1,689 matches
-
desemnată ca fiind tipurile Dw. DR1 (un serotip HLA-DR) este definită din punct de vedere celular ca aparținând de Dw1 sau de Dw20. Acest mod de definire se aplică și pentru celelalte serotipuri DR. Tabelul relevă specificități celulare asociate pentru alelele DR. Totuși, tiparea celulară prezintă o inconsistență în ceea ce privește reacția dintre indivizii la care a fost efectuată tiparea celulară, astfel că uneori rezultate obținute pot diferi de cele prognozate. Alături de dificultatea ei în generarea și menținerea tipării celulare a reactivilor, proba
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
și menținerea tipării celulare a reactivilor, proba celulară a început să fie înlocuită cu metoda de tipare a ADN-ului (sau metoda de genotipare). La nivelul subregiunilor care prezintă o similaritate în raport cu alte tipuri, pot fi observate reacții minore față de alelele (produși ai genei) unui grup de serotipuri. Secvența antigenelor determină reactivitățile anticorpului, având astfel o bună capacitate de secvențiere (sau tipare pe bază de secvență), evită necesitatea reacțiilor serologice. Prin urmare, diferite reacții de serotipuri pot indica nevoia de a
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
nevoia de a secvenția gena HLA a unei persoane pentru a determina o nouă secvență a genei. Tiparea pe o arie întinsă a antigenelor sunt încă folositoare, cum ar fi tiparea populațiilor cu o diversitate foarte mare, care au multe alele HLA neindentificate (Africa, Arabia, Iranul de Sud-Est, Pakistan și India). Africa, Iranul de Sud și Arabia prezintă dificultățile apărute în zonele stabilite mai demult, în care s-a făcut tiparea. Diversitatea alelică face să fie necesară utilizarea unui tipării pe
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
face să fie necesară utilizarea unui tipării pe o arie întinsă a unui antigen, urmată de secvențierea genei, din cauza faptului că există un risc crescut în identificarea eronată de către tehnicile de serotipare. În cele din urmă, decizia privind intrarea unor alele într-un grup de serotipare, în funcție de secvență sau de reactivitate, este luată în cadrul unui seminar orientat în jurul secvențierii. De îndată ce secvența este verificată, îi este atașată un număr. De exemplu, o nouă alelă a B44 ar putea avea serotipul B*44
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
În cele din urmă, decizia privind intrarea unor alele într-un grup de serotipare, în funcție de secvență sau de reactivitate, este luată în cadrul unui seminar orientat în jurul secvențierii. De îndată ce secvența este verificată, îi este atașată un număr. De exemplu, o nouă alelă a B44 ar putea avea serotipul B*44:65, din moment ce este a 65-a alelă a B44 descoperită. Cartea scrisă de către Marsh și colaboratorii săi (2005) poate fi considerată o carte de coduri pentru serotipurile și genotipurile HLA. Aceasta apare
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
secvență sau de reactivitate, este luată în cadrul unui seminar orientat în jurul secvențierii. De îndată ce secvența este verificată, îi este atașată un număr. De exemplu, o nouă alelă a B44 ar putea avea serotipul B*44:65, din moment ce este a 65-a alelă a B44 descoperită. Cartea scrisă de către Marsh și colaboratorii săi (2005) poate fi considerată o carte de coduri pentru serotipurile și genotipurile HLA. Aceasta apare bianual și este actualizată lunar în revista "Antigenele țesutului (eng. Tissue Antigens)". Tiparea genei este
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
această strategie, sunt utilizați primerii reacției în lanț a polimerazei (PCR) specifici unei diverse regiuni a ADN-ului (reacția în lanț a primerului singular specific al polimerazei, SSP-PCR). Dacă este găsit un produs de dimensiune potrivită, presupunerea este aceea că alela HLA a fost identificată. Noi secvențe de genă rezultă adesea în creșterea gradului de ambiguitate. Datorită faptului că tiparea genei se bazează pe SSP-PCR, este posibil ca noile variații, în special cele din clasa I și locii DRB1, să fie
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
01/*06:02 În general, acesta este identic cu serotipul extins: A1,A3,B7,B8,DR3,DR15(2), DQ2,DQ6(1) În cazul multor populații, precum japonezii sau populațiile europene, tiparea s-a făcut la atât de mulți pacienți, încât alelele noi sunt relativ rare. Astfel, SSP-PCR este mai mult decât adecvat pentru rezoluția alelelor. Haplotipurile pot fi obținute prin tiparea membrilor de familie, în zonele din lume unde SSP-PCR nu reușește să recunoască alelele și tiparea necesită secvențierea unor noi
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
B8,DR3,DR15(2), DQ2,DQ6(1) În cazul multor populații, precum japonezii sau populațiile europene, tiparea s-a făcut la atât de mulți pacienți, încât alelele noi sunt relativ rare. Astfel, SSP-PCR este mai mult decât adecvat pentru rezoluția alelelor. Haplotipurile pot fi obținute prin tiparea membrilor de familie, în zonele din lume unde SSP-PCR nu reușește să recunoască alelele și tiparea necesită secvențierea unor noi alele. Zonele din lume unde SSP-PCR sau serotiparea ar putea fi inadecvată includ Africa
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
la atât de mulți pacienți, încât alelele noi sunt relativ rare. Astfel, SSP-PCR este mai mult decât adecvat pentru rezoluția alelelor. Haplotipurile pot fi obținute prin tiparea membrilor de familie, în zonele din lume unde SSP-PCR nu reușește să recunoască alelele și tiparea necesită secvențierea unor noi alele. Zonele din lume unde SSP-PCR sau serotiparea ar putea fi inadecvată includ Africa Centrală, Africa de Est, părți din sudul Africii, Arabia, sudul Iranului, Pakistan și India. Un haplotip HLA reprezintă o serie
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
noi sunt relativ rare. Astfel, SSP-PCR este mai mult decât adecvat pentru rezoluția alelelor. Haplotipurile pot fi obținute prin tiparea membrilor de familie, în zonele din lume unde SSP-PCR nu reușește să recunoască alelele și tiparea necesită secvențierea unor noi alele. Zonele din lume unde SSP-PCR sau serotiparea ar putea fi inadecvată includ Africa Centrală, Africa de Est, părți din sudul Africii, Arabia, sudul Iranului, Pakistan și India. Un haplotip HLA reprezintă o serie de „gene” HLA (loci-alele) în funcție de cromozom, unul
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
acești loci ca o explicație pentru această variabilitate excepțională. Un mecanism credibil este acela al selecției sexuale, prin care femelele reușesc să detecteze masculi cu un HLA diferit față de al lor. În timp ce locii codificate DQ și DP au mai puține alele, combinații de A1:B1 pot produce un potențial teoretic de 7.755 DQ αβ heterodimeri, respectiv 5.270 DP. Cu toate că numărul de izoforme existente la populația umană nu se apropie deloc de aceste numere, fiecare individ poate produce 4 izoforme
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
italiene. A scris romanul istoric și polițist "I sicari di Trastevere" ("Ucigașii din Trastevere") - Mazzucco descrie uciderea prin înjunghiere a unui editor la Carnavalul din 1875. "I sicari di Trastevere" este singurul său roman deși a intenționat să scrie și alele. În 1976 a scris o istorie a teatrului - "L'avventura del cabaret" ("Aventura cabaretului"). a fost și traducător, autor de povestiri scurte și scenarist de programe de radio și de televiziune: "La volpe e le camelie" (1966), "Lady Ava" (1975
Roberto Mazzucco () [Corola-website/Science/336855_a_338184]
-
mai puțin susceptibile la a primi imigranți din alte habitate și, ca rezultat, suferă de o lipsă de diversitate genetică. Aceste populații mici sunt deosebit de vulnerabile la extincție din cauza stochasticității demografice, genetice și de mediu, deoarece acestea nu conțin suficiente alele pentru a se adapta la noile presiuni selective, cum ar fi schimbările de temperatură, habitat, și disponibilitatea hranei . Relația dintre drumuri și fragmentarea habitatelor este bine documentată. Un studiu a constatat că drumurile contribuie mai mult la fragmentarea habitatelor forestiere
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]