4,765 matches
-
și poate îi va abandona pe beatnici pentru istoria religiilor! Țineți-mă la curent. Urările noastre afectuoase de la noi doi pentru voi doi. Vă îmbrățișez frățeșteș,ț Mircea ȘȘSănătatea mea s-a îmbunătățit. În orice caz, nu mai sufăr de amețeli...ȚȚ* LXItc "LXI" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 3 decembrie 1966 Dragă Stig, Am lăsat să treacă săptămâni, în speranța deșartă de a găsi o „după-amiază ideală” pentru a vă răspunde la ultima scrisoare. Voi fi scurt, dar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ne ridicăm necontenit calificarea profesională, să întărim zi de zi legătura cu oamenii muncii, să ne ridicăm necontenit nivelul de conștiință, să dezvăluim lipsurile și greșelile și să luptăm pentru lichidarea lor, să luptăm împotriva mulțumirii de sine și a amețelii de pe urma succeselor, să luptăm hotărît împotriva încercărilor de gîtuire a criticii, fără a ține seama de persoane. Nu avem dreptul să ascundem o stare de lucruri nesatisfăcătoare, să privim cu nepăsare neajunsurile și lipsurile. Să nu tolerăm tăinuirea sau denaturarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
onaniști, domnișorule Cristian. Poate asta și suntem în adâncul sufletelor noastre. D-aia viața nu e bună cu noi mai niciodată, nu e loc de faimă pentru onaniști. Cristi își mai toarnă un pahar de vin. Ochii îi sticlesc de amețeală. — Da, sigur că da, continuă Pribeagu. Am putea să râdem despre cum am încercat să cântăm și am fost dați afară. În șuturi chiar. Aruncați pe Griviței ca niște cârpe. O, da, ce dimineață frumoasă în care să mergi pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îndrăgostit. A reușit până la urmă să ațipească aproape un ceas, dar și acesta întrerupt scurt de câteva coșmaruri și sentimente de vinovăție, care nu știa exact dacă erau de la alcool sau de la faptul că nu luase încă o decizie. Măcar amețeala și durerea de cap se mai domoliseră, încât să se poată ridica din pat. Așa că după prânz s-a dus să înfulece ceva. Observă că după seara de pomină buzunarul lui nu mai era așa găurit, făcuse într-o noapte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fi fost din nou un adolescent care descoperea dragostea. Nu mai trăise de mult cu atâta inten- sitate. Nu mai avusese de mult o zi așa plină, în care până și fiecare culoare a fost parcă mai aprinsă, iar o amețeală ciudată și o ușoară amorțire l-au făcut să plutească întreaga zi. Îi venea să explodeze și să spună tuturor că reîntâlnit-o pe cea care i-a schimbat destinul, dar cu siguranță nimeni în afară de Pribeagu nu i-ar fi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
i-o luase razna și tremura din toate oasele și încheie- turile, tâmplele îi zvâcneau îngrozitor și se albise tot, ca făina. Nici nu a conștientizat când și-a și dat drumul câțiva stropi pe el, în toată nebunia și amețeala care-i făceau capul să-i vâjâie. Însă când a simțit că se înalță încet, încet și a văzut cum pământul se lasă tot mai jos, centimetru cu cen- timetru, apoi metru cu metru, și e tot mai mic, a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau navigase pe net ca să vadă ce să facă. Am auzit rostindu-se cuvântul „portal“ ca metaforă pentru „grădiniță“ (de către Sheila Huntington) și existau copii de cinci ani cu bodyguard (ca fiica lui Adam Gardner). Existau copii care sufereau de amețeli din cauza tensiunii din școala primară și care aveau nevoie de ședințe de terapie, iar unii băieți de zece ani sufereau de tulburări digestive din cauza proiectării unor imagini corporale nerealiste. Existau liste de așteptare compuse din numele unor copii de nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
noaptea de ieri fuseseră atât de străine de orice trăisem înainte încât teama era acum tivită cu o surescitare elementară, palpabilă. Nu mai puteam nega faptul că devenisem dependent de adrenalină. Atacurile de greață aproape că încetaseră și o dulce amețeală îi lua locul. Când mă gândeam la „ordine“ și „fapte“ pur și simplu îmi venea să râd. Trăiam într-un film, într-un roman, în visul unui idiot scris de altcineva și eram tot mai uimit - năuc - de spectacolul dezintegrării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Petru și Pavel închipuie răsplata pentru fapta viitoare, asemenea remușcării sau ideii de expiere, aflată momentan la periferia conștiinței. Faimosul intrând arcuit, pe unde se scurg cuceritorii Palatului de Iarnă din filmele cu bolșevici, îmi dă o ușoară senzație de amețeală, de contact brutal cu o istorie care mi-a anexat fâșii mari din lumea reprezentărilor mele de copil, acaparată de uriașa mașinărie modelatoare de suflete a imperiului dispărut. Dezamăgiți și ofensați de condițiile de cazare oferite de organizatori, unii scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un Om de suflet. Voi face mâine vaccinul și voi pleca săptămâna viitoare. Noi avem de câștigat, sperăm să mai dai un șpriț și joia viitoare, glumiră colegii. În această atmosferă de calm și bună dispoziție, am simțit deodată o amețeală și o accelerare a bătăilor inimii. M-am scuzat și am ieșit din birou, fără să le spun ceva. Am ieșit afară, la aer rece și m-am îndreptat spre policlinica 10, care se afla la circa trei sute de metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe jos, numai în haină, cum mă vedeți. Sunteți inconștient! Vă dați seama că puteați, Doamne ferește, să vi se întâmple pe drum un accident mult mai grav? Dacă n-am avut niciodată aceste simptome... Am simțit doar un fel de amețeală, ca un vertij, și apoi am simțit cum mi-a luat-o inima la galop. Aerul rece mi-a făcut la început bine, dar bătăile erau din ce în ce mai supărătoare și soluția de urgență era să vin aici. Da, pe fond aveți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
tutunul se utiliza sub formă de poma-de, tincturi, pastile, pulbere, siropuri, unguente, loțiuni, pentru tratarea colicilor intestinali, erupțiilor cutanate, epilepsiei, astmei, ciumei, fracturilor... Cam în aceeași perioadă, în Portugalia, tutunul era folosit pentru tratarea râiei, a durerilor de dinți, a amețelilor și ca cicatrizant al rănilor. Botanistul cubanez Juan Tomas Roig (1877-1971), în eruditele sale lucrări "Diccionario botanico" (1928) și "Plantas medicinales, aromaticas o venenosas de Cuba" (1945), adăuga la cele de mai sus și folosirea tutunului în tratamentele antitetanic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pe zi -, am Încetat să beau și să ies seara. CÎnd iei marfă, nu bei. Pe cît se pare, corpul care are-n celule o cantitate de marfă nu absoarbe alcoolul. Băutura rămîne În stomac, producînd Încet greață, disconfort și amețeală, și nu e nici o distracție. Marfa ar fi un tratament sigur pentru alcoolici. Am Încetat să fac și baie. CÎnd iei marfă, senzația apei pe piele e neplăcută, din cine știe ce motiv, și trăgătorii evită să facă baie. S-au scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dac-am simțit acul pătrunzînd În venă. Un sînge roșu Întunecat a țîșnit În pipetă. - OK, a zis. Dă-i drumul. Am slăbit garoul, și pipeta mi s-a golit În venă. Coca mi s-a dus În cap, o amețeală și o tensiune plăcute, În timp ce morfina mi s-a-mprăștiat prin corp În valuri liniștitoare. - A fost În regulă? a-ntrebat Ike, zîmbind. - Dacă Dumnezeu a făcut ceva mai bun, l-a ținut pentru El, am zis. Ike curăța acul, pompînd apă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
rele, nu știu, dar desigur, sincere și izvorâte dintr-un simțimânt adevărat. Cel mai mare eveniment ce mi s-a întâmplat în timpul administrațiunei mele de acolo a fost vizita Princepelui Cuza. Vă las să judecați ce mișcare, ce răscoală, ce amețeală a produs această vizită într-un oraș mic și liniștit ca Dorohoiul, care din timpurile lui Mihai Sturdza nu avusese fericirea să vadă în zidurile sale o față domnească. Toată lumea își pierduse capul. Nu mai era Dorohoiul cel sărac, nepopulat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bun pocinoc 197. Am stat în Paris aproape o lună, încât mă săturasem de atâta vuiet, de atâta fiertură de lume unde nu găseam nimic pentru odihna ochilor și a sufletului. De dimineață pănă în sară o duceam într-o amețeală, într-o osteneală a nervilor și a minței, și de multe ce văzusem nimic acum nu mă mai mișca. Doream să mă aflu mai curând la loc larg, în aer liber, departe de acest zgomot de iarmaroc. Desigur, nimene nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de obiecte din magazie. Fierăstraie, ciocane, un burghiu, cuie, rașpel. Astea erau acolo. Și rumeguș. Un rumeguș umed presărat pretutindeni. Spun că am găsit surprinzător ceea ce căutam, pentru că niciodată nu am avut spirit de observație. Un fel de buimăceală, de amețeală. Și azi, mă plimb prin casă de capiu căutând o cârpă sau un pix pe care le-am avut dintotdeauna în mână. Nimic nu vezi, cum îmi reproșa taică-miu’. Atunci am luat foarfeca și am plecat rapid. Doar aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
către dig - te lași purtat de o coamă propice de val, te prinzi cu o mână de o piatră plină de mâzgă alunecoasă și de mușchi negru, împănat cu scoici tăioase - și gata. Încordarea unui biceps, un mic salt, ușoara amețeală de a te afla pe un sol ferm, soarele viu pe spate și mângâierea brizei printre pulpe... „Ce contează“ câteva zgârie turi pe tălpi și pe degetele violonistului care va cânta deseară în grădina Unic - dar care se consideră în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
buia în nici un chip să stau mai mult de două săptămâni în acel spital, de altfel destul de primitor. Cu trei zile înainte de acest termen s-a întâmplat însă ceva îngrozitor: am avut o reșută! Mă simțeam mult mai rău, aveam amețeli și grețuri, stomacul mi se stricase din nou și căpătasem culoarea simptomatică, temperatura crescuse vertiginos... Aceasta însemna o prelungire la infinit a șederii mele la spital. și pe loc m-am hotărât să măsluiesc cărțile... La vizite nu aveam să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Cadre pentru că nu citiserăți Scânteia. Eventual, să evocați în câte fraze doriți reputația servi ciului de Cadre, străbunicul inclement și ideologizat al departamentului de Resurse Umane de astăzi. A.R. Iar facem un salt îndărăt, în comunism. Mă ia cu amețeală. În fine. Pentru mine, serviciul de Cadre era un coșmar, deși reprezenta doar o fațetă minoră a dictaturii. Eram mereu chemată la Cadre ca să-mi fac completări la autobiografie (astăzi se numește CV, pe vremea aceea se numea autobiografie), de parcă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în tramvaiele care soseau. Între timp, soarele trecuse bine de cumpăna zilei încălzind cu multă dărnicie aerul și asfaltul. Lui Dumitru Dascălu i se făcuse cald și îl încerca o stare de oboseală, mai ales în picioare, și de ușoară amețeală. A început să caute cu privirea un loc unde s-ar putea așeza să se odihnească puțin. O doamnă tânără i-a oferit locul pe unica bancă existentă în stație. Moleșit de căldura razelor piezișe și de oboseala acumulată, a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
despre destin, grecii au evitat să se uite În abis. Destinul a fost, poate, țărmul zărit de omul disperat de hazard. Și, poate, prima piramidă cu care cei vechi au Încercat să umple prăpastia goală deasupra căreia și zeii căpătau amețeli. Din repulsia față de inform s-au născut limitele, iar din oroarea de hazard o voință care decide drumul lui Oedip. Revolta Împotriva neantului a fost atît de violentă, Încît ea a uitat de consecințe. Și nu e Întîia piramidă care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
eu sînt mai în putere acum decît el și-i de datoria mea să refac în sens invers drumul ajutorului dat la timp. Cine știe ce vești mi-or fi aduse de acasă! Mă apucă o durere de cap, un fel de amețeală, ca o prăbușire în gol. Intru în blocul vecin, urc la etajul șase, unde stă Ion, și sun. Ușa mi se deschide larg. Intru, avansez pînă în mijlocul holului, mă întorc și-mi înclin capul spre soția lui Ion, care mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și marea își trimite spumele, auditiv, până la mine. E luminoasă și plăcută odaia operației mele sufletești. De la tine, tot n’am primit scrisoare... Ce greu vin veștile, când le aștepți cu înfrigurare. Iubita mamei, mi-e dor de tine până la amețeală și abrutizare. Acum, probabil și din pricina schimbării de vreme, nici nu mai dorm bine. Aștept vești. Ce vei fi făcând acolo fără bani? Îngrijește-te. Eu sper că odată ajunsă la București voi încerca să-ți completez cu cât voi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
noiembrie 1949] Scumpa mea, scumpa mea, am reluat cartea asta poștală duminică dimineață, după telefonul nostru de aseară, după ce ți-am auzit vocea iubită, așa de caldă, așa de apropiată, care mi-a răscolit adâncul ființei, de mi-a venit amețeală, de mi s-a făcut rău. A fost ca o dureroasă beție, ca un pumn direct în piept; până acum, nici o voce nu mi-a dat impresia asta de viață, umană, caldă, colorată, deși teribil de tristă. Mi se părea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]