10,633 matches
-
-mi cum s-au petrecut lucrurile, spuse Ahab, poruncitor. Ă Pentru prima oară în viața mea navigam la Ecuator, începu englezul. Pe vremea aceea n-aveam habar de existența Balenei Albe. Ei bine, într-o zi, am lăsat la apă ambarcațiunile pentru un cîrd de patru sau cinci balene, iar ambarcațiunea mea s-a prins de una dintre ele - era un adevărat cal de circ, care se învîrtea de jur-împrejur, astfel încît echipajul meu izbutea cu greu să-și țină echilibrul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pentru prima oară în viața mea navigam la Ecuator, începu englezul. Pe vremea aceea n-aveam habar de existența Balenei Albe. Ei bine, într-o zi, am lăsat la apă ambarcațiunile pentru un cîrd de patru sau cinci balene, iar ambarcațiunea mea s-a prins de una dintre ele - era un adevărat cal de circ, care se învîrtea de jur-împrejur, astfel încît echipajul meu izbutea cu greu să-și țină echilibrul, șezînd cu fundurile pe copastie. Deodată, din adîncurile mării a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în ciuda furiei sale năpraznice. Și, închipuindu-mi că saula o să se desprindă sau că dintele de care se agățase putea să se rupă îcăci am niște oameni dați dracului, care se pricep să tragă de-o parîmă), am sărit în ambarcațiunea primului meu secund - domnul Mounttop, aci de față îapropo, faceți cunoștință: domnul căpitan - domnul Mounttop) și, cum spuneam, am sărit în ambarcațiunea domnului Mounttop, care era lipită în clipa aceea de ambarcațiunea mea, copastie lîngă copastie și, apucînd cel dintîi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rupă îcăci am niște oameni dați dracului, care se pricep să tragă de-o parîmă), am sărit în ambarcațiunea primului meu secund - domnul Mounttop, aci de față îapropo, faceți cunoștință: domnul căpitan - domnul Mounttop) și, cum spuneam, am sărit în ambarcațiunea domnului Mounttop, care era lipită în clipa aceea de ambarcațiunea mea, copastie lîngă copastie și, apucînd cel dintîi harpon aflat la îndemînă, l-am înfipt în acel strămoș venerabil. Dar, îți jur pe Dumnezeul meu, domnule, în clipa următoare eram
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să tragă de-o parîmă), am sărit în ambarcațiunea primului meu secund - domnul Mounttop, aci de față îapropo, faceți cunoștință: domnul căpitan - domnul Mounttop) și, cum spuneam, am sărit în ambarcațiunea domnului Mounttop, care era lipită în clipa aceea de ambarcațiunea mea, copastie lîngă copastie și, apucînd cel dintîi harpon aflat la îndemînă, l-am înfipt în acel strămoș venerabil. Dar, îți jur pe Dumnezeul meu, domnule, în clipa următoare eram mai orb ca un liliac, amîndoi ochii-mi erau încețoșați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bîjbîiarn acolo, în beznă, deși era în plină amiază, iar soarele strălucea ca bijuteriile coroanei - pe cînd căutam pe bîjbîite un al doilea harpon ca să-l azvîrl peste bord, coada aia s-a prăvălit ca un turn din Lima peste ambarcațiune, tăind-o în două și sfărîmînd ambele jumătăți; apoi, cocoașa albă și-a croit drum, cu coada înainte, printre sfărîmături, de parc-ar fi fost niște așchii. Am început cu toții să înotăm voinicește. Ca să scap de loviturile-i cumplite, m-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ăstuia clocotește - aduceți-mi un termometru! Pulsul lui face să tremure puntea! Dă-mi voie, domnule! Și, spunînd acestea, își scoase din buzunar un bisturiu și se apropie de brațul lui Ahab. Ă-în lături! răcni Ahab, îmbrîncindu-l spre parapet. Pregătiți ambarcațiunea!... în ce direcție înota? Ă Dumnezeule! exclamă căpitanul englez, căruia îi fusese pusă întrebarea. Ce-i cu dumneata?... Cred că se îndrepta spre est. Ascultă, adăugă el adresîndu-se lui Fedallah, în șoaptă - căpitanul dumitale e nebun? Dar Fedallah își duse
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întrebarea. Ce-i cu dumneata?... Cred că se îndrepta spre est. Ascultă, adăugă el adresîndu-se lui Fedallah, în șoaptă - căpitanul dumitale e nebun? Dar Fedallah își duse un deget la buze și se furișă peste parapet ca să apuce vîsla-cîrmă a ambarcațiunii, în vreme ce Ahab, trăgînd spre el palancul, porunci marinarilor de pe vas să-l coboare în ambarcațiune. Peste cîteva clipe, stătea la pupa acesteia, iar oamenii din Manilla vîsleau din răsputeri. în zadar îl mai strigă căpitanul englez. Cu spatele la corabia străină și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui Fedallah, în șoaptă - căpitanul dumitale e nebun? Dar Fedallah își duse un deget la buze și se furișă peste parapet ca să apuce vîsla-cîrmă a ambarcațiunii, în vreme ce Ahab, trăgînd spre el palancul, porunci marinarilor de pe vas să-l coboare în ambarcațiune. Peste cîteva clipe, stătea la pupa acesteia, iar oamenii din Manilla vîsleau din răsputeri. în zadar îl mai strigă căpitanul englez. Cu spatele la corabia străină și cu fața-i de cremene îndreptată spre propria-i corabie, Ahab rămase în picioare pînă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de o jumătate de secol singurii mînuitori ai acestei arme. în 1778 o corabie frumoasă, Amelia, echipată anume în acest scop, de către cutezătorii Enderby, pe propria lor cheltuială, a făcut ocolul Capului Horn și a lansat, prima în lume, o ambarcațiune balenieră pe Mările Sudului. Expediția a fost rodnică și norocoasă; iar după ce Amelia s-a întors cu cala doldora de prețiosul spermanțet, exemplul ei a fost curînd urmat de alte baleniere, engleze și americane, care au deschis astfel vastele zone
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de butoiașe de rachiu, pe o perioadă de douăsprezece săptămîni. Pare greu de crezut că acești harponiști umpluți cu bere și cu rachiu de ienupăr - cum ni-i putem lesne imagina - erau niște oameni capabili să stea la prova unei ambarcațiuni și să țintească în vreo balenă fugar. Și totuși, așa făceau și le și nimereau. Dar asta se petrecea în Nordul foarte depărtat, unde, să nu uităm, berea e o necesitate a organismului. La Ecuator, în vînătoarea de balene din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
depărtat, unde, să nu uităm, berea e o necesitate a organismului. La Ecuator, în vînătoarea de balene din Mările Sudului, berea ar putea să-l toropească pe harponistul trimis în vîrful catargului sau să-l facă să se clatine în ambarcațiunea lui; ceea ce s-ar solda prin pierderi considerabile pentru Nantucket și New Bedford. Dar destul pe această temă; ceea ce am spus dovedește că bătrînii vînători olandezi de acum două sau trei secole erau niște petrecăreți și că vînătorii englezi n-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
își va azvîrli spre ceruri jetul sfidător și înspumat. Capitolul CV PICIORUL LUI AHAB Felul precipitat în care căpitanul Ahab părăsise coloana Samuel Enderby din Londra, îi pricinuise unele mici neplăceri. Se aruncase cu atîta forță pe o banchetă a ambarcațiunii sale, încît piciorul de fildeș îi plesnise pe jumătate. Iar cînd, reîntors pe puntea corabiei sale, își înfipsese din nou piciorul în gaura de pivot și se răsucise cu fața spre timonier pentru a-i da un ordin urgent îca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se pricepea de minune la miile de reparații mecanice fără nume, de care e mereu nevoie pe-o navă mare, pornită într-o expediție de trei-patru ani, hăt-departe de civilizație. Era gata oricînd să-și îndeplinească sarcinile obișnuite - să dreagă ambarcațiunile sfărîmate și vergile smulse, să îndrepteze vîslele strîmbate, să înfigă în punte vreun „măr-călăuză“ sau vreo pană în scîndurile laterale și să facă orice alte treburi legate nemijlocit de meseria lui; mai mult încă, se arăta întotdeauna dispus să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era prinsă? dulgherul lua niște „balene“ bine șlefuite și o șarpantă din os de cașalot și meșterea o colivie ca o pagodă. Un vîslaș își scrîntea mîna? dulgherul îi mitocosea o alifie calmantă. Stubb își exprima dorința ca vîslele din ambarcațiunea lui să aibe stele roșii pe ele? vîrînd toate ramele în marea lui menghină de lemn, dulgherul îi oferea de îndată acea constelație. Vreunui marinar îi venea chef să poarte cercei din os de rechin? dulgherul îi sfredelea loburile urechilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în hamacul lui, după obiceiul marinăresc și azvîrlit ca un lucru de nimic rechinilor lacomi de hoituri. Nu! el își dorea o luntre ca aceea a oamenilor din Nantucket, cu atît mai potrivită pentru un vînător, cu cît, întocmai ca ambarcațiunile unei baleniere, bărcile-coșciuge n-au chilă, ceea ce înseamnă că plutesc la întîmplare, lunecînd în derivă pe valurile veșniciei. De îndată ce această stranie rugăminte fu adusă la cunoștința mateloților, dulgherul primi ordinul de a o îndeplini cu orice preț. Existau la bord
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
hamacului, Queequeg privi îndelung și cu luare aminte sicriul. Apoi ceru să i se aducă harponul și să i se scoată mînerul de lemn; după care, ceru să fie vîrît în sicriu fierul harponului, laolaltă cu una din vîslele din ambarcațiunea lui. Tot la rugămintea lui, oamenii așezară în interiorul sicriului, de jur-împrejur, niște pezmeți, apoi îi puseră la cap o sticlă cu apă dulce, iar la picioare un săculeț cu pămînt scos din fundul calei; în chip de pernă, îi puseră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Queequeg își recapătă curînd puterile și, în cele din urmă, după ce zăcu vreo cîteva zile pe cabestan fără să facă nimic îdar înfulicînd cu o poftă grozavă), sări brusc în picioare, își întinse brațele, căscă puțin, apoi, sărind la prova ambarcațiunii sale suspendate, își apucă harponul și se declară gata de luptă. Cu o fantezie năstrușnică, se folosi de sicriu ca de un cufăr, în care își rîndui hainele, scoase din sacul său marinăresc. își petrecu multe ceasuri de răgaz scrijelind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
arborele trinchet, cu niște belciuge grele. Acum era mereu solicitat de șefii de echipaj, de harponiști și de vîslași să le meșterească și lor cîte ceva, să le repare sau să le modifice diferitele unelte și arme sau garniturile din ambarcațiuni. Nu rareori era înconjurat de cîte un cerc de marinari nerăbdători, care așteptau cu toții să fie serviți, întinzîndu-i cîte o sapă, cîte un harpon, cîte o țăpoaie sau cîte o lance și urmărindu-i cu atenție brațele negre de funingine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care-și băteau joc! Capitolul CXIII AURARUL Pătrunzînd tot mai adînc în zona de vânătoare din marea Japoniei, Pequod făcea pregătiri febrile. Adesea, pe o vreme calmă și plăcută, marinarii rămîneau cîte douăsprezece, cincisprezece, optsprezece sau douăzeci de ore în ambarcațiunile lor, vîslind de zor sau arborînd velele, pe urmele balenelor; alteori așteptau liniștiți, cîte șaizeci sau șaptezeci de minute în șir, apariția lor. Dar roadele acestei așteptări erau destul de neînsemnate. în asemenea momente, cînd plutești o zi întreagă, sub un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cîte șaizeci sau șaptezeci de minute în șir, apariția lor. Dar roadele acestei așteptări erau destul de neînsemnate. în asemenea momente, cînd plutești o zi întreagă, sub un soare blînd, pe o mare legănată de o hulă domoală, așezat într-o ambarcațiune ușoară ca o luntre de mesteacăn, parcă amestecîndu-te cu valurile înseși, care torc aidoma unor pisici lipite de copastie - în asemenea momente de dulce reverie, privind pielea superbă și lucioasă a oceanului, uiți că sub ea palpită o inimă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
momente de dulce reverie, privind pielea superbă și lucioasă a oceanului, uiți că sub ea palpită o inimă de tigru și nu vrei să-ți aduci aminte că această laba catifelată ascunde o gheară nemiloasă. în aceste momente, tolănit în ambarcațiunea lui, călătorul încearcă un soi de încredere filială față de mare, în care vede o prelungire a pămîntului înflorit, iar corabia rămasă în depărtare își dezvăluie doar vîrfurile catargelor, înaintînd nu parcă printre munții semeți ai talazurilor, ci prin otava înaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Sufletele noastre sînt ca acei orfani ale căror mame necununate mor, aducîndu-i pe lume; secretul paternității noastre rămîne îngropat în mormintele lor, unde cată să ne ducem dacă vrem să-l aflăm. în aceeași zi, privind și el - de lîngă ambarcațiunea lui - spre marea de aur, Starbuck murmură: Ă Frumusețe de nepătruns și fără seamăn, cum nu i-a fost dat nicicînd vreunui mire să vadă în ochii tinerei sale mirese! Nu-mi vorbi despre rechinii tăi colțoși și despre apucăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ținută de sărbătoare, printre navele răzlețe din zona de vînătoare, înainte de a-și îndrepta prova spre patrie. Cei trei marinari din vîrfurile catargelor sale purtau la berete lungi panglici roșii, fîlfîitoare; la pupa era atîrnată, cu fundul în jos, o ambarcațiune, iar la bompres era prinsă falca lungă a ultimei balene omorîte de echipaj. Semnale, fanioane și drapele multicolore, fluturau în greementul corabiei. De-o parte și de alta a fiecăreia din cele trei gabii erau agățate cîte două butoaie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu mănăstiri, briza acelor pămînturi spaniole se prefăcuse într-o corabie și pornise pe mare, încărcată cu aceste imnuri vesperale. Din nou potolit, deși cufundat într-o liniște și mai sumbră, Ahab - care se depărtase de balena ucisă ședea în ambarcațiunea lui și urmărea atent ultimele zvîrcoliri ale monstrului. Căci pentru Ahab, spectacolul acela ciudat, oferit de toți cașaloții în agonie, care-și întorc spre soare capul și mor astfel - era, mai ales într-o seară blîndă ca asta, o priveliște
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]