6,823 matches
-
care aderența era zero. O microsecundă sau două am simțit zvâcnetul de satisfacție că Fiasco-ul era, în cele din urmă, în formă. Împinși pe un plan cu adevărat ideal pentru rulare, o sanie pe roți blocate, ne-am început alunecarea pe străduță, - Uiii, mi-am zis eu. Și cum o să se termine povestea asta? Cineva a căzut de pe bicicletă. Mașina care ducea laptele s-a cutremurat și a rămas locului. Fiasco-ul, pe jumătate răsucit pe patinele lui, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
străduță, - Uiii, mi-am zis eu. Și cum o să se termine povestea asta? Cineva a căzut de pe bicicletă. Mașina care ducea laptele s-a cutremurat și a rămas locului. Fiasco-ul, pe jumătate răsucit pe patinele lui, și-a continuat alunecarea laterală pe ghețuș spre mașinile trase la parcarea cu plată de las bordura din planul îndepărtat. Printre blocurile de culoare ale traficului disonant m-am luptat cu volanul lipsit de noimă. Cu partea laterală înainte, ca nici vapor care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
deranjat destinul venusian, după care pășește mai departe, spre alte culmi olimpiene. Bătrâna cerșetoare rămâne prostită în mijlocul drumului, cu brațele-i suspendate în aer, a pomană... statuile vin și pleacă - ca poze într-un album - au încetat să mai simtă alunecarea, atingerile timpului... și gologanul refuză să se-arate...o fi din cauza soarelui, care poleiește vag pâcla murdară a hainelor ei, plutește în aer pe deasupra-i, se strecoară apoi în pupila tristă - gălbui, foarte palidetalând undeva, în adâncimi de suflet, câteva
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
revine la punctul în care naratorul ezită în pragul berăriei „Gambrinus“, privind cei doi orbi care-și ling urechile, scenă de film suprarealist. Pasiunea cu care naratorul bea nu este altceva decât o îmbrățișare plină de voluptate a Morții, o alunecare semi-conștientă întru Luminare, o luminare despre care acesta nu știe nimic pe moment, dar care-și promite intrarea triumfală/blândă în scenă. Ce este textul? Textul ar putea fi alunecarea în propria viață, puterea de a înregistra cu detașare amuzantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
altceva decât o îmbrățișare plină de voluptate a Morții, o alunecare semi-conștientă întru Luminare, o luminare despre care acesta nu știe nimic pe moment, dar care-și promite intrarea triumfală/blândă în scenă. Ce este textul? Textul ar putea fi alunecarea în propria viață, puterea de a înregistra cu detașare amuzantă (care nu exclude uimirea în fața ingeniozității „punerii în pagină“) decorul și propria evoluție într-o poveste ce te privește din ce în ce mai puțin. Imaginea naratorului privindu-se din afară este o fantomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a terenului făcută de cei de la DIS devenise inutilă. Dubița criminalistului și Buickul abandonat se găseau la celălalt capăt al străzii. Danny observă că era perfect parcat, aliniat lângă bordură la zece centimetri, cu roțile spre interior, pentru a preveni alunecarea vehiculului în josul pantei. O idee: asasinul tocmai ucisese brutal victima și o adusese naiba știe de unde, dar fusese îndeajuns de calm ca să parcheze mașina - în apropierea cadavrului -, ceea ce însemna că, probabil, nu existase nici un martor. Danny ocoli mașina criminalistului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu s-a anunțat oficial și nici nu se va anunța. Mal se uită la mentorul lui de la LAPD. Omul, rareori grav, părea acum aproape îndoliat. — Ce s-a întâmplat, domnule? Green își aprinse o țigară. — Ploaia a produs niște alunecări de teren pe coline. În urmă cu aproape o oră a fost descoperit un cadavru pe drumul de acces care duce la semnul cu „Hollywood”. Sergentul Eugene Niles de la secția Hollywood. Îngropat și împușcat în față. L-am chemat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și grădinile construite chiar pe malul apei. Sute de nave de diverse mărimi erau ancorate În golful Cornul de Aur, dar și pe malul Mării Negre și al Mării Marmara. Tânărul era fascinat de imaginea acelei uriașe mișcări nautice și de alunecarea Înceată a imaginilor pe măsură ce corabia se apropia de chei. Deși vremea era Închisă, combinațiile de gri ale norilor erau cu totul neobișnuite. Unii băteau mai degrabă spre alb, ca niște presimțiri ale luminii, În vreme ce alții se adânceau În ei Înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că a coborât Într-un râu cu apă caldă și sărată, dar nu era decât transpirația curgându-i peste frunte și peste obraji. Apoi se făcu brusc răcoare și abisul din somn Îl chemă jos, mai jos, Într-o nesfârșită alunecare. Își pierdu cunoștința. Fu trezit după clipe sau minute. - Poți alege, spuse din nou Ogodai. Poți sfârși durerea care abia Începe. O poți Întrerupe. Măcar pentru azi. Mâine e o altă zi. Azi am nevoie de un răspuns. La alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
soi de demodare, de cădere În ridicol, de spirit comercial sau, În cel mai bun caz, de naivitate. De aceea, autorul recunoaște, fără complexe, că a Încercat să redescopere o naivitate de care avem cu toții nevoie, o naivitate vindecătoare, fără alunecări postmoderniste și fără etalări inutile de erudiție. La rândul său, cititorul va spune că a fost prins cu această carte În flagrant delict. Că el nu citește, Îndeobște, decât cărți mari, gâlgâind de subtilități, sau, dacă nu citește neapărat cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a-ți aminti că trebuie să atingi partea de jos a buzei de marginea dinților de sus. Nu este greu, cu excepția cazului în care devenirea este involuntară, când îți pierzi controlul și panica se instalează; nimic nu mai poate opri alunecarea. Atunci devenirea este zbor, fugă continuă, știind că la oprire va fi mai rău pentru că atunci, suspiciunea că nu aleargă nimeni va ieși din nou la suprafață. Nu aleargă nimeni. Nu se oprește nimeni. Nu există nimeni. Noaptea îl apasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întors din drumul prin lume, păpușă vie de catifea lunară, să-mi aprinzi în inimă făclia în jurul cuvintelor, să pot arde mormanul de rămășițe din vise. Cuibare de păsări cu pui, stupi de albine, împerechere de cercuri în trunchiul luminii, alunecări de ploi din cer pe pământ, odată cu singurătatea din sufletul omului... Te voi căuta pretutindeni, îmi voi topi după-amiezele în mișcare. Te voi găsi în acel loc, unde iubirile se simt între ele supuse. Vom rămâne înlăuntrul trăirilor simple să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vărul Ping. Se lasă în genunchi și se înclină spre ambasador și apoi spre mine. Mama tremură atât de tare, încât una dintre podoabele ei de păr începe să alunece de la locul său. — Rdică-te, îi zic repede, încercând să opresc alunecarea podoabei. Eunucii duc registrul și sigiliul din piatră la mesele cu vase pentru arderea tămâii. Ei par să se încovoaie sub greutatea lor. Îmi scot capa de satin, așa cum cere eticheta, și mă înclin spre registru și sigiliu. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sânt oare atât de bătrîn? Este poziția mea o reeditare a poziției scriitorului sămănătorist care caută cu mâhnire o lume trecută în cea prezentă pe care n-o mai recunoaște? Îmi recitesc ultima proză despre țărani și nu constat nici o alunecare spre sămănătorism. N-ar rămâne decât să cred că am îmbătrînit, la patruzeci și opt de ani. Pentru unii dintre cea care au acum în Siliștea douăzeci de ani, nu e nici o îndoială că sânt un om foarte bătrân. Dar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dosul Bufetului unde intrăm numai noi, lumea bună, și unde, pe caniculă, se țin chiar ședințele Consiliului Local. Cunoașteți cu toții că, Într-una dintre verile ploioase, nu mai țin bine minte anul, dar asta nu contează, a avut loc o alunecare de teren pe coasta dinspre Dunăre a satului. A fost o frumusețe a naturii, a lui Dumnezeu, a geologiei - ca să folosim un cuvânt neutru, care nu poate duce la discuții pe teme religioase. Acuma, În democrație, s-a dat voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
potrivește nici cu firea, nici cu educația și nici cu statura mea intelectuală. Însă există momente În viață când trebuie să-i spui boului că e bou, prostului că e prost și nesimțitorului că e un râtan. Ne Întoarcem la alunecarea de teren care atât de măiastru s-a desfășurat, Încât e cu neputință să lăsăm deoparte presupunerea că divinitatea n-a avut nici un amestec. Un dreptunghi de pământ, măsurat cu echerul și parcă tăiat cu un uriaș cuțitoi, a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
anumite strălucite minți nu ne mai onorează astăzi cu prezența: cu atât mai bine! Voi avea grijă să recupereze gravele rămâneri În urmă. Am vorbit data trecută despre un fenomen care aici, la noi, la câmpie, este foarte rar. Acea alunecare de teren s-a petrecut pe coasta dinspre Dunăre a satului. Oamenii de știință afirmă că acea coastă ar fi fost săpată nu de o fostă albie a fluviului, ci de un ghețar uriaș, pe care Închipuirea voastră nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țării. Dar, cine știe, o fi avut de ispășit păcate Încă În viața asta - dacă o mai fi vreuna după. V-am vorbit de el nu fără legătură cu istoria străveche a satului nostru. Căci se pare că la originea alunecării aceleia de pământ de care am discutat s-a aflat avântul economic al lui Tatapopii. El renunțase de ceva vreme să ardă cărămizi și să usuce calupi de paiantă - nu se arăta așa rentabilă afacerea, cerea multă muncă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi În stare să arătați calități combative. Vă amintesc, deci, că dovada de netăgăduit a faptului că strămoșul nostru, Întemeietorul, și-a așezat și statornicit pe locurile unde sălășluim noi astăzi Întreaga ceată de hămesiți a fost dezgropată de acea alunecare de teren care s-a produs În Împrejurări de acum bine cunoscute. Nu vom insista asupra amănuntelor, Însă vă pun În vedere că târziu, mult mai târziu, un urmaș al Întemeietorului a băgat de seamă, dând dovadă de primele preocupări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puteai să ți le bagi undeva, atât erau de proaste), sentimentul de vinovăție mă făcea să contribui cu suma cea mai mare. Rareori dădeam goluri - precum marile vedete (cei mai mulți erau rudari) - căci aveam talent de fundaș, intram, la sacrificiu, prin alunecare (nici nu era greu: tălpile șterse ale tenișilor chinezești alunecau al naibii pe țărâna terenului) și dădeam cu adversarii de pământ de nu se vedeau - ăsta era felul meu de a mă răzbuna pe micile lor măgării și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar oamenii se vor trezi pe drumuri. De asta nimeni nu le vorbește moldovenilor și poate ei nu intuiesc ce calvar îi așteaptă, dacă vor intra în Europa. Totuși se pare că au fost și glasuri, care au văzut această alunecare spre neant a acestei țări și au avertizat că întoarcerea Basarabiei către Occident, ar însemna o aventură primejdioasă și umilitoare, aidoma aceleia pe care o trăiesc basarabenii plecați în Occident. În vederea alegerilor, forțele reacționare din Moldova, aflate acum la putere
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
după multă vreme, am ajuns pe creasta dealului Cetățuii. Ne oprim. Îmi rotesc privirea începând de la semeața Repede, mătur apoi valea Nicolinei cu o prelungă privire asupra Galatei - ctitoria lui Petru Șchiopu voievod - îmi cațăr vederea pe dealul Copoului, cu alunecare aproape involuntară asupra mănăstirii „din łarină”, zidire a lui Aron Vodă. De aici pornesc să urmăresc valea Holbocii și în scurtă vreme mă opresc în piscul Păunului... Încărcat cu priveliștile din zare, calc alături de bătrân spre zidurile Cetățuii. În fața turnului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să-ți mai pun niște întrebări despre programul nostru? — Sigur. L-am apucat pe Chris de tricou și am rupt-o la fugă târându-l după mine prin ploaie. De data asta nu mai aveam nici un fel de fantezii despre alunecări. Am ajuns la programul de pe peretele din clădirea principală aproape înainte ca el să iasă din căsuță. —OK, am gâfâit în timp ce stomacul îmi trepida. Vezi toate chestiile astea de-aici: terapie de grup, din nou terapie de grup, întâlniri AA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
arătat locul timidă, dar și cu un soi de mândrie. Mi se făcea rușine numai când ziceau chestii de genul „Locul ăsta ar trebui văruit. E aproape la fel de rău ca la noi acasă“. Am salvat-o pe mama de la o alunecare pe poneiul de jucărie al lui Michelle. E cineva faimos pe-aici? mi-a șoptit Helen. Momentan, nu, am răspuns cu nonșalanță. Spre marea mea ușurare, Helen n-a spus decât: — Fir-ar al dracului! Și asta a fost tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întoarcerea la sărăcie și la eliberare. Paradigma șobolanului. Lumea era un loc împuțit. Oamenii erau obiecte pe care le foloseai și apoi scăpai de ele. Era filosofia personală a lui Gaskell, iar acum el scăpa de ea. Și o simplă alunecare pe puntea uleioasă i-ar fi rezolvat toate problemele lui Sally. Nu trebuia decât ca Gaskell să alunece și să se înece, iar ea o să fie liberă și bogată și nimeni n-o să știe niciodată nimic. Un accident. Moarte naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]