2,202 matches
-
chiar pe aceea și s-a dus la odaie să o aștepte. O odaie la un hotel din preajmă. Când a intrat fata, el era la geam, cu spatele. Aceea s-a dezbrăcat și a venit lângă el, să-l alinte și să-l tragă în pat. N-a mai apucat. A azvârlit-o pe fereastră, de la etajul trei sau patru, așa goală cum era... Voiam să scriu despre altceva. Parcă ieri, coborând pe Bulevard, o simțeam pe Conți zgribulindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
naratorului sau evoluției naturale a textului-narator. Există un centru (mobil, bineînțeles) al romanului: punctul în care naratorul ezită în fața intrării de la „Gambrinus“, după o noapte cruntă de beție. La masa lui obișnuită se află o pereche de orbi care se alintă, într-un limbaj misterios, lingând fiecare celuilalt lobul urechii. Acest centru mobil va reveni, din ce în ce mai des, mai plin de semnificație, până la sfârșitul cărții. Este centrul ce face legătura între toate textele (amintirile) care formează o viață. Ca s-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
câmpie!... hai să ne jucăm de-a v-ați ascunselea pe după căpițele de fân! - Dar eu mă simt bine, și dacă cer ceva, Doamnele Lumini mă ajută!... nu vreau afară! - Cum asta?! Și norișorul începu să facă giumbușlucuri, să le alinte și deodată se transformă într-o stea ce-i deschise calea. - Vino, frumosule!... lunecă pe pârtia mea și hai afară ca să fii Regele luminii!... - Nu vin!... n-am chef! - Vrei să stai aici, să ai totul de-a gata, trântorule
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
AȘ VREA... În nopți de var-aș vrea să te alint Și să-ți sărut ca umbrele, făptura; La fel ca raza lunii de argint, Să-ți mângâi tandru, părul blond și gura; Cu mâini de neguri, trupul să-ți cuprind Când gândurile fi-vor călătoare, Luceafărul pe gene să-ți
A? VREA... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83745_a_85070]
-
unde nici un cânt Nu te aduc tulburătoare; Acolo unde toate-s reci, Statui de beznă și tăcere, Cu buze albe și ochi seci, Lipsiți de dor și de durere; Cu mâinile eu te-aș cuprinde, Cu vorbe dulci te-aș alinta Și-n veșnicie ți-aș aprinde Durerea inimii, drept stea...
DE-AR FI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83780_a_85105]
-
de amarnic. Ei bine, e Înșelător. Câinele n-a rezolvat, desigur, nici o problemă (ce surpriză!), dar Cameron a avut dreptate Într-o anumită privință: Millington chiar s-a dovedit a fi hipoalergică. Puteam s-o țin În brațe, s-o alint, s-o las să-și frece mustața ei blănoasă de fața mea fără să simt nici urmă de mâncărime. Problema era că tocmai câinele era alergic la orice. Orice. Dar strănutul ei de cățeluș păruse cumva drăgălaș când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.” A recitat ochitorul „Doi la legătură”, cum l-au alintat camarazii. ― Atunci, tu trebuie să te legi cu centura de ceva, că altfel zbori precum corbii din „Viscolul” lui Alecsandri. Și adio baterie! - l-a luat la vale „țârcovnicul”, cum l-au poreclit pe cel care acasă era cântăreț bisericesc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lui Mickey, cu mălaiul vârât în buzunarul lui, iar mizeria aia găsindu-și calea spre brațele vreunui drogat... Culcatul cu Audrey era singurul tratament eficient. După episodul cu Niles avusese de zece ori mai multă grijă de ea. Când o alinta și o proteja, reușea să uite de puști. Dar cele patru nopți la rând petrecute în apartamentul lui Howard erau și ele riscante și de fiecare dată când se despărțea de ea, îl năpădea frica, știind că trebuie să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întinse, îndemnându-mă să citesc cu voce tare întrebările. Am deschis hârtia și am început: — Ce calitate admiri la un om? 123 1. Proust a început prin a-și mărturisi „nevoia de a fi iubit, de a fi răsfățat și alintat în toate felurile“. Apoi a dat următoarele răspunsuri: 1. Ce calitate admiri cel mai mult la un om? „Farmecul.“ 2. Ce apreciezi mai mult la un prieten? „Blândețea, calmul, tandrețea.“ 3. Defectul principal - „Să nu cunosc, să nu îmi pot
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
la Mizil, cu tatăl ei divorțat, și venea numai rareori la Tecuci, la mamă-sa, care sta cu băiatul, cu acel Lică Trubadurul. Împărțirea asta benevolă a copiilor părea inversă, dar corespundea cu sentimentele foarte accentuate ale acelor părinți: unul, alintând fata; cealaltă, băiatul, până la măsura, unor certuri grave, cu rezuitate triste asupra educației mostrelor respective. La Mizil, târgușor muntenesc cu ifos și culoare locală, Lenora pierduse accentul tecucean, pe care Lina îl păstra cu prisosință și cu oarecare farmec. Mama
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nouă floare, care cu greu își găsește loc în balconul supraaglomerat. Bună dimineața! - este salutul pe care îl adresez în zorii fiecărei zile dragelor și iubitelor mele flori. În timp ce le admir prospețimea și frumusețea diafană, le mângâi cu privirea, le alint cu vorbe dulci, le adresez întrebări privitoare la felul cum au dormit și la trebuințele pe care le au, le laud cumințenia și strădania de a se face tot mai mari și mai frumoase. Stând de vorbă cu ele, le
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
izvorul optimismului, este tot mai mică. - Ce e aia speranță de viață? - Anii pe care cineva crede că i-ar mai avea de trăit. Și fără nici o introducere mi-a mai plasat o întrebare încuietoare... - Bubu, (când vrea să se alinte și să-mi câștige bunăvoința mă dezmiardă cu apelativul Bubu) de ce când stăm noi de vorbă îmi povestești mai mult despre ce a fost? - Trecutul este singura certitudine pentru mine. L-am trăit și am rămas cu amintiri plăcute și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
adresa îndemnul: di, cal, di! Fără să se simtă jenat de postura inedită în care se afla, la nedumerirea afișată și exprimată de vizitator, ilustrul profesor i-a spus: - Dragul meu, este adevărat că pe copiii mei nu i am alintat și nu m-am jucat cu ei, dar să știi de la mine că dragostea față de nepoți este incomparabil mai mare. De ce? Exprimându-mă în termenii economiei de piață, în sufletul bunicilor copiii reprezintă capitalul, în timp ce nepoții reprezintă profitul care, economic
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
-l scoate... Dans erotic Ascultă muzica fecundă Și-ncet, lasciv să ne mișcăm, Când din priviri ne devorăm Dorința mai adanc pătrundă... Buze timide să se simtă Trecând în patimaș sărut, Când timpul parc-a dispărut Trupuri în joacă se alintă... Iar dansul erotic devină Cu mișcări ce parcă se rup, Unindu-se trup cu alt trup într-un joc ce nu se termină... Pe brațe de iubiri purtată Și cerul tresare în noi Aș vrea să dau timpu-napoi Nu vorbi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
umed și-nscris legământ că mirare de-n zile mă sunt e prea aproape de sol-ul ce-l cânt: nu-i așa că am aripi de-o seamă cu dragonul bălos fecundar nu-i așa că piticul de-s ia-mă să m-alinți să mă crești în za dar nu-i așa că și suntem de-o teamă cât e coarda sărită la arc nu-i așa că săgețile-n stea mă aruncă doar sfoara s-o-ncarc nu-i așa că celulele mele fac macar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-n taină te-am rugat să mai rămâi. Cădeau zăpezi și lacrimi înghețate Pe pleoapele bolnave de păcat Și tâmple reci se năruiau uscate Și nu mai știu nimic din ce-a urmat. îmi spune luna tristă o poveste, M-alintă blând când ochii îi închid. Și vântu-ntreabă: „Noaptea unde este?” Și palma îmi e teamă s-o deschid. Doar dorului mai pot să-i spun Te căutam de-o viață-ntreagă Și te visam un înger bun; Că te-am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Iar soarele mângaie ușor cu degete de bronz strălucitor, chipuri fascinate de zare ce capătă-ncet culoare și cu sufletul plin de iubire dau fiecărei clipe fericire. Am avut un vis... Am avut un vis ascuns între genele nopții, mă alinta când mă loveau degetele sorții, îmi vorbea și nu-mi cerea explicații când tăcerea cuprindea gândurile cu emoții... Dar a plecat alungat de strigătul zorilor, s-a împrăștiat în imensul nesfârșit al norilor, și-am rămas singură, pradă întrebărilor... Drumuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
argintiu, Fiind pierdut? Acum când anii se-mbulzesc, Să ne despartă, îndrăznesc, Să-ntreb cu lacrime fierbinți, Mă mai iubești, sau doar mă minți, Ca în trecut? îți lasă dar căminul tău, în brațe să te țin mereu, Să te alint cu slov de bard, De dragostea-ți de viu să ard, La pieptul tău. Iar când vom fi chemați la EL, în versul lin de ministrel, Să-și amintească gura rea, Că vom trăi alăturea, Cu Dumnezeu. Luceferi în căutarea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bine am tras draperia. Ciudat... mi-e sufletul plin, iubirea de tine și ploaia mă ndeamnă la pat. Șoptesc la ureche Î’iubirea’’ îmi spui ne-ncetat Î’te doresc’’ e ploaia de vină, clădirea, ori patul, iubire? firesc, Zîmbești, te alinți mă-nfior. ți-ating geana dreaptă n sărut și gura, iubire ușor... sărutul coboară spre gît. Ce lene, mă-ntind și ce bine alunec în somn. și ce vis... E dorul de tine, iubire, sau ploaia aceasta ți-a scris? învață
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
melodia plânsului de ciute și-n dorul de cuvinte brute cu zâmbet jind, pe buzele răsfrânte. Noaptea și-ascunde fața în pământ și roua îmi adoarme pe mormânt. Sălaș de așteptări Scrijelesc pe scoarța ruginită, începuturi; am așteptat să mă alinți cu asfințituri, agonizând petalele căzute pe buze de-anotimpuri. în umbre de pași, la margine de-nchipuire, m-a plouat cu privirea ta și de prea multă ploaie mi s-a topit prin vene lutul. La nesfârșit am plăsmuit în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
consolidează treapta, la o experiență vastă Pe decursu-a trei decenii, ca șef la biroul plan, Când, îndrăgostit de-o mâță își înșeală speța castă, Crezând c-ar fi mult mai bine să pozeze în motan. Mâța, tandră subalternă, se-alintă somnoroasă Ori de câte ori apare șobolanul în control, Răspunzând la provocare prin privirea languroasă, Dă din coadă, bucuroasă că un șef îi face-ocol. Pretendenți, să-i lingă laba se găseau din abundență. Chiar acum se zbate-n plasă, fără șanse, un pisoi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se gudura și Costică, dezvelindu-și coroana de aur din care lipsea un dinte. În graba cu care țîșniseră în picioare, chipurile le erau iluminate de recunoștință. - Tovarășu’ prim, nu se putea să nu vă interesați dumneavoastră de noi, se alinta directoarea cu un ton ce nu semăna deloc cu glasul spart și aspru pe care i-l știam. Fără să pară atins de lingușire și fără a renunța la expresia sa autoritară, șeful se interesă de reparațiile școlii (neterminate). Privind
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
verzituri și mai puțin cu grăunțe ori tărâțe. Cu câteva zile Înainte de Crăciun, stăpânul pleca de acasă când i se tăia porcul, căci el nu putea Îndura priveliștea uciderii animalului care atât de drag Îi devenise. Un an Întreg Îl alintase cu vorbe blânde, Îl scărpinase pe burtă, Îl trăsese de coadă, În joacă, Îi povestise Întâmplările de peste zi ori altele vechi, ca să-l Încunoștințeze de mersul lumii pe acele locuri. Vecinii care Îi Înjunghiau și-i măcelăreau prietenul de peste an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de IAS cumpărase și pusese să se coasă, pentru Sala de ședințe, draperii pentru geamuri, ca să nu mai arunce orice prost priviri furișate Înăuntru și să vadă cine și cum petrecea pe la feluritele chiolhanuri. Până și pe banchetele străvechiului camion alintat de răcani Tataie fuseseră așternute, În chip de Învelitori, bucăți din pânza căilor ferate. În zbuciumul părăsirii mașinăriei care o luase, de nimeni strunită, la vale pe coasta dinspre Dunăre a satului, soldatul-șofer Cătănuță agățase, azvârlindu-se prin portiera hodorogită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prăpădească odorul ! ... și altele multe încă făcea ... Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi‐aduc aminte; și‐ mi aduc bine aminte, căci brațele ei m‐au legănat când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu‐i, gângurind și uitându‐ mă în ochi‐i cu drag! și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat. Iar înțelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]