Într-o lume absentă de durerea ta, Ochi-mi zâmbesc chiar și atunci când țip Topind nămeții cu căldura din inima mea. Cenușă adun... renasc din propriul scrum Cu versuri pășesc pe aleea gândurilor tale, Speranțe-n ramuri cresc pe margine de drum În ,,Poeme cu aripi de îngeri,, în noi ,,petale,, Valentina Geambaș 10.01.2015,Foto internet Referință Bibliografică: ZÂMBET DE IARNĂ / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838
ZÂMBET DE IARNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383177_a_384506]
-
strâns, fără oprire;... VII. A ÎNFLORIT IUBITO..., de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. A ÎNFLORIT IUBITO... autor, Bertoni D Albert A înflorit iubito, liliacul... Mirosul lui acum îmi amintește Cum ne plimbam pe-aleile din parcul În care începurăm o poveste A înflorit iubito, liliacul... Și cu nesaț inspir a lui mireasmă Eu te zăresc pentru o clipă-n locul De altă dat', dar ești doar o fantasmă A înflorit iubito, liliacul... Iar păsări
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Să fie -acesta afrodiziacul Iubirilor ce noi le-am conceput ? 12.04.2016 undeva, în România sursa foto: internet ... Citește mai mult A ÎNFLORIT IUBITO...autor, Bertoni D AlbertA înflorit iubito, liliacul...Mirosul lui acum îmi aminteșteCum ne plimbam pe-aleile din parculîn care începurăm o povesteA înflorit iubito, liliacul...Și cu nesaț inspir a lui mireasmăEu te zăresc pentru o clipă-n loculDe altă dat', dar ești doar o fantasmăA înflorit iubito, liliacul...Iar păsări ciripesc între frunzareDe brațele-i
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
mai deunăzi în fața Gării de Nord, fiindcă scăpase calul printre mașini. Mama voastră de nătărăi, rostise revenind în stradă, constatând că ceilalți întârziau să se arate. Așadar, atunci o întâlnise pentru prima oară pe Olga. Peste drum, în grădina publică, pe o alee în apropierea intrării. Era mult mai bine să aștepte acolo pe o bancă, decât să stea pe stradă, expunându-se, ca o paiață, văzului public, își spusese. Milogul din dreptul intrării în parc îl privise cu ostilitate, de parcă ar fi
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
intrării în parc îl privise cu ostilitate, de parcă ar fi văzut în el un concurent. Scaunul de invalid al Olgăi se afla în dreptul unei bănci, puțin într-o parte, cu una din rotile pe gazon. Erau cu desăvârșire singuri pe aleea aceea, fata părea să îl fixeze atentă în timp ce el se apropia de dânsa, iar lui - abia în liniștea parcului aceluia își putuse da seama - îi scârțâiau peste măsură de tare cizmele, niște gioarse vechi, cu carâmbul înalt, la care lustruise
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
o pasăre comună ori un patruped vagabond. Privirea sa era imobilă, ușor dilatată, frapant de asemănătoare cu aceea a figurinelor din plastic și pânză condamnate să se mistuie în focul sobei de tuci a librăriei de vizavi. Ajungând la capătul aleii, luase o hotărâre temerară: să se întoarcă! Să revină în dreptul fetei șezând în scaunul cu rotile. Trecuse pe lângă ea încercând să-și dea seama ce o determina să stea acolo, să ocupe un astfel de vehicul, dar nu descoperise nimic
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
în ordine. Bine, și ce-l deranja pe el asta? se gândise. Nu că-l deranja, își imputase apoi, altfel trebuia pusă problema. Dar nu apucase să-și elucideze nici pe departe starea de spirit, prea repede ajunsese la capătul aleii. Și mai era o prioritate înainte de a-și explica toate câte le simțea și le gândea în acel moment: să decidă dacă se întoarce sau nu. Își amintea că în cele câteva clipe de ezitare privirea îi înregistrase un amănunt
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
ca destule altele, rodul nesecatei imaginații a șăgalnicului Deliu. Nu-mi amintesc să fi avut de atunci o altă întâlnire cu veșnic tânărul la suflet profesor de istoria artelor. Mai deunăzi i-am văzut și lui bustul de bronz pe aleea personalităților timișorene a Parcului Central din urbea de pe Bega. Avea, după părerea mea, o mină mult prea solemnă. Și am zâmbit, închipuindu-mi că își pregătește îndărătul ei, mimând seriozitatea, cine știe ce hazlie vorbă dintr-ale lui. * Lucia Jucu-Atanasiu, prof. univ.
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
spre Parcul central al Timișoarei. Venisem în urbea de pe Bega pentru un control de rutină la un spital din vecinătate, dar, ajungând de această dată prea devreme, m-am retras în parcul care-și risipea din copaci frunzele palide pe alei. Pe una din ele am descoperit, între alte câteva, și bustul turnat în bronz al profesorului Tohăneanu. Aproape să nu-l recunosc fără ochelarii nelipsiți pe chipul său cât fusese în viață! Avea ceva din alura unui senator roman, cu
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
observam, bântuiți de nesățioasa noastră poftă și lăcomie. Pană la urmă, pișicherul de Necurat l-a adus pe domnul Arsu în curtea școlii. Probabil că-i șoptise: - Hai să-ți vezi odraslele educației dumitale! Domnul Arsu s-a oprit pe alee năucit de ce vedea. Până l-a observat un coleg care a strigat: - Șase! A venit domnul Arsu. N-am apucat să aruncăm caisele crude din buzunare și sâni, pentru că am alergat în clasă ca smintiții, fără să mai gândim ce
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
greu. În camașa de verdeață Într-o bună dimineață A îmbrăcat subit grădina Și-a negat ca ei e vina... Muguri a pus în copaci De uimire tu să taci Și-n mănunchi de viorele A prins gândurile mele... Pe alei printre castani A înflorit că niște ani Și în zbor de flutur visul... Mi-a vestit că-i paradisul! 20.05.2017 foto arhiva personala Camelia Cristea Referință Bibliografică: Primăvara / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul
PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383240_a_384569]
-
OCOLIT, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. Ah, mă-nvechesc și dau rod frunzelor uscate, prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă, cu spatele încornorat parcă ies din pajiști străluminate, cu ochii doar închiși pe-alei mă las timpului pradă. Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os, precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor. Pe deasupra caselor bate orologiul cleios, din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor. Dar de ce trîmbița dogită
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... Citește mai mult Ah, mă-nvechesc și dau rod frunzelor uscate,prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă,cu spatele încornorat parcă ies din pajiști străluminate,cu ochii doar închiși pe-alei mă las timpului pradă.Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os,precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor.Pe deasupra caselor bate orologiul cleios,din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor.Dar de ce trîmbița dogită
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
din marginea localității, o lizieră despărțea drumul de terenul cu trandafirii. Un miros, altul decât acela pătrunzător lăsat de porumbul ce se coace, mirosul venea de la floarea de trandafiri, uscată. O adiere de vânt împrăștia frumusețea florii adunată în miros. Alei elegante presărate cu mici bucăți de piatră albă, buchete imense de trandafiri străjuiau aleea. Ici, colo, rămăseseră câteva frunze uscate, care mai păstrau un strop de culoare. — Am, pe fiecare alee, un alt soi de trandafir. Lucrez cu un horticultor
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
decât acela pătrunzător lăsat de porumbul ce se coace, mirosul venea de la floarea de trandafiri, uscată. O adiere de vânt împrăștia frumusețea florii adunată în miros. Alei elegante presărate cu mici bucăți de piatră albă, buchete imense de trandafiri străjuiau aleea. Ici, colo, rămăseseră câteva frunze uscate, care mai păstrau un strop de culoare. — Am, pe fiecare alee, un alt soi de trandafir. Lucrez cu un horticultor de la Cluj, el m-a învățat foarte multe. Sunt foarte mândru de ceea ce am
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
adiere de vânt împrăștia frumusețea florii adunată în miros. Alei elegante presărate cu mici bucăți de piatră albă, buchete imense de trandafiri străjuiau aleea. Ici, colo, rămăseseră câteva frunze uscate, care mai păstrau un strop de culoare. — Am, pe fiecare alee, un alt soi de trandafir. Lucrez cu un horticultor de la Cluj, el m-a învățat foarte multe. Sunt foarte mândru de ceea ce am realizat. Au tot mers, dar, obosiseră era prea mult chiar și pentru ei. Am la reparat mașinuța
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
tâmpla pe un ram de gând Cu tine caut răsăritul în a mea viață, Cu tine am învățat să râd să plâng Candele albe pâlpâie sub umbre de ceață. În orologii în tăcere îți număr pașii Speranțe-nmuguresc timid pe alei , Din cer cu tine zâmbesc îngerașii Când tu-mi sădești în suflet ghiocei. Cu tine împletesc din clipe vise În anotipul vieții ce renaște iar, Păsări în rapsodii ciripesc în culise De azi e primăvară-n suflet și-n calendar
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383330_a_384659]
-
anticipase corect: În mai puțin de un sfert de oră, mașina se afla În fața unei porți metalice care s-a deschis, lăsându-ne să pătrundem În curtea pietruită cu grijă. Am coborât fără un cuvânt și l-am urmat pe aleea care ducea spre fundul Împădurit al curții. Imobilul pe care Îl ascundea - un fel de vilă rustică, ceva mai mare - era cufundat În Întuneric. În momentul când am ajuns În fața intrării, tipul a bombănit ceva, n-am Înțeles ce, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cazinoul din Monte Carlo, fără a se mai osteni măcar de formă să Închirieze o cameră la hotel. Joacă și pierde tot. Calm, iese afară și o pornește, mângâind În transă metalul rece al unui revolver ascuns În buzunar, pe aleea care reprezintă ultimul drum al celor pe care ruleta Îi lasă lefteri. Se și numește, de altfel, Aleea Sinucigașilor. Nu ajunge să comită gestul fatal, pentru că un bărbat care Îl urmărise toată seara Îi propune o Înțelegere halucinantă: Îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Joacă și pierde tot. Calm, iese afară și o pornește, mângâind În transă metalul rece al unui revolver ascuns În buzunar, pe aleea care reprezintă ultimul drum al celor pe care ruleta Îi lasă lefteri. Se și numește, de altfel, Aleea Sinucigașilor. Nu ajunge să comită gestul fatal, pentru că un bărbat care Îl urmărise toată seara Îi propune o Înțelegere halucinantă: Îi va plăti hotelul și pensiunea completă, plus câte două mii de franci zilnic, cu condiția ca, În fiecare seară, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la Porțile Raiului, după un zbor vertical și lin ce-i umpluse urechile cu bobițe de rouă, căci trecuse prin nori-albi și pufoși în care vedea dispărând în răstimpuri piciorușe roz de îngeri. Apoi ieși deasupra norilor și zări o alee cu pietricele sidefii ducând spre Marea Poartă. Alergă repede într-acolo și bătu. Se deschise o ferestruică și în ea Iovănuț recunoscu fața blajină, ușor îmbătrânită, a Sfântului Petru. „Cine ești?” întrebă blând Sfântul Petru. „Sunt Iovănuț, Sfinte Petre”, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de personalitățile laice ale lumii, numai la Churchill am mai întâlnit. Episodul 203 îN GRAIUL SFÂNTULUI FRANCISC La ora când se petrecea această parte a poveștii noastre, papa Grigorie al XV-lea se plimba cufundat în gânduri pe una din aleile înverzite din spatele catedralei Sf. Petru. De fapt, „cufundat în gânduri” nu e poate cea mai nimerită expresie; nu gândurile încercau blândul creier al acestui om potrivit de statură, cu păr rar, cu nas mic, răsucit ștrengărește spre cer, ci aburoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu luminoasa priveliște. La parterul școlii de vizavi se văd într-o sală busturile sobre ale pensionarilor reuniți într-o pașnică ședință de bloc. Alături de școală, în piață, s-au adus garoafe și tineri veseli cumpără buchet după buchet. Pe alei se aud strigătele prelungi ale celor care printr-o salutară inițiativă ajută gospodinele să se debaraseze, economisind timp, de sticlele și borcanele goale prisosind prin debarale. Din bucătăria naratorilor vine un indescriptibil miros de cartofi prăjiți cu salam de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de musafiri - frumos cadou de ziua lui! - prost să fi fost să nu-și dea seama. S-a scuzat că a avut ședință și radia toată. De cîte ori nu a urmărit el scîrbit și excitat perechile acelea Înlănțuite pe aleea umbroasă din fața muzeului satului. Domnul D. Își aprinde o țigară. „Termină odată, vorbiți de-o jumătate de oră!“ Doamna E. acoperă receptorul cu palma. Îi aruncă o privire rea. Apoi dulce și degajată: Sigur. Oricînd. De-ai ști cît mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
păgînismul capătă o aură creștină mă aflu Într-un Hyde Park bizantin trăiască libertatea kitschului jos lanțurile bunului gust sînt un pigmeu cu un inel de alamă În nas am descoperit În sfîrșit ceva care strălucește. La Șosea, pe o alee Între două rînduri de vile cu balconașe cochete la stradă și cu mansardă, ale cărei ferestre circulare par niște hublouri de vapor, se află o grădină de vară. La o masă mai retrasă Niki Bârsan este absorbit Într-o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]