3,481 matches
-
mediatizate de binefacere cu public, cu starurile și jocurile lor, cu râsete și lacrimi, cu potopul lor de apeluri telefonice și de cadouri. Hiperconsumatorul experiențial plebiscitează megashowurile bunăvoinței, mărturiile emoționante, rockul caritabil, vedetele în slujba solidarității, totul scăldat într-o ambianță festivă și interactivă. Stadiul terminal al consumului se înfăptuiește prin consacrarea valorii etice, instrument de afirmare identitară a neoconsumatorilor și generatoare de emoții „la minut” pentru spectatorii maratoanelor filantropice. La festivalul obiectelor se adaugă acum consumul cetățenesc și sărbătoarea bunelor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
se declară nemulțumite, „desprinse” de întreprindere, trădate în încrederea investită în ea, frustrate în ce privește realizarea propriilor aspirații. Alții se plâng de climatul de urgență, de nivelul ridicat de stres, de presiunea considerabilă în ceea ce privește rezultatele, presiune care dăunează lucrului bine făcut, „ambianței”, calității relațiilor interpersonale. Mai mult, în timp ce nivelul instrucției crește, asistăm la o puternică recrudescență a muncii necalificate, a „slujbelor improvizate” - în prezent, ele reprezintă aproape 25% dintre posturile retribuite în Franța -, lipsite de interes, prost remunerate, supuse regimului precarității și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
senzație de orgie a consumului. Centre comerciale, solduri, magazine cu prețuri mici, totul incită dorința, totul pare oferit plăcerilor și dat pe îndestulate într-o negare frenetică a rarității ce amintește de cornul abundenței al lui Dionysos. Ceva asemănător unei ambianțe de desfrâu festiv impregnează lucrurile și timpii consumului exacerbat. Centrele civice evocă, la rândul lor, un fel de vârstă de aur generoasă și festivă, așa cum sunt ele transformate în spații de distracții, organizându-se în jurul valorilor de „ambianță”, de animație
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
asemănător unei ambianțe de desfrâu festiv impregnează lucrurile și timpii consumului exacerbat. Centrele civice evocă, la rândul lor, un fel de vârstă de aur generoasă și festivă, așa cum sunt ele transformate în spații de distracții, organizându-se în jurul valorilor de „ambianță”, de animație și de spectacol. Orașul industrial era conceput pentru producție, orașul postindustrial este amenajat pentru consum și divertisment. Centrele istorice sunt estetizate și convertite în scene de spectacol, cu străzi numai pentru pietoni, cu fântâni, sculpturi, piețe de modă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nici alta: e universul privatizării plăcerilor, al individualizării și al comercializării timpului liber. Orice în afară de orgiastico-extatică, logica triumfătoare este aceea a timpului individualist al divertismentului-consum. Individualizare nu înseamnă izolare și nici măcar retragere din comunitate, hiperconsumatorul căutând permanent „baia de mulțime”, ambianța festivă a marilor spectacole, plăcerile live din discoteci, de pe străzile comerciale, din restaurante și din locurile la modă. „Lumea” este când un loc pe care ai oroare să-l frecventezi, când funcționează ca un stimulent și un ingredient al plăcerilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de pe străzile comerciale, din restaurante și din locurile la modă. „Lumea” este când un loc pe care ai oroare să-l frecventezi, când funcționează ca un stimulent și un ingredient al plăcerilor consumeriste. Hiperindividul nu-i un dionisiac, el consumă ambianță dionisiacă instrumentalizând colectivul în vederea satisfacțiilor private. Bineînțeles, în anumite cazuri, divertismentul-spectacol suscită emoții colective, creând o legătură socială. Dar se înșală cei care-i atribuie funcția de a se substitui religiei. Pentru că, dacă divertismentul poate reafirma coeziunea comunitară, e important
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sale”. Cu câteva excepții, divertismentul reproduce nu atât o supremație a colectivului asupra principiului individual, cât o diviziune pașnică a socialului făcută din dispersia individualistă a gustului și a comportamentelor. Deși numeroase divertismente sunt trăite în microgrupuri sau implică o ambianță colectivă, să nu pierdem din vedere faptul că locul privilegiat al plăcerilor și al destinderii e domiciliul privat. A vorbi de o spirală a comuniunilor tribale, de socialități orgiastice, de situații fuzionale care transcend comportamentele individualiste stârnește zâmbetul, când e
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mare atenție, cea mai mare importanță fiind acordată luminii - ca element de confort vizual în sine. Violenței iluminatului direct îi succedă lumini savant filtrate, lămpi și alte corpuri de iluminat care încălzesc atmosfera, becuri cu halogen și variatoare care creează ambianțe îmbietoare adaptate orei, modelând intensitatea luminii. Ciclul precedent s-a dezvoltat în jurul valorilor de funcționalitate și raționalitate pură. Dar, între timp, lucrurile s-au schimbat: confortul hipermodern nu are preț decât atâta vreme cât vehiculează valori sensibile și tactile, o bunăstare holistică
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
la gustul pentru nou și la plăcerea de a schimba decorul. Pentru ca locuința să nu mai dea o impresie impersonală, hiperconsumatorul „pândește ocazia la târguri și la talcioc”12, amestecă obiectele, combină stilurile pentru a compune un decor original, o ambianță „creativă” „care să-i semene”. Decorația casei s-a desprins de imperativul ostentației în beneficiul valorii de ambianță: logicii expunerii statutare îi succedă o logică de seducție afectivă, intimizată, intrafamilială. De aici rezultă o dinamică a pluralizării decorurilor de interior
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
impresie impersonală, hiperconsumatorul „pândește ocazia la târguri și la talcioc”12, amestecă obiectele, combină stilurile pentru a compune un decor original, o ambianță „creativă” „care să-i semene”. Decorația casei s-a desprins de imperativul ostentației în beneficiul valorii de ambianță: logicii expunerii statutare îi succedă o logică de seducție afectivă, intimizată, intrafamilială. De aici rezultă o dinamică a pluralizării decorurilor de interior. Dacă ansamblurile de construcții se aseamănă, decorarea interioarelor se destandardizează, se personalizează, tinde să devină mai originală, purtând
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
independență absolută în raport cu diferitele norme sociale, nici originalitate radicală, ci un raport special cu interiorul definit în termeni de afecțiune, de identitate personală, de punere în scenă a sinelui și a familiei. Devalorizarea decorurilor impersonale, căutarea unei anume calități a ambianței, preponderența personalității unice asupra regulii de grup: faza III consemnează triumful psihologizării, al afectivizării raporturilor estetice cu casa. Confort, conectică și securitatetc "Confort, conectică și securitate" Dacă este adevărat că în faza III confortul comportă o importantă dimensiune de satisfacere
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fericirii. Nu este nici o contradicție între gustul pentru marile adunări festive și hipertrofia individualistă contemporană și nici o depășire a cunoscutului principium individuationis, ci doar o altă categorie de consum individualist, consum de mulțime fericită și „unificată”, de căldură socială, de ambianța bucuriei colective. Sărbătoarea tradițională avea ca sarcină regenerarea ordinii cosmice sau întărirea coeziunii colectivității; ea urmărește acum fericirea indivizilor, fericire de ambianță și de afectivitate împărtășită efectiv dincolo de sfera satisfacțiilor individualiste mercantile și, totuși, stimulată de ea. Chiar și sărbătorile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ci doar o altă categorie de consum individualist, consum de mulțime fericită și „unificată”, de căldură socială, de ambianța bucuriei colective. Sărbătoarea tradițională avea ca sarcină regenerarea ordinii cosmice sau întărirea coeziunii colectivității; ea urmărește acum fericirea indivizilor, fericire de ambianță și de afectivitate împărtășită efectiv dincolo de sfera satisfacțiilor individualiste mercantile și, totuși, stimulată de ea. Chiar și sărbătorile marcate de dimensiunile identitare și comunitare (Ziua Mondială a Tineretului, sărbătorile religioase locale, Gay Pride) ilustrează noua supremație a dinamicii de individualizare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o formă a hegemoniei cotidianului. În sărbătoarea dionisiacă trebuiau trezite toate simțurile, iar rațiunea era răsturnată cu capul în jos prin anularea tuturor interdicțiilor. Dar astăzi? Homo festivus s-a preschimbat într-un simplu trecător, într-un gură-cască amator de ambianță fun, de animație și de spectacol. Sărbătoarea hipermodernă s-a redus la o imensă plimbare turistică cu figuranți-actori prea fericiți să se piardă în mareea umană, să ocupe strada în sfârșit eliberată de automobile, să asculte orchestre, să asiste la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
întreprinderea favorizează legăturile funcționale, cu atât crește importanța valorizării simbolice a sinelui. Tot de aici și noua importanță acordată climatului plăcut din întreprindere, stilului relațiilor de muncă. Sondajele arată că, în Franța, un salariat din doi apreciază în mod preponderent ambianța la locul de muncă. Acum, atmosfera din întreprindere e situată în fruntea preocupărilor salariaților, înaintea „unui salariu ceva mai mare și a posibilității de a avansa în carieră”10. Preocuparea de mai bine nu se mai limitează la viața privată
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lux, succesul mărcilor de calitate, atașamentul pentru patrimoniu, pentru peisajul natural și cultural, pasiunea pentru călătorii și pentru turismul cultural, dar și recalificarea spațiului urban, decorarea magazinelor și a spațiilor interioare, creșterea numărului cărților de artă și a ghidurilor turistice, ambianța muzicală omniprezentă, pasiunea pentru look, spectacole și imagini: tot atâtea fenomene care constituie împreună semnul expansiunii sociale a dorinței de frumusețe, al unei estetizări a comportamentelor și al aspirațiilor majorității oamenilor. Odată cu faza III se afirmă un tip de individualitate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Autrement, nr. 10, 1994. 11. Această dinamică nu se dezvoltă fără un risc de disneyizare a centrelor istorice transformate în decoruri de teatru sau de carte poștală. În numele calității vieții se structurează un oraș comercializat care, lăsat pradă consumului de ambianță și de animație, se aproprie de parcul tematic. Vezi Alain Bourdin, La métropole des individus, Editions de l’Aube, 2005, pp. 70-84. 12. Vizitarea unui magazin sau a unui centru comercial cu mărfuri de ocazie a devenit „ieșirea” culturală numărul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
formele clinice care satisfac criteriile de clasificare, întâlnim în practica clinică și, din ce în ce mai des descrise în literatură, forme așa numite sub-clinice care nu prezintă toate simptoamele necesare unui diagnostic. Aceste forme aduc dovada frecvenței cu care se întâlnește în adolescență ambianța depresivă; ele reprezintă, de asemenea, după părerea noastră, traseul clinic al travaliului psihic propriu acestei vârste (vezi capitolul 6). Dacă în literatura anglo-saxonă se vorbește de acum înainte despre „episod sub-clinic”, în tradiția europeană și franceză a fost descrisă proasta
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
toată durata adolescenței, prevalența este de 15%-20%, ceea ce este identic cu procentul valabil pentru adulți (valabil pentru întreaga viață). Aceste rezultate duc la concluzia că patologia depresivă debutează cel mai adesea în adolescență. Alături de această depresie „gravă”, există o ambianță depresivă a cărei frecvență este de 28%-44% din populația generală după cercetările autorilor, realizând un veritabil gradient depresiv ce pleacă de la „normalitate” până la starea de depresie gravă. Această situație ridică problema limitelor oricărei clasificări nosografice și a locului pe
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
neîntrerupte ale dispoziției sale și putem defini această perioadă ca fiind aceea a unei veritabile disfuncții fiziologice a timiei, ceea ce noi vom numi: disforie pubertară”. În afara manifestărilor clinice amintite mai sus, semnele epidemiologice ale acestei „disforii pubertare” se regăsesc în cadrul „ambianței depresive” bine scoase în evidență în studiile epidemiologice care utilizează instrumente de evaluare dimensionale. Pentru a răspunde la prima noastră întrebare, pare legitim să considerăm adolescența ca fiind o perioadă cu risc de patologie depresivă datorită în special acestei „disforii
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o contraistorie a filosofieitc "Pentru o contraistorie a filosofiei" Preambul generaltc "Preambul general" Istoriografia, o artă a războiuluitc "Istoriografia, o artă a războiului" 1 Istoriografia, o polemologie. Istoriografia ține de arta războiului. Nu este surprinzător așadar că în jurul ei domnește ambianța proprie secretelor legate de apărare. Da, disciplina ține de polemologie: cum anume trebuie privită lupta, cum să măsori raporturile de forță, cum să pui la punct o strategie, o tactică menită săți asigure reușita, cum să gestionezi informațiile, cum să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
său proverbial, Diogene îi aruncă la picioare un pui de găină jumulit pe care-l prezintă ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu unghiile plate... Orice s-ar spune, ambianța filosofică din agora Atenei nu era lipsită de picanterie! Pe atunci, ideile pure, idealismul și intelectualismul platonician erau combătute cu argumente mai bune decât discursurile interminabile. 2 Elogiul peștelui masturbator. Nu prea-l vedem pe Platon masturbându-se în piața publică
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
hedonistă este sortită și ea focului! -, osândesc din principiu trupurile și sufletele, contaminează prezentul cu pulsiunea de moarte, dar și viitorul, eternitatea chiar... Pentru prima oară într-o civilizație, moartea ajunge la putere - și pentru multă vreme. Bibliografietc "Bibliografie" Salut, ambianță! Abordarea continentului filosofic presupune confruntarea cu reale dificultăți. Idealul ar consta în a începe printr-o istorie bine scrisă, clară, precisă, inteligentă - chiar spirituală, dacă se poate: cea a lui Lucien Jerphagnon, Histoire de la pensée, Poche Pluriel, Tallandier, 1989, întrunește
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu reale dificultăți. Idealul ar consta în a începe printr-o istorie bine scrisă, clară, precisă, inteligentă - chiar spirituală, dacă se poate: cea a lui Lucien Jerphagnon, Histoire de la pensée, Poche Pluriel, Tallandier, 1989, întrunește toate aceste calități. Pentru definirea ambianței, adică a ceea ce înseamnă a filosofa în perioada antică până în timpurile de început ale creștinismului, a se vedea Pierre Hadot, Qu’est-ce que la philosophie antique?, Folio, 1995 ștrad. rom. G. Bondor, C. Tipuriță, Ce este filosofia antică?, Polirom, Iași
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pedepsei orientată prin tratament psihologic. Sunt derulate progresiv și diferențiat, aplicații ale psihologiei dezvoltării, în care se pune accentul pe exigențele psihologice ale vârstelor timpurii (consilierea în grădinițe și creșe), supervizarea pentru profesiunile sociale, procesele de grup, negocierea contractelor, planificarea ambianței și protecția mediului. Profesia de psiholog s-a dovedit ca fiind extraordinar de flexibilă și capabilă de adaptare, specialiștii din aceste domenii implicându-se în îmbunătățirea vastă a protecției muncii, culturalizarea consumatorului, pretenția pentru condiții de muncă umane și ambianță
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]