2,910 matches
-
nu-l oprească... nu se cădea. Ea nu făcu nimica, ceea ce era mai cuminte în cazul de față. Pictorul ieși. Ea rămase-n confuzie. Privea la Ieronim. Ce frumos era... Inima tremura în ea. Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie, întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tăia Cezara.. contrazicătoare, turburi, desperate... {EminescuOpVII 169} Ea rămase-ntr-o confuzie. Privea la Ieronim. Ce frumos era... Inima tremura-n ea... l-ar fi omorât dacă ar fi fost al ei... Era nebună. Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie, întunecată nu mai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de sărutat schița. mea. Poate că e una din cele mai nimerite din câte - am zugrăvit. Am pus-o lângă mine. Deconcertare și o dulce resignație. Un profil îngeresc. I-am spus cuvinte bune. O rază de speranță în acea amabilă mâhnire a feței. O adorabilă schiță. Dar simt că din ce în ce schițele se familiarizează cu inima N-o iubesc. Nu. Adio, părinte. ........................................................................................................................................................ 0 iubești, fătul meu, fără s-o știi. Cinis et umbra sumus. Euthanasius VI Sunt oameni
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Performance La fel cum fiecare are un client preferat, și eu am unul, În calitatea mea de consultant și formator. Este vorba despre o mare companie de construcții, situată de partea cealaltă a râului care trece prin Louisville. Sunt oameni amabili și Își plătesc facturile la timp. Dar nu e acesta motivul pentru care se numără printre preferații mei. Îmi plac deoarece au un elicopter Bell Jet. Și, de fiecare dată când lucrez cu unul dintre birourile lor din afara orașului, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de dezamagit, am să-ți explic de ce - eu credeam că ești un american pe care am reușit să-l conving cu perspectiva mea asupra dictaturilor totalitariste. Dar tu ești ungur și le-ai trăit la propriu”. Totuși, a fost foarte amabil și m-a încurajat mult. Ca răspuns la încurajările lui, am continuat să revizuiesc manuscrisul, dar nu am putut niciodată să rezolv ambiguitatea de bază inerentă în modele: sunt generalizări etern valabile sau versiuni idealizate ale situațiilor istorice? Am hotărât
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
nerealizarea, nedesăvîrșirea oricărui gest, condamnarea la eșec a oricărei Întreprinderi”. În A doua lumină, scrisese Într-un sens similar: „CÎt de penibil refugiul Într-o aprobare și un «rezultat» În timp [...]. Nu, nu scriu pentru viitor și nici pentru voi, amabili conlocuitori și confrați de acum [...]. Urmăresc și vreau linia poemului pentru bucuria și neliniștea lui În sine” (s.n.). Asemenea afirmații merită să Întîrziem un moment asupra lor. Căci susținerea, cu atîta patos, a neliniștii creatoare nu califică numai o opțiune
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
susțină, de cele mai multe ori, minciuna ca pe un adevăr în care se îndărătnicește la un moment dat chiar să și creadă. Ultimele două forme de manifestare ale minciunii sunt forme mai grave, care nu au nimic în comun cu zâmbetul amabil al unui elev care încearcă să ne convingă de siguranța și de dorința lui de comunicare într-o situație educațională reală, diametral opusă. Dincolo de conotațiile sale, acest fenomen social, dar și școlar, există frecvent în clasa de elevi, este o
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
acesta despre un ghepard sau un vultur? Este mai bine să restrângem inteligența la formele abstracte ale gândirii așa cum a demonstrat cercetarea în domeniul psihologiei, punând în același timp în valoare aptitudinile senzorio-motorii și celelalte aspecte ale personalității. Un caracter amabil sau extravertit poate fi, în plan profesional sau familial, mai adecvat decât o inteligență foarte abstractă, combinată cu un caracter rece sau introvertit. Pentru mai multe detalii Bernaud, J.-L., Les Tests d’intelligence, Dunod, col. „Topos”, Paris, 1999. Huteau
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și atrabila (sau bila neagră). Aceste patru umori determină caracterele sangvinic, coleric, flegmatic și melancolic, fiind prezente în vocabular și sub forma expresiilor „a-și vărsa fierea de mânie”, „a-și face sânge rău” sau a avea un „caracter flegmatic”... Amabil, răutăcios, simpatic, rece, altruist, limitat, boem... Confruntați cu extrema diversitate a cuvintelor care desemnează caracterul, cercetătorii contemporani procedează ca într-un joc cu șapte familii și încearcă să regrupeze cuvintele care înseamnă același lucru: plăcut, simpatic... Tehnic vorbind, analiza statistică
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
care le identifică sunt numite „factori ai personalității”. Acest curent are la bază o metodă din anii ’30 (Allport), fondată pe ideea că multiplele fațete ale personalității noastre sunt foarte bine reprezentate de un vocabular elaborat de-a lungul secolelor: amabil, serios, sentimental, agresiv... Eliminând sinonimele și stările instabile sau vagi, se păstrează câteva sute de cuvinte (aproximativ 400) pe baza cărora sunt construite chestionarele. De exemplu: Mă trezesc dintr-un vis în altul (pentru trăsătura „fantezistă”); Uneori, nu mă simt
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
adjective care le corespund (sinteză după John, 1990, apud Huteau, 2006) (Johnson, 1994; Borkenau și Ostendorf, 1989, apud Lieury, 2005) Caracterul Polul pozitiv Polul negativ Extravertit Extravertit Călduros Social Activ Vorbăreț Demn de încredere Introvertit Liniștit Rezervat Agreabil Agreabil Simpatic Amabil Apreciat Demn de încredere Loial Altruist Modest Tandru Dezagreabil Suspicios Rece Neprietenos Conștiincios Conștiincios Organizat Minuțios Eficient Competent Ordonat Disciplinat Boem Nepăsător Dezordonat Iresponsabil Stabil emoțional Stabil Calm Controlat Instabil emoțional Emotiv Anxios Coleric Depresiv Încordat Nervos Iritabil Predispus la
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
combinații: de exemplu, a fi cald, tandru sau altruist înseamnă să fii în același timp extravertit și agreabil, indivizii care iubesc ordinea sunt conștiincioși (III+) și puțin deschiși sau puțin creativi (V-) etc. I. EXTRAVERTIT entuziast activ II. AGREABIL simpatic amabil cooperant III. CONȘTIINCIOS organizat minuțios IV. STABIL calm controlat V. DESCHIS plin de imaginație original sentimental călduros prietenos loial disciplinat Rezervat Rece Nepăsător Nevrotic Plat Fiecare factor are un pol pozitiv (steaua mare și deschisă la culoare) sau negativ; fiecare
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
autorul Camerei luminoase îl apropie și îl îndepărtează succesiv de simplul detaliu. Definit în opoziție cu studium-ul („care nu vrea să spună, cel puțin nu imediat, «studiu», ci atenția față de un lucru, gustul pentru cineva, un soi de implicare generală, amabilă desigur, însă fără o acuitate specială”131), punctum-ul - pe lângă faptul că vine să marcheze studium-ul - ar reprezenta „acel hazard care (...) mă împunge (dar mă și rănește, mă sfâșie)”132; împrejurare ce ne îndreptățește să bănuim că, la urma urmelor, contradicțiile
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
oameni care putea să fie, dincolo de mizeriile și durerile ce-i năpădeau, și degustătoare. Doamnele nu conteneau să scoată mici strigăte: nu le păsa de starea bieților oameni pe care Tommaso încerca să-i zugrăvească, fără să omită unele considerații amabile și simpatice. Mai curând el devenise obiectul curiozității și pretext de a petrece o seară cu totul ieșită din comun. Tommaso cu siguranță știa acest lucru și totuși se străduia să găsească un mod de a sensibiliza acele conștiințe ațipite
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și cine e idolatrizat,, aprinde vâlvătăi mari. Atunci alertați trupele și nu mai chemați din nou ambarcațiunile din Calabria. Am înțeles. Oh, cât de bine își amintea! Viceregele voise să-l vadă personal pe Tommaso și încercase chiar să fie amabil oferindu-i un păhăruț de lichior, dar el refuzase privindu-l drept în ochi. Fața spaniolului era vânătă, ochii încercănați, vorbea o italiană stâlcită, iar când Tommaso îi sugerase într-o castiliană perfectă să se exprime totuși în propria sa
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Mai bine să bem, spuse Efrem, ridicând paharul, dar observă, înciudat, că se golise. — La drept vorbind, nici nu prea aveam pentru ce să închi năm, spuse Filip, când rămaseră singuri, în drumul spre casă. — Efrem n-a fost prea amabil, îl luă Cosmina de braț. S-o fi gândit că e mai bine să ne supere puțin, să nu lase amintiri prea frumoase. — Îl bănuiești de prea mult rafinament. — Nu pune la suflet... — Nu e asta, le am și eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ascultă doar, era, într-adevăr, pentru ea, omul în uniformă îi făcu semn spre ușa de alături. Ea se ridică, la urma urmei, își spuse, nu m-a obligat nimeni să vin, de data asta puteam să refuz. Polițistul fusese amabil la telefon, toți fuseseră întru totul amabili, ea însă nu avusese timp să se vindece. Camera cealaltă era la fel de goală ca prima, doar o masă și un scaun, un dulap din metal de culoare kaki și încă un scaun, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
omul în uniformă îi făcu semn spre ușa de alături. Ea se ridică, la urma urmei, își spuse, nu m-a obligat nimeni să vin, de data asta puteam să refuz. Polițistul fusese amabil la telefon, toți fuseseră întru totul amabili, ea însă nu avusese timp să se vindece. Camera cealaltă era la fel de goală ca prima, doar o masă și un scaun, un dulap din metal de culoare kaki și încă un scaun, care nu aparținea nimănui și, cu siguranță, nimeni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zise Panait Suflețel sărind de pe scaun în mijloculodăii și trecîndu-și pieptenele degetelor prin părul alb, contrastând cu fața tânără, Ioanide e epicureu, Ioanide umblă acum după femei. El e Ahile în veșnică expediție erotică, filozoos, iubitor de viață! - Canalia! șopti amabil doamna Valsamaky. - Domnule, ești nedrept! protestă râzând Gaittany fără să treacă la apărare. Dan Bogdan, mușcîndu-și puțin buza, interveni academic: - Eu cred că Ioanide lucrează, are planuri. Îl socotesc,după umila mea părere, cel mai mare arhitect pe care l-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
enumera volubil toate vechile erori ale doamnei Ioanide, trecea la o muțenie aproape absolută și la o indiferență politicoasă. Venea la masă, invitat de doamna Ioanide, mânca fără a spune nimic, cu ochii de obicei înfundați într-o revistă, turna amabil apă ori vin și în paharul lui și în al doamnei Ioanide, căreia îi răspundea printr-un da ori nu sobru când era întrebat dacă mai vrea ori nu dintr-un fel și se purta, într-un cuvânt, ca un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de cultură. - Să-mi oprești osul ăsta! notifică Ioanide lui Pomponescu,arătînd cu degetul spre un cotlet pe care acela îl curăța metodic de carne. Și cum viitorul ministru nu pricepea, îi explică: Pentru Ștolț, câinele meu! Atunci Pomponescu, foarte amabil, sistă descarnificarea și luând un șervețel de hârtie depuse cu grijă osul pe el. Madam Farfara se grăbi și ea să ofere câteva bucăți pe care le socoti agreabile pentru un câine. Mai mult, Pomponescu disertă asupra fidelității rasei canine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să permiți, insistă absurd Mamy, să se publice astfel de articole. Și cu bastonul, infirma doamnă păru a bate în dușumea, deși intenția ei nu fusese decât a-l rezema mai solid de scaun. - Dragă, se scuză Pomponescu cât mai amabil, nu-i posibilsă mă amestec eu în treburile gazetelor. Ce rost are? Nu văd G. Călinescu nimic scandalos. Ioanide e un arhitect cunoscut, foarte (aci ministeriabilul căută un termen mai slab) merituos, e cineva, nu-i un "ăsta", cum zici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Lumea să stea în picioare. - Unde să stea în picioare? interogă Pomponescu cîndveni, ca să nu pară un intrus acolo unde crezuse a fi pivot. - În templu! Îl informă Ioanide cu o seriozitate comică. - Aha! Înregistră Pomponescu foarte amar, însă politicos, amabil ca de obicei, domnul Ioanide este exponentul ideii gratuitului în arhitectură. Lui Ioanide însă nu-i plăcea discuția în public a chestiunilor de specialitate, pedanteria îi repugna, și descălecând de pe scaun bagateliză însăși convorbirea: - Glumeam ca să le contrariez pe dumnealor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
audiență îl mulțumi și deci trecu mai departe la demonstrația orală: - În viața noastră, domnișoară Ioana (un fel de a vorbi allui Pomponescu, căci Ioana nu era domnișoară), a oamenilor mai maturi și cu responsabilități (aci Pomponescu râse, ironizîndu-se singur amabil și indicând astfel greutatea în care se afla el, ca om de vază, de a-și descoperi unele slăbiciuni), vine un timp în care sufletul încă tânăr nu vrea să abdice și totuși se sfiește să-și dezvăluie aspirațiile. Atunci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o dată hotărât într-o direcție, mergea drept înainte. A doua zi se duse la Prefectura Poliției și întrebă dacă s-a făcut pașaportul domnului Tudor Ioanide. - Dar l-a ridicat! zise domnișoara care consultase registrul. - Așa, prea bine, mulțumesc! salută amabil Ioanide. Apoi dădu un telefon lui Gaittany, care lipsea din București numai trei zile pe săptămână, făcând week-end la fermă (nu se ducea niciodată la stațiunile climaterice din țară, ci numai în străinătate). - Să trăiești! se auzi glasul jovial al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]