3,081 matches
-
servit maphia ca să rezolve o problemă pentru care, după toate aparențele, nu se Întrevedea nici o soluție. Înainte de a continua, se cuvine să lămurim faptul că termenul dezgust, pus de către poet În gura nefericitului gigant, Însemna pe atunci, tristețe adâncă, suferință, amărăciune, și nu numai asta, dar, de la un timp Încoace, omului obișnuit i s-a părut, și foarte bine, că se pierdea prin acest termen un mod grozav de a exprima sentimente cum ar fi repulsia, sila, aversiunea, care, așa cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pare și mai mică, aproape un schelețel de adolescentă. Nimeni n-ar spune că aceasta e aceeași moarte care cu atâta violență ne-a scuturat mâna de pe umăr când, mișcați de o milă nemeritată, am vrut s-o consolăm de amărăciunea ei. Realmente, nu există nimic pe lume mai gol decât un schelet. În viață, umblă de două ori Îmbrăcat, mai Întâi cu carnea cu care se acoperă, apoi, dacă nu le-a scos ca să se scalde sau pentru activități mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o palmă de capul animalului, și rămaseră așa, privindu-se, spunând, fără să fie nevoie de cuvinte, Dacă mă gândesc bine, habar n-am cine ești, dar asta nu contează, ceea ce este important e că ne placem unul pe altul. Amărăciunea violoncelistului se diminuă Încetul cu Încetul, de fapt lumea e mai mult decât saturată de episoade ca acesta, el a așteptat și ea n-a venit, ea a așteptat și el n-a venit, În fond, și Între noi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un gest plin de ostilitate, cum ar fi putut să fie, dar eu încerc din nou, ce au spus, iar el mormăie ceva, nimic, nimeni de aici nu spune nimic, și totuși în vocea lui nu este nici urmă de amărăciune, doar o resemnare copilărească, iar în momentul în care ajungem înapoi la Urgențe, pare chiar vesel, ca și când ne-am fi întors acasă, înapoi în colțul lui, eu mă așez alături de el, îmi pun mâna peste plicul cu radiografiile, acel cod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
imaginez câte eforturi disperate se depun în jurul ei pentru a-i salva viața, medicul acela tânăr se apleacă deasupra trupului îmbibat de fum și durere, iar în timp ce mă gândesc la dragostea aceea sufocantă a ei, la viața aceea plină de amărăciune și otravă, nici nu mai știu ce anume să îi doresc. Când ajungeam acolo, în primele zile, se ascundea de mine ca un animăluț înfricoșat, închis toată ziua în camera aceea întunecată, cu frigiderul gol și scrumierele pline, odată i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
voie să pleci, încearcă să se convingă pe ea însăși văzând chipurile acelea înverzite din fața ei în timp ce picioarele lui ca niște bețe de chibrit se prăbușesc în prag. Cu patru mâini, îl târâm la pat, părea că în ciuda slăbiciunii sale amărăciunea îi invadase trupul și îi dublase greutatea, Noga se întinde lângă el palidă, aproape transparentă. Ai mâncat ceva, o întreb eu, iar ea îmi răspunde, încă nu, voiam întâi să mă asigur că tata s-a însănătoșit, și eu spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atâtor ani? Eu zâmbesc, ce știi tu, poate că îți mângâi trupul în fiecare noapte în timp ce dormi, el murmură, unde ar fi norocul ăsta, și iar hohotul de râs lipsit de griji, îl auzeam de fiecare dată după ce făceam dragoste, amărăciunea din gâtul lui se topea, radiind deodată plin de iubire. Draga mea, îmi mângâie el spatele și mă învelește, ai fost atât de îngrijorată din cauza mea, sunt deja pe punctul de a izbucni în lacrimi de ușurare, a fost groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu stric totul? Tu ești aceea care strică totul, dar eu îi strivesc umărul, gata, abține-te, am greșit și eu o dată, tu greșești tot timpul, Udighi, acum trebuie să te însănătoșești, încearcă să te gândești doar la lucrurile bune, amărăciunea aceasta te otrăvește, ne distrugi în felul acesta viața tuturor. Încerc să mă cațăr din nou pe el, cât de dulce fusese momentul de dinainte, doar eu și organul lui frumos, fericit, dar el se retrage, trebuie să fac pipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trebuit să ne petrecem dimineața, ci pe terasă, la poalele muntelui Harmon, cu o cafea în față și câte o farfurie plină cu bunătăți, apoi să ne plimbăm pe dealuri, să vedem florile, dar iată-ne pe amândoi adânciți în amărăciunea noastră, iar eu încerc să îmi repet, așa cum fac șoptind în urechile fetelor din cămin, nu ești o victimă, ai întotdeauna posibilitatea de a alege, dar ce alegere mai poate fi făcută acum, când el m-a înlănțuit cu infirmitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar eu murmur, deloc, a mers foarte ușor, după care dispar de acolo, înainte ca ea să apuce să îmi citească gândurile rebele despre victoria aceea îndoielnică, mirosind a înfrângere, știu că lentilele ochelarilor ei de citit îmi urmăresc cu amărăciune pașii, ridurile unei neplăceri neașteptate îi delimitează ochii. Naama, ești așteptată la poartă, strigă Anat dintr-o cameră, iar eu întreb, cine mă așteaptă, și încerc să ascund fericirea care dansează înăuntrul meu, iar ea spune, nu am idee, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceasta este cu adevărat distrus, mâna lui moale atârnă în mâna mea, ce se va întâmpla cu el, se mândrise întotdeauna atât de mult cu memoria sa, ținea minte date, evenimente, locuri, nume, ce îi va mai rămâne acum, doar amărăciunea, care se va revărsa din gâtlejul său și ne va inunda pe toți, deja ne văd pe mine și pe Noga încercând să plutim prin mlaștina densă a amărăciunii lui, ierburile grele ni se vor agăța de picioare, ne vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
date, evenimente, locuri, nume, ce îi va mai rămâne acum, doar amărăciunea, care se va revărsa din gâtlejul său și ne va inunda pe toți, deja ne văd pe mine și pe Noga încercând să plutim prin mlaștina densă a amărăciunii lui, ierburile grele ni se vor agăța de picioare, ne vor trage în jos, iar noi nu vom avea de ce să ne mai prindem, buclele ei sunt deja negre, murdare de noroi, și eu încerc să îi apuc mâna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
are nici un folos, nici cartea aceea înfuriată, scuturată de valuri de tristețe și liniște, nici copila aceasta bolnavă, în adâncurile căreia plutesc vapoare cu comori scufundate, nici eu, o femeie a tinereții sale, părăsită. În jurul meu sunt doar înșelăciune și amărăciunea lui Israel, cine ar fi crezut că acesta va fi sfârșitul dragostei noastre, sfârșitul care o însoțise încă din ziua în care se născuse, în miezul copilăriei noastre, care acompaniase fiecare vorbă de iubire, fiecare dorință, fiecare sentiment de gelozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
l-am auzit. N-am fost capabile să scoatem o vorbă. Oricât ți-ar fi de greu, nu se spune așa ceva, nu? Bine, să zicem că a murit femeia pe care o iubise, partenera lui de viață. I-am înțeles amărăciunea, tristețea, durerea copleșitoare. Mi-a fost milă de el, dar tot nu am înțeles cum a putut să le spună fiicelor lui, fetelor pe care le-a crescut, că mai bine ar fi murit ele în locul ei. Nu ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
foarte complicate în casa asta. Știi, întotdeauna m-am gândit că o să fiu tristă dacă vor muri sau dacă vor pleca și nu-i voi mai vedea. Dar nu s-a întâmplat așa. N-am simțit nimic - nici tristețe, nici amărăciune și mă gândesc rareori la ei. Uneori o mai visez pe mama. Apare de undeva, din întuneric, și-mi reproșează: „Îți pare bine că am murit, nu?“ Nu-mi pare bine, dar nu sunt nici foarte tristă. Ca să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca Daisy, am îmbrăcat costumul de baie și ne-am și repezit la piscină ca să profităm de soarele încă puternic al după-amiezii. Și, la urma urmei, imaginea Vanessei încremenită locului ca un stâlp de sare (adică imobilă și plină de amărăciune) e o priveliște mult prea dureroasă. Aproape că simt cum mi se face milă de ea. Când pășesc în cameră, am impresia că am fost invadată de extratereștri veniți de pe o planetă unde femeile sunt surprinzător de înalte. Dau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Simbolul faptului, evident și certificat, că, În vederea arestării sale, Jacques de Molay Îi trece comanda și instrucțiunile secrete nepotului său, contele de Beaujeu, care devine șeful ocult al Templului, devenit și el ocult”. „Există documente istorice?” „Istoria oficială”, zâmbi cu amărăciune colonelul, „e aceea pe care o scriu Învingătorii. După istoria oficială, oamenii ca mine nu există. Nu, În spatele poveștii cu căruța e altceva. Nucleul secret se transformă Într-un centru liniștit și de acolo Începe să-și constituie rețeaua clandestină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aceea a primei și unicei viețuitoare aflate în imediata apropiere, respectiv a animalului titular al vizuinii! Un bursuc! *** Acum, urmează Arhanghelul, tu, Mare Maestru, îți vei putea duce la capăt misiunea. Un suflet drept, batjocorit și împilat, a strigat cu amărăciune către Tronul Celui Prea-Mărit și a cerut, pentru Pământ, pedeapsa cea mai aspră. Cel Milostiv l-a auzit. S-a îndurat și s-a înduplecat. Și i-a chemat pe toți mai marii Îngerilor Necuprinsului, care șed răsfirați pe lângă Tronul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tu, ce liber, ce lin și ce fericit sunt eu, în copârșeaua asta de scândură? Fără presiuni! Fără opreliști! Fără țărmuri! Și fără finanțe...! Să mă crezi, că da! jubilează copilăros Puță Mică. Nu durere, nu grijă, nu vreo supărare, amărăciune, ciondăneală, necăjeală, nervi sau vreo altă mizerie! Omule, sub cuvânt sfânt, de onoare, după prima senzație, e chiar foarte ca lumea și mă bucur, c-am murit! Să-i spui, dom'ne, din partea mea, lu' Iulică, să stea cumințel, să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rară frumusețe, îi va cădea în brațe, cucerită de versurile lui devenite celebre. Dar să abuzeze de sentimentele femeii iubite pentru a dobândi avantaje i se părea atât de rușinos, că se făcu deodată palid până-n vârful urechilor. Grigore observă amărăciunea lui și se grăbi să-l potolească: ― Ești naiv, amice, și tare mă tem că n-ai să te procopsești la noi! Îți trebuie îndrăzneală, și cinism, și aroganță, dacă vrei să reușești, cel puțin în vremurile astea. Cine umblă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e scrisă omului! suspină sfârșind doamna Alexandrescu, cuprinsă de înduioșare. Tânărul se zăpăci de tot ascultând destăinuirile atât de intime, mai ales când luară o întorsătură tristă. Se sculă încet, gîndindu-se ce-ar putea să-i spuie ca să-i șteargă amărăciunea. Doamna Alexandrescu își regăsi singură vioiciunea, pornindu-se să-și laude fata, frumusețea ei, inteligența ei, drăgălășia ei și făgăduind lui Titu că-l va prezenta negreșit, ca să o cunoască și să-și dea seama ce înseamnă o ființă într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poate să fie și o durere străveche, care apasă sufletele ca o pâclă năbușitoare. Cine știe? 5 Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. Răsfoise gazetele de seară și nu reținuse nimic. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, planuri, speranțe și izgonind mereu liniștea sufletului. Stinsese becul de pe noptieră de câteva ori și tot de atâtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț al zilei, ba să observe un amănunt pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi singuri și are să-i povestească o sumedenie de lucruri extrem de importante. Ziua următoare se întîmplă să fie duminică și Grigore se sculă mai târziu. Coborând grăbit să plece, întîlni în poartă pe Titu Herdelea, care, după o noapte de amărăciune și decepție, revenise să-și mai încerce norocul. Luară o nouă întîlnire pe după-masă, spre marele regret al Mariucăi, fiindcă n-a avut răgaz să-i spuie lui Grig nici un sfert din câte ar fi dorit și ar fi trebuit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le afle. Din toată familia, singură Olga admira pe Nadina, dar numai în taină și pentru că era o excelentă dansatoare, care găsea prilejul să danseze mereu. Grigore vorbea despre nevastă-sa pe un ton glumeț, în care totuși se simțea amărăciunea. Spunea că o vede aproape mai rar decât pe Olguța și că discută împreună mai cu seamă de afaceri; Nadina își administrează singură averea așa de bine, că totdeauna are deficite pe care el, firește, trebuie să le acopere spre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fie crâncene. Își zise că va vorbi negreșit cu Grigore Iuga, care trebuie să facă dreptate. ― Domnule învățător, ai răbdare! zise dânsul cu însuflețire. Dreptatea trebuie să triumfe! ― Se poate, dar până atunci noi vom pieri, răspunse Dragoș cu amărăciune. De sute de ani așteptăm dreptatea, domnule, și nu mai vine. Poate că în realitate nici nu există. O fi numai un basm pentru oamenii necăjiți. 4 Primarul Ion Pravilă dădu buzna la jandarmerie. În odăița de la mijloc era cancelaria
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]