3,286 matches
-
vrea să spun „să te văd curând“, însă mă tem că asta e ceea ce încep să-mi doresc. Încerc să mă stăpânesc, dar lacrimile mă trădează. — Orhideea, nu fi supărată. Am puterea de a-ți da orice. Promisiunea lui îmi alină inima, însă mintea mă avertizează să nu mă încred în vorbe rostite într-un moment de pasiune. Îmi spun că mâine îi va fi trimisă o altă concubină, care este la fel de disperată ca și mine. O altă concubină care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
putea să nu o mai văd niciodată pe mama mă tulbură atât de mult, încât nu dau atenție rugăminții lui Nuharoo de a-i întâmpina alături de ea pe membrii Curții. — Gândește-te altfel, Orhideea, îmi zice mama, încercând să mă aline. Va fi o ușurare pentru mine să mor, de vreme ce mă aflu în dureri atât de mari. Îmi las capul pe umărul mamei, nefiind în stare să mai spun vreun cuvânt. — Încearcă să nu strici momentul, Orhideea, zâmbește mama. Fac un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
forță a naturii, dorința mea trebuie să-și urmeze propriul drum, până când este sătulă și consumată. Trupul meu este pregătit pentru eliberare. În tăcere, An-te-hai mă ia în brațe. Îmi atinge încet și delicat umerii, gâtul, spatele. Corpul meu este alinat. El continuă să maseze. Mâinile sale sunt peste tot. Ca într-un vis, el îmi rostește liniștitor la ureche versuri dintr-un cântec: El a venit prin pădurea luxuriantă. Crânguri de bambus apun printre dealuri Un templu pe jumătate ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
noi. Când îl întreb pe cumnatul meu, prințul Ch’un, despre schimbarea cărăușilor, el îmi răspunde că e ceva normal. Cărăușii sunt rotiți, pentru ca bășicile de pe umerii lor să aibă timp să se vindece. Nu sunt convinsă. Pentru a mă alina, Ch’un îmi vorbește despre Rong și băiețelul lor. Sunt bine și se află cu câteva mile în urmă. Sora mea nu a vrut să mi se alăture, deoarece se teme că s-ar putea întâmpla ceva cu palanchinul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Adevărul e că nu vă puteți împiedica să-l iubiți pe Yung Lu. — Trebuie să existe diferite feluri de a iubi. — Și el vă are în inima lui, doamnă. — Cerul să aibă milă de el. Aveți căi de a vă alina? întreabă An-te-hai. — Mă gândesc să mă autoinvit să-i fiu pețitoare. Eunucul pare uluit: — Sunteți nebună, doamnă. — Nu există altă cale. — Și inima dumneavoastră, doamnă? Vreți să sângerați de moarte? Dacă aș putea ajunge bogat strângându-vă lacrimile de pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
armată de ocupație, pusă pe schingiuire și jaf. Tânărul a trecut prin supliciul arestării și umilințele interogatoriilor. Rănile trupești ale celor ce-i urmaseră Îndemnul s-au vindecat Într-un târziu; cele ale sufletului dăinuie și astăzi. Ele sunt, totuși, alinate de balsamul binefăcător al victoriei dreptății. Cel care i-a călăuzit În luptă a fost pus În fruntea obștei de către voința de nestrămutat a celor cu spirit democratic și cu fiorul libertății pure curgându-le prin vene laolaltă cu aprigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căpățâna chinuită, Își vârî botul printre drugii groși de fier și necheză ușor. Deținutul-pacient Mihai Enin Îl auzi și pentru prima oară În viața lui se simți fericit și ușurat, așa străbătut cum era de o căldură plăcută ce-i alina pe dinăuntru sufletul și pe dinafară trupul plin de bube și făcea ca lanțul cu care era legat de picior să devină moale, mângâietor și prietenos. Până să dispară pentru totdeauna din sat În același timp cu maestrul Foiște, Ectoraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
salcâm zăresc o casă, și‐ n casă, într‐ un colț întunecat, Văd un copil, de mama lui certat ... El mâinile și‐ ntinde spre iertare - Dar ea‐i tăcută și ne‐ ndurătoare. Din toți câți trec, nu‐ i nimeni să‐l aline ! și plânge ‐ năbușit copilul - ș‐adoarme în suspine ... Dar peste noapte‐o biruiește dorul - Din somnu‐i sare mama, și spre ungherul unde‐ i doarme‐ odorul Pășește‐n vârful degetelor numa ... Pe somnul lui cel lin Duioasă se ‐nclină; De
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
țară Ne‐ ai crescut pe toți la piept Prin colb, sub povară. Mulțumim din inimă, Mama noastră bună Noi din lacrimi de cristal Își facem cunună Suflet blând și glas plăpând Cântă și suspină, Mamă ești cuvântul sfânt Care ne alină. Nu greșesc atunci când spun Că‐ n lume sub soare, Viața, traiu‐l face bun Mama muncitoare. Râde, cântă și iubește Fără multă larmă, Mama plânge și jelește Sub cuvântul, mamă. Te cinstim cu har de sfânt, Cum ți se cuvine
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în preajma noastră. Ne vor veseli și frumoși, Vor s- avem mâncări gustoase; Dacă suntem sănătoși Totdeauna - s bucuroase. Triste-s c-am ajuns cărunți și că soarta nu ne - ajută; Ne mângâie blând pe frunți Cu o mână nevăzută. Ne alină somnul strâmt C- o iubire fără preget; Speriate, stau când simt Grunjii grijilor sub deget. Pe când noaptea - i lângă prag Lăcrimează sub pervazuri; Că nu ai pe nimeni drag și la slujbă ai necazuri. Așa-s mamele- n nevoi Deși
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
omului să-l ajute să se ridice. — Ce credeți? se interesă un ajutor, privindu-l pe doctor. Medicul nu putu răspunde. Hideyoshi înțelese ce dorea Hanbei. — Ce e? Vrei să te ridici? De ce nu rămâi în pat? îl întrebă el, alinându-l ca și cum ar fi fost un copil. Hanbei clătină încet din cap și, din nou, își mustră vasalii. Nu putea vorbi tare, dar dorința i se citea clar în ochii adânciți în orbite. Oamenii ridicară încetișor partea de sus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ani, suporta copiii și năzbâtiile lor. De când plecase din Azuchi, Mitsuhide nu găsise nicăieri o mângâiere mai mare decât acasă și, în noaptea aceea, dormi liniștit. Chiar și a doua zi, voioșia copiilor și surâsul credincioasei sale soții îi alinară inima. S-ar fi putut crede că o asemenea noapte avea să-i schimbe gândul. Dar Mitsuhide nu ezita câtuși de puțin. Dimpotrivă, acum avea curajul de a-și realiza o ambiție și mai tainică ce-i ocupa inima. Teruko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Yamazaki. Dar, după aceea, n-am mai auzit nimic. — Am întârziat eu cu trimisul veștilor. Cuvintele ei păreau rezervate și rostite fără iubire, dar Hideyoshi tremura de fericire, ca și cum sângele i-ar fi năvălit prin tot trupul. În loc să fie alinat de fireasca dragoste maternă, simțea că dojana mamei sale arăta o iubire mult mai mare și îl încuraja pentru viitor. Atunci, le povesti în amănunt evenimentele care se întâmplaseră după moartea lui Nobunaga și marile fapte pe care dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Din 25 de colegi de promoție, șase au plătit cu sacrificiul suprem - viața - pe fronturi diferite și în perioade diferite ale războiului. Cu pregătirea mea umanistă pe care mi-a dat-o școala, mi-am făcut conștiincios datoria și am alinat multe suferințe și necazuri ale foștilor mei ostași. Ca fiu de țăran, m-am simțit cu trup și suflet alături de marea masă a Țării care și-a făcut și de această dată datoria de onoare, cu toată vitregia vremurilor, notează
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Din 25 de colegi de promoție, 6 au plătit cu sacrificiul suprem - viața - pe fronturi diferite și în perioade diferite ale războiului. Cu pregătirea mea umanistă pe care mi-a dat-o școala, mi-am făcut conștiincios datoria și am alinat multe suferințe și necazuri ale foștilor mei ostași. Ca fiu de țăran, m-am simțit cu trup și suflet alături de marea masă a Țării care și-a făcut și de această dată datoria de onoare, cu toată vitregia vremurilor”, scrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe care poate istoria, nu numai cea literară, o va scoate limpede la iveală și eu voi mai privi încă odată omul, acest român adevărat, care a ars o viață întreagă, precum o flacără, pentru cei mulți încercând să le aline suferința, așa cum se pricepea el mai bine, cu armele cuvântului, arme pe care Dumnezeu i le-a pus cu prisosință la îndemâna sa. A știut și a folosit ca nimeni altul, în folosul poporului cuvântul stindard, cuvântul flacără, cuvântul sabie, cuvântul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să-mi mai domolească neliniștea aceea îngrozitoare ce mă cuprindea gândindu-mă la Luke. Era absolut inuman ca cineva să se aștepte să pot depăși drama asta amoroasă, fără a apela la nici un fel de substanțe care să-mi mai aline durerea, mă gândeam eu furioasă. Nimeni n-ar trebui lăsat să sufere în halul ăla. în lumea reală, nimeni nu s-ar chinui în felul ăla. La Cloisters, se întinsese prea mult coarda pe faza cu abstinența. Știam că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
agonie și nici eu nu pot să adorm. Iar mâine vine Dermot pe post de Cealaltă Persoană Implicată. Și-așa mi-e greu să dorm. împotriva dorinței ei, Celine mi-a dat două pastile de paracetamol, care nu mi-au alinat durerea nici măcar cu o câtime, și mi-a zis: — Mâine dimineață să te duci la dentist. Teama era aproape la fel de grozavă ca durerea. Nu vreau să mă duc la dentist, m-am bâlbâit eu. Sunt sigură că nu vrei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îmi spuneam încercând să transform constatarea asta într-o virtute. Suntem o pereche potrivită. Apropierea de Chris m-a făcut să mă simt mai bine în legătură cu Luke. M-a ajutat să-mi potolesc teama că întâlnise pe altcineva. Mi-a alinat durerile. Cel puțin pe moment, îl doream așa de tare pe Chris încât toate amintirile neplăcute legate de Luke erau blocate. îmi doream ca el să mă sărute. Dorința mă amețise. Aproape înnebunisem de disperare. Ce n-aș da... Alarmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
știi că mi-a venit să-mi crăp capul când am spus toate chestiile alea, a zis el oftând din rărunchi. Și când am completat chestionarul ăla nenorocit. — Dar a trebuit să le faci, i-am spus eu ca să-l alin. Era spre binele meu. Doamne, cât m-am urât, mi-a replicat Luke. Nu trebuia, l-am consolat eu. Dar eu tot m-am urât, s-a lamentat el. — N-ar fi trebuit. Am fost îngrozitoare. —Ei, n-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
textului sau deasupra semnăturii o emblemă. Pe plic, tot o emblemă. Și ce-i cu asta, ce vrei, ce urmărești? Inventezi și încă fără rost... Prea târziu. Degeaba ar regreta doctorul cuvintele, degeaba s-ar întoarce de la ușă, să-l aline pe aiurit. Don Tolea nu va mai avea chef de vorbă, uite că n-avea și gata!... se sleise. Când să-l găsim, poate, în sfârșit, pe tovarășul Octavian, fotograful exemplar al asociației exemplare, când să punem la încercare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
situație, acceptarea unei astfel de oferte poate face diferența dintre a mânca și a nu mânca, dintre a trăi bine și a nu trăi mai deloc. Poate n-a făcut-o decât o dată, am spus, încercând, pe cât puteam, să îl alin pe Tom. Știi cum e, ai probleme cu facturile și vine un fotograf care-ți propune o slujbă. O zi de muncă pe o grămadă de bani. Tom a clătinat din cap și, din expresia lui, am înțeles că remarca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
afaceri care se duc să lucreze în capitală. Arată atât de proaspeți și curați, și eu mă simt, prin comparație, murdară și soioasă. De-abia aștept să ajung acasă și să fac un duș. Debbie vine la ușă să mă aline. Îmi spune că pot să mă duc la clasa întâi și să citesc ziarele de dimineață. E o ofertă tentantă, dar o refuz. Cred că dacă o să mă așez acum, nu o să mai vreau să mă ridic. Și, în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și deștept, pe care Marketing Week l-a numit „una dintre mințile cele mai strălucite din cercetarea de piață de azi“. Îmi beau În voie vodca, lăsând gândurile legate de Connor să mi se lăfăie În minte și să mă aline. Cum Îi strălucește părul blond În lumina soarelui, cum zâmbește nonstop. Și cum zilele trecute mi-a upgradat software-ul de pe computer fără măcar să mă Întrebe, și cum... cum... În minte mi se face blanc. E ridicol. Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zorii răcoroși. După aceea, el o roagă să-i cânte din opera lor preferată, Planta perlă purpurie. Când ea face asta, el se umple din nou de dorință. Ca o fecioară născută într-o familie nobilă, În turnul unui palat Alinându-i greaua iubire Ca un licurici auriu Într-o vâlcea cu rouă Împrăștiind nevăzută Culoarea-i aeriană Suflet în oră de taină Cu viță dulce ca iubirea Care-i umbrește iatacul. Nu după multă vreme, Mao aduce vestea la Biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]